iulie 4, 2009 la 10:38 am
· Înregistrat sub Uncategorized
Trebuie sa iti placa tiganii pe care sa ii numesti rromi.
Trebuie sa iti placa homosexualii pe care trebuie sa ii numesti gay. Si sa accepti casataoriile dintre ei. Si sa infieze copii. Si cand spun sa accepti, asta nu inseamna in sinea ta. Adica nu e suficient sa stai in banca ta si sa respiri si sa-i lasi pe toti din jurul tau sa respire. Nu…nici gand. E musai sa aplauzi, sa declari, sa afirmi sa lupti pentru drepturile lor. Asa ca eu am ales sa nu fiu cool, open mind sau politically corect. Daca cineva pute ma enerveaza fie ca e roman sau tigan. Idem daca fura, injura si ameninta. Dupa cum nu cred ca e treaba mea sa judec ce fac doi oameni in pat cred ca nu e nici treaba lor sa faca asta pe o banca in parc. Sau daca o fac sa nu se mire ca ma holbez si mi se pare interesant…. Haideti sa nu mai fim ipocriti si sa acceptam ca lucrurile sunt cum sunt si sa le luam ca atare. Fara tuse groase si patetisme inutile. Sa lasam paradele si parada de modernism deoparte.
Permalink
iulie 2, 2009 la 7:19 pm
· Înregistrat sub Uncategorized
Cred ca o tara in care moartea delfinului Mark e o stire, mai are o sansa. M-am bucurat nespus ca au vuit toate televiziunile. Ca au considerat ca cel care a delectat timp de un sfert de secol copiii din Romania, merita o stire. M-a impresionat pina la lacrimi faptul ca in ciuda faptului ca a sangerat de la ora trei, 15:00 Mark intai si-a terminat toate reprezentatiile pe ziua respectiva, apoi si-a luat la revedere de la angajati si abia apoi a murit. Cred ca exista un Rai al animalelor si acolo Mark e aplaudat in continuare seara de seara si ca ii rasouna in urechi si acum, rasul copiilor.
Permalink
iunie 30, 2009 la 10:02 am
· Înregistrat sub Uncategorized ·Tagged gigi becali, mircea badea, nati meir, oreste, popor ales, presedinte, teo
Pe cuvantul meu de fost pionier, daca Nati Meir ar fi un RPG eu l-as alege presedinte doar ca sa rad. Vreau sa il vad pe Badea cum face trecerea de la dat din gura presei la rezolvat treburi in MI, ca asa zice Nati ca l-ar face, mai marele curcanilor. Adevarul ca la cat de inspumat si margelat e domnul Badea, rolul de curcan sef l-ar prinde. Apoi ar mai fi Oreste la ministerul esotericului si la integrarea in absolut, adica la Ministerul Cercetarii. Madalin Voicu ne-ar educa de ne-ar gasi spumele si am vorbi numai cu Misto si Bahtalo! Si am invata sa injuram ca la usa cortului, sa facem copii in stanga si in dreapta si sa sugem tot ce se poate suge de la toate guvernele posibile si imposibile, indiferent de culoare politica si moneda de schimb. Iar cu Gigi Becali la justitie ar fi clar ca procesele ar fi ceva apocaliptic. Am jura cu mana pe telemea si am canta psalmi in tribunale iar apoi am baga la buzunar tot ce ne-ar iesi in cale, pe principul ca Dumnezeu e mare, bun si iertator cu cei care iubesc oile lui. Mama, ma trec fiorii pe sira spinarii numai cand ma gandesc. Eu o mai propun pe Teo la Minsiterul Agriculturii, pe Regele Cioaba la Minsiterul de Externe, pe Copilul Minune la Ministerul Cultelor si al Culturii.
Serios, omul e fie escroc, fie nebun fie si una si alta dar trebuie sa recunoasteti ca in tara asta monotona, o pata de culoare ne mai trebuia!!! Eu recomand poporului ales sa faca cumva sa il tina ascuns ca din cauza lui Nati o sa ajunga ” poporul cules”….
Permalink
iunie 28, 2009 la 9:22 pm
· Înregistrat sub Uncategorized
Incepind de azi vom putea comunica pe messinger cu Politia. In curand si pe Facebook….Sa moara Joitica mea daca te mint! O sa intram pe messinger si o sa-i dem mesaj politiei ” Sal! Nush ce s-a ntmplt , crd k am fost jefuit. LOL” si Politistul va raspunde ” Cool. Pe la ce ora?” In curand o sa inventeze si emoticoane specifice. Un smiley cu pistol inseamna jaf armat, unul cu portofelul taiat, furt in autobuze etc…Si daca tot dam mesaje si nu ne raspunde nimeni le dam si BUZZ sa-i invatam minte! Ca sa nu spun ca putem schimba si foografii. Noi le trimtem lor cu locul faptei si ei ne trimit noua una cu cea mai apropiata biserica unde sa ne rugam pentru ca ei sa prinda hotul.
Permalink
iunie 23, 2009 la 8:57 am
· Înregistrat sub Uncategorized
In tara asta a noastra totul trebuie sa fie personal si plin de pasiune, trebuie sa genereze mii de valuri, opinii pro si contra. Nimic nu poate fi simplu. Ai furat, ai fost prins, la revedere, hotul prins inceteaza sa mai fie negustor cinstit. Sa o luam bunaoara pe pieptana pe spate cu fruntea lata, Ridzi. Ar fi trebuit sa isi dea demisia din secunda doi. Ei bine, madama se capuseaza de scaun. Cei care nu o vor se incranceneaza si ei. Toata lumea vrea sa isi arate talentul si coaiele, de jurnalist, canatret, cetatean. Ne batem cu pumnul in pieptul spiritului civic. Compunem cantece. Asta cu Chilian care vine si canta un pamflet mi se pare de un porc inadmisibil. Adica dupa ce ca madama fura si minte de ingheata iadul, noi ii cantam serenade prin fata pe la minister, ca poate poate s-o simti si o pleca. Aiurea! Chilian doar vroia sa isi intareasca si el muschiul de revolutionar, patriot si tare in bot. Artsitul pamfletar, cel care isi ia chitara si canta uraciunea lumii. Haideti sa fim seriosi, vremurile acelea au trecut. Acum se poarta blugii pe sub hainele traditionale si se moara in strada, asa cum a facut Neda la Teheran. Dar acest caz al lui Ridzi, al carei nume nu stiu de ce ma duce cu gandul la o injuratura cu trimiteri anatomice feminine, de genul “du-te in ridzi ma-tii! ” , revin de unde am plecat ca sa dovedesc ca nu am uitat, acest caz al lui ridzi, nu face decat sa scoata la suprafata toata ura si frustrarea de care suntem fiecare capabili. Frustrarea de a fi un jurnalist mic intr-o tara mica si speranta ca vei ajunge cel putin unul mare intr-o tara mica si speranta ca daca tot ajungi la patruzeci de ani macar sa arati ca ai imbratisat o cauza pina la capat, chiar daca nu mai e cauza in care sperai la 20 ani, ca la 20 speri sa schimbi lumea la 40 de ani te multumesti sa destitui un minstru.
Frustrarea de a fi un artist care e prea trist sa fie invitat la nunti si botezuri si eleviziuni si atunci trebuie sa te drapezi in idei si sa te ascunzi sub concepte. Misoginii la randul lor prin ocazia sa vada din asta doar o povestea oarecare cu femeie. Si tot asa. Eu una nu cred in watergateurile dimbovitene. Nu cred ca pe noi ne prinde gestul amplu, indiferent de care parte a baricadei ne aflam si mai cred ca singura atitudine care ne poate salva e cea a lui Caragiale. Detasare si umor. Nu implicare si orgolii. “Vaz enorm si simt monstruos” ….
Permalink
iunie 19, 2009 la 6:37 am
· Înregistrat sub Uncategorized
Au acelsi fel de a injura, acelasi bun gust vestimentar si acelsi stil de a vedea lumea pe principiul profund “cine nu-i cu mine e impotriva mea”. Amandoua par sa aiba un contract semnat sa genereze cat mai multe scandaluri pe saptamana. Singura diferenta e ca Nikita e o Oana Zavoranu fara bani. Si cu un copil, cu toate ca bietul copil pare mai degraba un argument in dispute decat o fiinta reala. Daca satu sa ma gandesc mai bine, Pepe ar putea fi varianta copilului in cazul Oanei. Sau ala e Motanul Marty? Cred ca pina si Oana ii confunda uneori. Cred ca ar trebui sa faca o emisiune impreuna. Ar fi un adevarat succes. Oana cu gura si Nikita cu pumnul, dau gata orice subiect.Eu una nu vad decat asemanri intre cele doua, astept diferentele.
Permalink
iunie 6, 2009 la 8:22 am
· Înregistrat sub Uncategorized ·Tagged ardelean, bucuresti, cluj, mitici, sudisti
Sunt nascuta in Ardeal, crescuta in Ardeal deci ma pot considera ardeleanca, chiar daca sunt ceva anisori de cand mi-am mutat resedinta printre ceea ce ardelenii numesc “sudisti” sau “mitici”. Termene care vor sa desemneze o categorie inferioara de romani, cum ar fi cei care isi parcheaza masinile aiurea, cei care injura si nu se spala, cei care sunt necivilizati, un fel de semi-tigani. Spre deosebire de ardeleni care sunt ordonati, linistiti , gospodari si ingrijiti. Daca insa le spui ardelenilor ca asta de la unguri li se trage sar de cur in sus, pentru ca daca exista un alt razboi pe care il duc ardelenii este pentru sfantul pamant romanesc care a fost cotropoit abuziv de unguri. Aces fenomen al rupturii este in mod clar alimentat de unii care la orice post trebuie sa comenteze ceva despre mitici. Daca e vorba de animale pe cale de disparitie, de vina sunt miticii. Produsul intern brut mic, de vina sunt miticii. Gonoreea din Turkmenistan, de vina sunt miticii. Opusul Bucurestiului, este Clujul, cea care ar trebui sa fie adevarata capitala, conform unora. Mie sa fiu sincera, mi se rupe de unde e adevarata capitala, fiindca sunt sigura ca daca ea s-ar muta la Cluj in cativa ani Clujul ar ajunge sa fie ce e Bucurestiul acum, tocmai fiindca ar atrage o gramada de oameni, in buna masura fripturisti, hoti si oportunisti. Americanii au avut razboiul intre nord si sud de mai bine de o suta de ani. Sper sa nu ajungem si noi acum sa trecem prin aceeasi experinta numai fiindca anumiti indivizi au afaceri care ar fi mai prospere daca s-ar muta capitala.
Permalink
iunie 3, 2009 la 10:06 am
· Înregistrat sub Uncategorized
De cateva zile incoace, Libertatea publica o serie de interviuri cu un domn Panait care, insurat fiind se pare ca a avut o relatie cu Nadia pe care de altminteri a si ajutat-o sa fuga in America. Din seria de interviuri reiese ca Zeita de la Montreal nu e zeita in toate aspectele vietii sale. Publicul se imparte in doua categorii , cei care striga “curva” si cei care ii iau apararea celei care a luat primul zece din istoria gimnasticii. Acum eu stau si ma intreb, de ce daca avem momente de glorie si unele de micime, ele trebuie sa se anuleze reciproc? Nadia a inspirat mii de fete sarmane sa creada, ea a reprezentat visul american pentru generatii intregi de fetite care si-au mincat bataie de la antrenori sperand sa ajunga sa aiba si ele propriul moment de perfectiune. Daca a fost atunci zeita si apoi a devenit pamnateana asta nu face decat sa ne faca pe noi toti sa vedem ca dincolo de toate defectele noastre putem avea momentele de gratie, cand aripa lui Dumnezeu ne ridica si ne inalta. Si daca la un moment dat ajungem in noroi nu inseamna sa credem ca doar ata ne mai ramane pentru tot restul vietii, noroiul. Primul zece din gimnastica mintii si a inimii a fost castigat castigat de cel care a spus ca arunce primul piatra cel care e fara de pata …
Permalink
mai 30, 2009 la 8:35 pm
· Înregistrat sub Uncategorized ·Tagged spital frica moarte moartea domnului Lazarescu
La inceput m-am simtit ca in Moartea Domnului Lazarescu. Reactii lente. Toata lumea ma intreba ce s-a inatmplat. Spuneam povestea, iar si iara, mi se puneau intrebari, mi se cereau detalii. Eram purtatorul de cuvant doar ca acel cuvant era mereu si mereu acelasi. Nimeni insa nu facea nimic. Mi se promiteau tomografii, EKG-uri, si altele, dar apoi aparea altcineva si ma intreba ce s-a intamplat. In timpul asta ea parea sa dispara din ce in ce mai mult. Ii pleca privirea. Ii ramaneau ochii dar ii pleca privirea. Mana ii atarna pe pat ca o pasare moarta. Din nou vine cineva si ma intreaba ce s-a intamplat. Cand, la ce ora. Si abia acum ati venit? Imi vine sa le urlu ca sunt de trei ore in spitalul lor si nimeni nu face nimic. Moartea domnului Lazarescu doar ca in locul domnului Lazarescu…mi-e atat de frica. Dar iata ca dupa mult zile de internare inteleg in sfarsit ca ceea ce conteaza in filmul acela nu e sistemul corupt ci aceea asistenta. Conteaza acel singur om care pune de fapt in evidenta tot sistemul jalnic, fara acea asistenta nici nu ne-am da seama de anormalitate. Si iata ca si eu descopar acea asistenta sub forma unui medic. Un medic bun din toate punctele de vedere. Ata de bun incat cateodata il lasa nervii. Dar datorita lui oamenii se externeaza si merg acasa pe picioare. Se fac glume. Se fac chiar mai multe glume aici, printre oameni cu capetele rase si varate ca niste oua in plase albe si printre coloane proaspat operate decat afara…Dintr-o data “Moartea domnului Lazarescu” devine un film optimist, un film despre speranta pe care ti-o da ideea ca un singur om poate schimba totul. De la prima floare e primavara. De noi depinde daca vrem sa vedem sistemul sau asistenta. Si ce vedem, aia intarim. “Ochiul vede ceea ce el insusi lumineaza”…Pentru ca un lucru e clar, fiecare dintre noi, e cel putin odata in viata, domnul Lazarescu.
Permalink
mai 29, 2009 la 10:35 am
· Înregistrat sub Uncategorized ·Tagged filozofe la zile negre
Tot ceea ce consideram ca fiind al nostru, poate disparea intr-o fractiune de secunda. Si aici nu ma refer la chestii cataclismice in care ne pierdem casele si avutiile. Nu, ma refer la un simplu “ceasul rau pisica 13″ cand ne impiedicam, cadem, sau lesinam si cadem, ne lovim rau la cap si dupa ce ne revenim constatam ca nu mai suntem noi. O zona din interiorul cutiei de rezonanta numita craniana, a fost distrusa, si rezonanta s-a schimbat. Nu mai rezonam la ceva ci la altceva. Nu mai suntem nervosi ci calmi, din fumatori devenim nefumatori, fara niciun efort, din vorbareti tacuti si asa mai departe. Cat din ceea ce credem ca suntem tine de memorie si cat tine de o anumita frecventa, habar nu am, tot ce stiu este ca radiourile care sunt capetele noastre pot fi trepanate si ca devenim altcineva. Cine? Cine eram sau cine devenim? Habar n-am! Ideea e ca mi-e clar ca nu are rost sa te atasezi de nimic. Nici macar de felul tau de a fi. Personalitatea ta de fapt nu e a ta in masura in care o poti pierde cat ai zice peste. Memoria idem. Ce ramane? Ce e “al tau’?
Permalink
Older Posts »