Testoasadeserviciu’s Weblog

Deci, ca sa incep cu un cuvant drag romanilor care nu sunt in strae sa traga o concluzie si tocmai de aceea o anunta neincetata, deci mi l-au pus pe Inimaroiu mare cat o zi de post, chiar in fata geamului. Dimineata cand trag draperiile, il vad, de ce ma apuca dracii instantaneu. Deci exact asta imi mai lipsea sa ii vad astuia moaca cu deget la creier si zambet enigmatic, de Gioconda de sectorul patru. Deci de ce mama naibi zambeste el asa enigmatic? Deci eu cred ca el se gandeste ca acum ca le-a dat “fra-erilor” doua parcuri , trei banci si doua tobogane, o sa-l voteze, deci mai are putin de tras si apoi va avea inca patru ani de somn si spaga, deci e un dobitoc daca crede ca poporul asta e asa de prost ca sa il voteze cu toate ca deci s-ar putea sa ma insel. Una peste alta de ce deci l-au pus tocmai in fata geamului meu nu puteau sa-l puna deci in fata geamului “la” nevasta-sa? Deci poate ca si ei i s-a acrit cu toate ca deci ea cred ca are de impartit cu el si alte lucruri decat zambetul lui stupid si falcile lui late. Deci e urat ce fac sa ma iau de fata lui, dar ce sa fac daca deci ma enerveaza ca s-a pus deci exact in fata geamului meu.

Deci, la revedere!

Vecina din blocul de vis a vis, este prima care da alarma de vreme buna. De la prima raza de soare, femeia iese, sapa gradina, pune gazon, panselute, lalele, narcise, ce mai, un picior de plai, o gura de rai. La aceasta frumusete eu nu contribui decat cu un perus batran, pe care il scot pe geam sa adauge si el trilurile lui ragusite acestui peisaj paradisiac. Dar iata ca, vajnicii lucratori apar, totul se transforma in transee, gradina femeii e sapata, asfaltul proaspat turnat smuls cu borduri cu tot si iata-ne din nou, in plin cosmar. La revedere panselute, lalelel si narcise, ca nu stiu ce teava trebuie schimbata. Sa nu va imaginati ca e teava de gaze care ar sta sa bubuie, nici gand, e una din evile alea care acopera firele de curent electric. Probabil cineva a reusit sa incheie un “deal” avantajos pentru el, adica cu spaga buna,  si atunci s-a ajuns la concluzia ca ele musai-musai trebuie sa fie schimbate. Pentru un comision gras merita sa asasinezi un prapadit de colt de normalitate. Uitati-va in jur. E greu sa furi cand e ordine, e usor sa furi din haos.

In Romania ar trebui vandute numai masini fara claxon. Cu toate ca ma tem ca daca nu ar putea claxona s-ar gasi altceva, poate mai rau. Inchizi o supapa, se deschide alta. Eu ma gandesc acum la aruncat cu rosii dar la fel de bine s-ar putea sa fie trasul cu pistolul. Ti-a taiat unul fata, pac pac! Te-a blocat in intersectie, pac-pac! A parcat pe locul tau, pac-pac! Intrebarea e cat din aceasta furie e nascuta din trafic si cat doar se varsa in el. Dupa cum vad eu lucrurile oamenii pleaca dimineata de acasa furiosi nevoie mare si spun ” lasa ca prind eu pe cineva, sa-l claxonez de sa-i mearga fulgii!”. Daca pietonii ar face la fel ca soferii, ar trebui sa luam la palme fiecare baba care se inghesuie sa urce inaintea ta in tramvai, ca sa prinda loc, sa sodomizam toti mosii care te imping ca sa puna ei mana pe paine ca sa vada daca e proaspata si sa linsam cu incetinitorul  toate aprozaresele care iti dau un cot in burta doar ca sa fie sigure ca prind ultimul fornetti cu cascaval. Asta e, pietonii injura, soferii claxoneaza si oamenii dispar. Oare mai exista  viata dupa inguraturi si claxoane?

http://www.tatuagemdaboa.com.br/

Nu e obligatoriu sa completezi adresa de email. Doua nume in cele doua campuri si vei vedea ca ele apar ca tatuaje in film. Super haios.

Pentru unii, cum ar fi francezii, ziua de 1 Mai s-a consumat in proteste de strada pentru a obtine drepturi sindicale. Pentru romanii un mic moca si o bere e sufiecient sa uite de tot. Nu mai conteaza ca cel care plateste pentru micul ala pe care tu-l primesti moca, zice-se, e de fapt cel care a furat industria si agricultura, te-a lasat pe tine pe drumuri si te-a pensionat prematur fiindca vroia sa scape de o armata de prostani comunisti, periculosi prin faptul ca inafara de scris pancarte si pupat profesionist cururi nu stiau sa faca altceva. Acum aceeasi sunt numai buni de facut coada la mici moca. Micii moca se platesc cu varf si indesat. Si acesta nu e un discurs de stanga, sau cel putin nu in alta masura decat aceea de a contrabalansa o dreapta agresiva. Ar mai fi de agaugat toata pleiada de lautari si lautarese, fie ele de muzica pop, etno, dance sau populara care se duc sa cante de la trei la trei jumatae la PSD si de la trei jumatate la PNL, iar apoi la PDL. Si mai au si tupeul sa declare in emisiuni televizate ca ei sunt doar artisti, “eu nu fac politica”, normal ca nu fac!, din moment ce asa pot sa suga de la toate vacile. Fie ele batrane, sterpe sau masculine. Suntem o tara de oamnei pentru care Brancusi a facut degeaba coloana. A vrut sa dea acestui neam o coloana vertebrala, dar se pare ca nu a reusit. I-a facut si masa tacerii, ca prea se cleveteste mult, dar tot degeaba. Ramanem asa cum suntem, barfitori si aplecati.

Avem asa: cristale swarowsky pe ata dentara sau scobitori, in functie de cat de inovator sau conservator e bogatanul cu dinti sensibili, ca sa nu spun cariati. Avem si batistute de hartie de unica folosinta, tot cu cristale swarowsky, pentru bogatanul racit si cu dinti sensibili, avem si solutie nazala pentru bogatanul cu dinti sensibili,racit si mucos. S-au sesizat cazuri in care bogantanul racit si cu dinti sensibili a murit fiindca i s-au obturat narile cu cristalele swarowsky dar daca nici asta nu e o moarte buna pentru un bogatan nu stiu care e! Mai avem hartie igienica cu cristale swarowsky, sigur, poate zgaria un pi popoul dar sunt har domnului suficiente limbi dispuse sa reduca usturimea. Ar mai fi si prezervativele cu cristale swarowsky. Te fac sa simti pe propria-ti piele ce inseamna sa fii bogat. Asa ca domnule Swarowsy, iti multumim ca ai reusit sa ne ajuti sa distingem snobii de la distanta. Ai reusit cu cristalele matale ce nu au reusit nazistii cu tot cu lagarele lor de contrare si stlele lor galbene in piept. Iti multumesc ca ma ajuti sa ma tin deoparte de snobi. Sa traiesti, Swarowsky!

In fiecare zi trebuie sa sterg spamuri cu asigurari, la masini, viata si asa mai departe. Urasc asigurarile. Nu cred ca sunt compatibile cu ideea de viu. (Stiu ca in State de exemplu esti realmente mort daca nu ai asigurare. Niciun medic nu misca un deget daca nu ai asigurarea necesara ca el sa ridice acel deget.Asta inseamna sa traiesti intr-o tara libera, “land oh the free” , locul in care fericirea este garantata de constitutie.) Inchid paranteza si revin la asigurari. Ele iti iau acum ceva si iti promit ca daca/ in anumite conditii/candva/ undeva/ oarecum/ s-ar putea sa/ daca avocatii lor imbuibati considera ca s-au intrunit conditiile/ ….s-ar putea sa iti dea banii inapoi. E ca si cum ai iubi pe cineva astazi si maine si in toate zilele tale in speranta ca atunci cand vei da coltul va picura o lacrima pentru tine. Rula la un moment dat o reclama care spunea ca daca ai asigurare dupa moartea ta, ca parinte, copiii isi vor putea continua linistiti copilaria. Numai un cretin de copywriter fara copiii si fara suflet putea scoate asa ceva si numai o gasca de accounti, manageri handicapati puteau sa ii dea drumul. Eu le doresc sa le fie tarana salariilor usoara si sa ajunga sa trebuiasca sa munceasca pentru un euro pe ora si copii lor isi sa traiasca in continuare copilaria  fara PSP, execursii in europa si scobitori cu cristale swarowsky pe ele. Iata ceva ce urasc chiar mai mult decat asigurarile-cristalele swarowsky.

Peste tot pe unde ma invart, real sau virtual, numai oameni inteligenti. Vorbesc serios. Pareri. Opinii. Argumente. Logica carteziana dusa pina in pinzele albe ale reclamei la clor.

Mi-e dor de-un prost. Nu vreau un prost sofisticat, nici unul intelctualizat, vreau doar un prost. Daca se poate un prost vesel.Prostul daca nu e vesel inseamna ca nu e prost destul.

Mi-e ciuda. Azi mi-a inflorit trandafirul japonez. Nu putea inflori si el ieri, cand am stat acasa, azi! cand ma duc la servici. Diseara cand ma intorc florile, ca sunt si doua! vor fi aproape ofilite. Trandafirul japonez face o floare foarte frumoasa dar care tine doar 24 ore. Oare cu iubirile e altfel. ..Sau cu oamenii …sau mesajul japonezului e sa casti bine ochii cat ai pe ce. Recompensele sunt intodeauna scurte. Adevarul e ca de la un moment incolo inveti sa te bucuri si de frunze. Si mai apoi chiar si de ghiveci. Si de radacini. Iar la final-de pamant. Asta inseamna sa ajungi sa fii profund. Profund ingropat.

Situatie datat: borduri inalte, de preferinta chiar doua randuri, daca se poate, ei bine se poate. In dreptul zebrei e adevarat ca e putin mai joasa, in dreptul zebrei este insa parcata una din masinile acelea fara inceput si fara sfarsit, care se parcheaza de regula unde vrea muschiul vartos al proprietarului. O tanara in carucior cu rotile, impreuna cu un insotitor, probabil tatal ei, m-as mira sa fie sotul! am eu motivele mele…incearca sa gaseasca un loc pe unde sa urce de pe strada pe trotuar. Singurul loc pe care il gasesc e la haisa de trecerea de pietoni, pe acolo pe unde bordurile sunt umflate ca dunarea dupa o saptamana de ploaie. Se chinuie amandoi. El trage din rasputeri. Ea invarte de roti. Cu mari eforturi reusesc sa se urce pe trotuar. Un pas mic pentru ei, un pas mare pentru tara asta in care persoanele cu disabilitati conduc o natie de handicapati, sau viceversa.