CURA DE DEZ-DULCIFICARE

Sunt dependenta de dulciuri.

Nu e nicio gluma. Am ajuns sa cred ca treaba aceea cu viciile omului care sunt in numar egal, e adevarata. Am reusit sa ma las de tigari dar nu reusesc nicicum sa ma lasa de ciocolata, budinca, laptet de pasare, placinte, arahide in ciocolata, negrese, amandine, chou a la creme, tufe, incghetata, cozonac, batoane de susan cu miere…nu mai pot sa ma autotorturez, dar lista e lunga, deschisa si foarte calorica…..

De ce cand e vorba de dulciuri, avem tendinta sa consideram ca lucrurile sunt mai haioase si chiar dragalase, si sa ne alintam ca am minca ceva dulce, cand de fapt e o dependenta la fel de rea ca oricare, de fapt poate chiar mai rea. In primul rand e subtila. Mreu ai senzatia ca poti sa te lasi ca de fapt aninci dulce doar fiindca iti place sau fiindca esti obosit, ca ai putea sa te lasi oricand…aiurea! exista in creier un clpotel care incepe sa sune dulce! dulce! dulce! daca nu il bagi in seama se transforma in clopotele de la San Pietro care urla in creierul tau DUUUULCE! DUUULCE! Si ce faci, dai fuga si cauti ceva in casa si daca nu ai in casa ca nu-ti mai iei ca te stii …dai fuga jos sau daca e foarte traziu, si nu mai e nimci deschis, macar o lingura de miere sau de dulceata tot gasesti prin casa…sau cum a facut o prietena de-ale mele, a baut sirop de tuse, din ala cu patlagina, mugur de brad dpar fiindca era sirop de zahar…

Daca deschizi tv vezi reclame la dulciuri, daca te uiti la film, in urmatoarele cinci minute vezi pe cineva mancand ceva dulce, daca te uiti pe geam, coada la patiserie. Parca tot Universul a complotat impotriva deciiei tale de a renunta la dulciuri. De ce vreau sa renunt la ele?  Tocami de asta, fiindca mereu ma gandesc sa maninc ceva dulce, asa cum pe vremuri ma gandeam sa fumez o tigara.

LIMBILE MOARTE INVIE LIMBAJUL INTERIOR

Fii-miu e terorizat de profa de latina. Face fata cu succes injuraturilor de pe strada, stratului de ozon care se subtiaza, a supravietuti unui astm greu in copilarie, se descurca cu tiganii cu sisuri  prin autobuze, a dezvoltat o anumita rezistanta la virusi si manele, dar are probleme cu profa de latina. Nu in sensul titlurilor din tabloide, intre ei nu s-a infiripat nicidecum un sentiment curat care sa se lase cu strigate si urlete. Problema lui sunt declinarile verbelor. Problema mea e ca nu stiu sa-i spun la ce naiba i-ar putea folosi in viitor latina. Asa ca i-am spus ca in vietile noastre, ale tuturor, trebuie sa fie cate-un lucru inutil care sa ne chinuiasca. Nu ne chinuieste  inutil, fiindca ne ajuta sa ne punem probleme si sa ne gandim la sensul vietii.  Cam pe la jumatatea ideii fii-miu a adormit….

Latina e o limba moarta si ca orice lucru mort e util. Noi in general meditam mai mult la ce-am avut si ce-am pierdut decat la orice altceva. ne gandim la foste iubiri, foste trairi, foste masuri ale blugilor. Foste slube, foste mancaruri…Asa ca in aceasta ordine de idei, o limba moarta iti ofera o coumincare interioara cu tine spre deosebire de o limba vie care nu te ajuta decat sa trancanesti cu cei din jur.

Asa am incercat eu sa-mi conving baiatul de importanta limbii latine in viata lui. Si sper ca am reusit suficient de mult cat sa nu ramana iarasi corigent. Aproape, corigent! Acum de ce depune acesta profesoara de latina un asa exces de zel ca sa chinuiasca niste copii cu latina, in masura in care trei sferturi din Romanie nu vorbeste corect limba romana, sa nu ma intrebati…

Lumea nu se imparte…

Dar daca s-ar imparti, atunci lumea s-ar imparti in destepti si prosti. Desteptii cred in stiinta. Prostii cred in ce vor ei. Desteptii stiu ca lumea e guveranta de legi fizice. Prostii cred ca lumea e guvernata fizic de ei. Desteptii cand mor stiu ca ajung in pamant unde-i maninca viermii. Prostii cred ca ajung intr-un loc frumos cu verdeata unde se intalnesc cu toti cei pe care i-au iubit. Desteptii isi fac asigurari de viata. Prostii se asigura ca isi traiesc viata. Desteptii urca pe scara sociala. Prostii sunt mereu in al noualea cer. Desteptii se tem de sfarsitul lumii. Prostii sfarsesc lumea in fiecare secunda. Desteptii isi costruiesc palate in fiecare clipa. Pentru prosti fiecare clipa e un palat. Cine sunt de fapt toti prostii astia? Sunt desptepti care  si-au dat seama ca intre a avea dreptate si a trai fericit pina la adanci batraneti, e de ales  fericirea. Intotdeauna desteptii au dreptate. Si prostii sunt fericiti. Daca esti fericit, acum, felicitarile mele, esti oficial prost!