Testoasadeserviciu’s Weblog

Astazi n-am nimic de spus. Decat ca recunosc ca n-am nimic de spus ceea ce deja inseamna ceva. Uitati-va putin la tv si veti intelege ce vreau sa spun.

Astazi am limbarita! Am limbarita! E de la nenumaratele analgezice pe care le-am ingurgitat ca sa scap de durerea pe care mi-o provoaca o proasta masea de minte, daca imi permiteti acest calambur ieftin, ne dati ori nu ne dati, la fuga ne luati? Si uite asa, multe analgezice, o durere in minus si toul e minunat. A! I-am spus unei prietene ca maseaua de minte e o reminiscenta de pe vremea cand manca omul carne cruda. Ea, venita dupa vreo 12 ore a inteles ca eu mancam carne cruda si acum m-am lasat asa ca merg sa imi scot maseaua inutila. Ce face oboseala din om Dar a fost un motiv sa tragem un ras sanatos. M-am si imaginat rupand o halca in falca, alt joc de cuvinte cacaios, ma iertati! Dar asa e, maseele de minte si apendicele se pare ca sunt reminiscentele unei vremi cand omul manca carne cruda. Poate ca le mai avem totusi fiindca istoria se repeta? BRRRR

Multa lume e cu zahoo, da io in ultima vreme am fraterniyat cu google-ul. Pentru ca sunr patrioata ca Mita Baston si am interfata in limba natala, care dintr-un motiv sau altul e limba romana, in fine sa inghitim in sec si sa trecem peste, deci, ca era sa imi pierd ideea si aici deci e motivat, deci, are butonul magic pe care scrie DECONECTATI-VA. De multe ori intru numai ca sa pot da click pe DECONECTATI-VA. Functioneaza de fiecare data. Ma deconectez, sa n-am parte de Joitica mea, daca te mint. Ia incercati. Te pufneste rasul instantaneu! Minati mai, hai hai!

Se apropie ziua nationala. Daca intrebi un american cum isi petrece 4 iulie iti va spune ca baga un picnic cu fleici si ca flutura stegulete cu stelute. Daca intrebi un roman e face de 1 decembrie, ai urmatoarele posibilitati. Te baga in ma-ta. Sau daca e prieten intai rade si apoi te baga in ma-ta. Problema nu cred ca rezida din diferenta de anotimp, vara -iarna. Nici in diferenta de marime, mare-mic. Nici macar in diferenta hamburger-mic. Problema e ca noua ne e rusine de tara asta. Si mai mult decat atat, ne e rusine de cei care se mandresc cu ea. Patriotismul romanesc e sublim, dar lipseste cu desavarsire. Nu putem vorbi de patriotism ci de nationalism, ceea ce e  diferit. Mie una mi-ar placea ca de 1 Decembrie sa mancam fasole cu ciolan si costita afumata, sa stam la zapada de cerigi autohtone si piei de oaie, sa ne dam pe dealuri cu punga si sa ascultam dimineata fanfara, la pranz populara si seara taraf, si in general sa nu mai spunem ca avem o tara frumoasa, pacat ca e locuita. Ce fac eu in sensul asta? Nimic-decat raman civilizata. E un efort, trebuie sa recunoasteti asta, oferte de a parasi teritoriul fragil al civilizatiei sa gasesc la tot pasul…..Nu mi-e rusne cu mine. Nu mi-e rusine cu familia mea. Nu mi-e rusine cu prietenii mei. Asta e tara mea. Deci nu mi-e rusine cu tara mea. Mincatorii de lebede si pradatorii de italieni, nu pot face parte din tara mea, din nicio tara de altfel, pentru ca animalele nu au  nationalitate. Si toate nationalitatile au animale.

Am o masea de minte care trebuie scoasa si pina atunci ma face sa ma urc pe pereti, vineri insa lucrurile s-au schimbat radical. De obicei lucrurile cand se schimba radical nu e de bine. Nici in cazul meu n-a fost. Vineri am facut o criza de discopatie, si escaladatul peretilor a iesit din discutie. Din pozitia in care stau de doua zile, pot mai degraba sa spal podeaua, sau sa zugravesc un gardulet de un metru si jumatate, poate chiar unu cinzecisicinci, nici un cm in plus. Cu singura conditie sa fie cineva linga mine ca daca scap bidineaua pe jos nu mai am cum s-o ridic.Si daca ar fi cineva linga mine sa ma impinga putin mai incolo, din cand in cand, ar fi si mai bine ca daca nu, zugravesc aceeasi portune la nesfarsit.  Medicamentele pe care le iau ca sa scap de dureri, de sale, sau de masea, sunt perfecte pentru ficatul meu greu incercat. In concluzie- o suta cinzeci de ani. Noroc cu TVA-ul, ca ma face sa ma simt mai tanara. Si mai activa. In definitiv, mosii nu au de platit TVA?  Sunt si taxele astea bune la ceva.

E multa lasitate intr-un blog. E ca atunci cind vorbesti cu cineva si nu il privesti in ochi. Indiferent ca ii declari iubire sau o rupi , nu il privesti in ochi. Noi toti astia care ne pierdem timpul scriind una alta suntem niste amarati. Am vrea sa ne bage si pe noi cineva in seama, la modul real, si ne strigam virtualele impresii. Mi se face greata. Ma culcasem si m-am ridicat din pat special ca sa scriu asta. Am facut efortul de a ma ridica in capul oaselor, de a aprinde veioza, de a deschide laptopul, conexiunea internet, siteul si m-am logat doar ca sa scriu asta. Recunosc, a meritat, acum ma pot culca cu sentimentul datoriei implinite.

De cate ori merg cu metroul e cate unul, genul bine imbracat, elegant, parfumat, cu servieta diplomat. Se uita speriat in stanga si in dreapta, parca asteptand sa scoata unul pistolul, sau sisiul, sau bomba cu antrax. Transpira abundent, ochii ii ies din cap ca la basedovieni, schimba picioarele intre ele mereu, cand stangul peste dreptul, cand dreptul peste stangul. Dar servieta diplomat de piele buna, napa, o tine bine cu amindoua mainile. Il stii si tu. I s-a luat ieri carnetul si un timp exeprimenteaza mersul cu metroul, cu tramvaiul sau daca e norocos cu prietenul binevoitor….sa-l saluti din partea mea……

Bai, mai ala care ai scos expresia, “dai in calul care trage”, baga-ti-o in cur!

Orice lucru pe care il faci din placere si reuseste sa straneasca intersul celor din jur, ajunge o apasare. In momentul in care lumea, fie ea mica sau mare, asteapta ceva de la tine, ala esti. Iubirea, atentia, interesul, sincere sau nu, inlantuie cel mai rau. Asa ca daca vreti sa fiti cu adevarat liberi , zgariati, injurati, scoateti ghearele. Atunci pericolul simpatiei va disparea. Dar numai pentru un timp. Pentru ca vei descoperi cu timpul ca si rolul de oaie neagra sa tap ispasitor se tine tot cu efort. Asa ca cel mai bine cred eu, e sa-i zapacesti. Azi cu aripi, maine coarne, azi ingenu maine pervers. Si esti cel mai liber. Asta daca libertatea inseamna ceva, ca s-ar putea sa fie doar o apa de ploaie facuta sa acopere lipsa re relatii. Una e sa dormi sub cerul liber ca ai ales si alta ca n-ai unde dormi.

Nu stiu de ce, din cand in cand, imi vine sa fac si eu ca Moromete cu mamaliga, doar ca in cazul meu e un film. Recomand prietenilor cu toata caldura unei mamligi abia luate de pe foc, un film prost. Dupa un timp ne intalnim din nou si il intreb-”ei ti-a placut filmul?” Momentul acela in care isi cauta scuza perfecta face cat o mie de filme bune. Pe care le-am vazut sau le-am recomandat.  Intotdeauna am admirat efortul, rarisim, ce-i drept, de a nu leza sentimentele oamenilor si in acelasi timp de a pastra respectul sinceritatii.Vreau sa fie clar ca nu vorbesc aici de lingai, politruci, smecheri de profesie pina la pupincuristi versati.  Nu. Vorbesc de oameni care se simt jenati de alegere ta proasta dar in acelasi timp te iubesc suficent de mult ca sa nu ti-o spuna. E un fel de te mint in fata cu toata sinceritatea unei prietenii adevarate.