nimic

Astazi n-am nimic de spus. Decat ca recunosc ca n-am nimic de spus ceea ce deja inseamna ceva. Uitati-va putin la tv si veti intelege ce vreau sa spun.

brrrrr

Astazi am limbarita! Am limbarita! E de la nenumaratele analgezice pe care le-am ingurgitat ca sa scap de durerea pe care mi-o provoaca o proasta masea de minte, daca imi permiteti acest calambur ieftin, ne dati ori nu ne dati, la fuga ne luati? Si uite asa, multe analgezice, o durere in minus si toul e minunat. A! I-am spus unei prietene ca maseaua de minte e o reminiscenta de pe vremea cand manca omul carne cruda. Ea, venita dupa vreo 12 ore a inteles ca eu mancam carne cruda si acum m-am lasat asa ca merg sa imi scot maseaua inutila. Ce face oboseala din om Dar a fost un motiv sa tragem un ras sanatos. M-am si imaginat rupand o halca in falca, alt joc de cuvinte cacaios, ma iertati! Dar asa e, maseele de minte si apendicele se pare ca sunt reminiscentele unei vremi cand omul manca carne cruda. Poate ca le mai avem totusi fiindca istoria se repeta? BRRRR

BUTONUL MAGIC

Multa lume e cu zahoo, da io in ultima vreme am fraterniyat cu google-ul. Pentru ca sunr patrioata ca Mita Baston si am interfata in limba natala, care dintr-un motiv sau altul e limba romana, in fine sa inghitim in sec si sa trecem peste, deci, ca era sa imi pierd ideea si aici deci e motivat, deci, are butonul magic pe care scrie DECONECTATI-VA. De multe ori intru numai ca sa pot da click pe DECONECTATI-VA. Functioneaza de fiecare data. Ma deconectez, sa n-am parte de Joitica mea, daca te mint. Ia incercati. Te pufneste rasul instantaneu! Minati mai, hai hai!

Care sarbataoresti ma 1 Decembrie ?

Se apropie ziua nationala. Daca intrebi un american cum isi petrece 4 iulie iti va spune ca baga un picnic cu fleici si ca flutura stegulete cu stelute. Daca intrebi un roman e face de 1 decembrie, ai urmatoarele posibilitati. Te baga in ma-ta. Sau daca e prieten intai rade si apoi te baga in ma-ta. Problema nu cred ca rezida din diferenta de anotimp, vara -iarna. Nici in diferenta de marime, mare-mic. Nici macar in diferenta hamburger-mic. Problema e ca noua ne e rusine de tara asta. Si mai mult decat atat, ne e rusine de cei care se mandresc cu ea. Patriotismul romanesc e sublim, dar lipseste cu desavarsire. Nu putem vorbi de patriotism ci de nationalism, ceea ce e  diferit. Mie una mi-ar placea ca de 1 Decembrie sa mancam fasole cu ciolan si costita afumata, sa stam la zapada de cerigi autohtone si piei de oaie, sa ne dam pe dealuri cu punga si sa ascultam dimineata fanfara, la pranz populara si seara taraf, si in general sa nu mai spunem ca avem o tara frumoasa, pacat ca e locuita. Ce fac eu in sensul asta? Nimic-decat raman civilizata. E un efort, trebuie sa recunoasteti asta, oferte de a parasi teritoriul fragil al civilizatiei sa gasesc la tot pasul…..Nu mi-e rusne cu mine. Nu mi-e rusine cu familia mea. Nu mi-e rusine cu prietenii mei. Asta e tara mea. Deci nu mi-e rusine cu tara mea. Mincatorii de lebede si pradatorii de italieni, nu pot face parte din tara mea, din nicio tara de altfel, pentru ca animalele nu au  nationalitate. Si toate nationalitatile au animale.

balada pentru fisc si coarde sensibile in “au” major

Am o masea de minte care trebuie scoasa si pina atunci ma face sa ma urc pe pereti, vineri insa lucrurile s-au schimbat radical. De obicei lucrurile cand se schimba radical nu e de bine. Nici in cazul meu n-a fost. Vineri am facut o criza de discopatie, si escaladatul peretilor a iesit din discutie. Din pozitia in care stau de doua zile, pot mai degraba sa spal podeaua, sau sa zugravesc un gardulet de un metru si jumatate, poate chiar unu cinzecisicinci, nici un cm in plus. Cu singura conditie sa fie cineva linga mine ca daca scap bidineaua pe jos nu mai am cum s-o ridic.Si daca ar fi cineva linga mine sa ma impinga putin mai incolo, din cand in cand, ar fi si mai bine ca daca nu, zugravesc aceeasi portune la nesfarsit.  Medicamentele pe care le iau ca sa scap de dureri, de sale, sau de masea, sunt perfecte pentru ficatul meu greu incercat. In concluzie- o suta cinzeci de ani. Noroc cu TVA-ul, ca ma face sa ma simt mai tanara. Si mai activa. In definitiv, mosii nu au de platit TVA?  Sunt si taxele astea bune la ceva.

lovit de nulitate

E multa lasitate intr-un blog. E ca atunci cind vorbesti cu cineva si nu il privesti in ochi. Indiferent ca ii declari iubire sau o rupi , nu il privesti in ochi. Noi toti astia care ne pierdem timpul scriind una alta suntem niste amarati. Am vrea sa ne bage si pe noi cineva in seama, la modul real, si ne strigam virtualele impresii. Mi se face greata. Ma culcasem si m-am ridicat din pat special ca sa scriu asta. Am facut efortul de a ma ridica in capul oaselor, de a aprinde veioza, de a deschide laptopul, conexiunea internet, siteul si m-am logat doar ca sa scriu asta. Recunosc, a meritat, acum ma pot culca cu sentimentul datoriei implinite.

le metro qui passe

De cate ori merg cu metroul e cate unul, genul bine imbracat, elegant, parfumat, cu servieta diplomat. Se uita speriat in stanga si in dreapta, parca asteptand sa scoata unul pistolul, sau sisiul, sau bomba cu antrax. Transpira abundent, ochii ii ies din cap ca la basedovieni, schimba picioarele intre ele mereu, cand stangul peste dreptul, cand dreptul peste stangul. Dar servieta diplomat de piele buna, napa, o tine bine cu amindoua mainile. Il stii si tu. I s-a luat ieri carnetul si un timp exeprimenteaza mersul cu metroul, cu tramvaiul sau daca e norocos cu prietenul binevoitor….sa-l saluti din partea mea……

Ho, mai Balane, ho!

Bai, mai ala care ai scos expresia, “dai in calul care trage”, baga-ti-o in cur!

una calda, una rece ps: nu citi, e o plictiseala

Orice lucru pe care il faci din placere si reuseste sa straneasca intersul celor din jur, ajunge o apasare. In momentul in care lumea, fie ea mica sau mare, asteapta ceva de la tine, ala esti. Iubirea, atentia, interesul, sincere sau nu, inlantuie cel mai rau. Asa ca daca vreti sa fiti cu adevarat liberi , zgariati, injurati, scoateti ghearele. Atunci pericolul simpatiei va disparea. Dar numai pentru un timp. Pentru ca vei descoperi cu timpul ca si rolul de oaie neagra sa tap ispasitor se tine tot cu efort. Asa ca cel mai bine cred eu, e sa-i zapacesti. Azi cu aripi, maine coarne, azi ingenu maine pervers. Si esti cel mai liber. Asta daca libertatea inseamna ceva, ca s-ar putea sa fie doar o apa de ploaie facuta sa acopere lipsa re relatii. Una e sa dormi sub cerul liber ca ai ales si alta ca n-ai unde dormi.

sunt prietenul tau, deci te mint

Nu stiu de ce, din cand in cand, imi vine sa fac si eu ca Moromete cu mamaliga, doar ca in cazul meu e un film. Recomand prietenilor cu toata caldura unei mamligi abia luate de pe foc, un film prost. Dupa un timp ne intalnim din nou si il intreb-”ei ti-a placut filmul?” Momentul acela in care isi cauta scuza perfecta face cat o mie de filme bune. Pe care le-am vazut sau le-am recomandat.  Intotdeauna am admirat efortul, rarisim, ce-i drept, de a nu leza sentimentele oamenilor si in acelasi timp de a pastra respectul sinceritatii.Vreau sa fie clar ca nu vorbesc aici de lingai, politruci, smecheri de profesie pina la pupincuristi versati.  Nu. Vorbesc de oameni care se simt jenati de alegere ta proasta dar in acelasi timp te iubesc suficent de mult ca sa nu ti-o spuna. E un fel de te mint in fata cu toata sinceritatea unei prietenii adevarate.

recensamantul pupincuristilor

Mi-ar placea sa fac un recensamant al pupincuristilor. Apoi as face un cartier, un cvartal, un oras sau daca e cazul o tara a lor, ca sa se pupe unii pe altii. Cred ca aceasta e pedeapsa suprema. Acesta e iadul, sa fii inconjurat de cei asemenea tie. Sau raiul, dar deocamndata sa ne concentram pe negativ, lua-l-ar naiba! ca asta vinde…, de ce, asta e  un alt post, alta data…Hotii toti gramada, cine pe cine mai fura. Lenesii, asisderea. Mincinosii grupati impreuna, ce spectacol. De ce am plecat totusi de la pupincuristi? Fiindca ei insumeaza tot. Sunt si hoti, si mincinosi, si lenesi si perversi, si periculosi, si lasi si in ultima instanta, putin criminali.

sunt prietenul tau, deci te mint

Nu stiu de ce, din cand in cand, imi vine sa fac si eu ca Moromete cu mamaliga, doar ca in cazul meu e un film. Recomand prietenilor cu toata caldura unei mamligi abia luate de pe foc, un film prost. Dupa un timp ne intalnim din nou si il intreb-”ei ti-a placut filmul?” Momentul acela in care isi cauta scuza perfecta face cat o mie de filme bune. Pe care le-am vazut sau le-am recomandat.  Intotdeauna am admirat efortul, rarisim, ce-i drept, de a nu leza sentimentele oamenilor si in acelasi timp de a pastra respectul sinceritatii.Vreau sa fie clar ca nu vorbesc aici de lingai, politruci, smecheri de profesie pina la pupincuristi versati.  Nu. Vorbesc de oameni care se simt jenati de alegere ta proasta dar in acelasi timp te iubesc suficent de mult ca sa nu ti-o spuna. E un fel de te mint in fata cu toata sinceritatea unei prietenii adevarate.

perfect

O sa vina o zi in care nu va mai fi trafic, sa ne luam de el, nici borduri de pus sau scos, nici caini vagabonzi, nici tigani, nici hula, nici silia, nici mita, nici fosti presedinti blogari la varsta la care postasul suna nu de doua ci de noua ori fiindca nu il mai aude “onorabilul “si atunci ii baga pe sub usa  pensia prezidentiala luata pe sub mana. Scuze, fraza asta a fost cam lunga…O sa vina o zi in care toate acestea nu vor mai fi. Si nu ma gandesc la safrsitul lumii, pentru ca nu cred ca sfarsitul criticii va coincide cu sfarsitul lumii. Exista viata si dupa critica. O sa vina o zi in care totul va fi perfect. Aceea zi e cand vrei tu.

25 trandafiri

N-am primit niciodata 25 de trandafiri. 25 de trandafiri dintr-un foc, vreau sa spun. O colega de-a mea a primit. Si pentru ca e e un om cu totul special a facut din marele ei buchet mai multe. Sa imparti cu cineva o floare mi se pare un lucru extraordinar, un gest mai bogat chiar decat sa imparti cu cineva o bucata de paine.Sa-i dai cuiva o floare inseamna sa presupui ca e satul. Ceea ce e rezonabil. Sau ca e dincolo de foame. Ceea ce e sublim. Ca sa nu mai spunema ca sa iti imparti florile cu cineva inseamna si sa stii ca frumusetea lumii creste cand cineva isi imparte florile. Daca n-ar fi asa parfumul ar sta numai la cel care are trandafirii. Dar mirosurile, placute sau nu se propaga liber. Fara granite. Ca frumusetea. Ca gesturile frumoase.

?

Ti drumul drept si numai ce te trezesti ca iti sare in fata o curba.Treaba-i asta?

Cine-i de vina tu care erai chitit sau drumul care se tinea de farse.

Ideea e ca in viata asta niciodata nu poti fi prea felxibil, dar prea teapan , da!

un om prost

Un om avea doua vaci identice. Una dadea lapte si alta era buna la tras.

 Intr-o buna dimineata le-a confundat.

A muncit vaca de lapte pina a cazut jos si a muls-o pe cealalta pina a murit. Am uitat sa spun. Omul era prost.

Un prost poate sa aiba si o cireada ca tot nu face nicio branza….

Mare branza

Marea smecherie e ca ne intreaba ce vrem sa ne facem cand vom fi mari, atunci cand suntem mici. Daca am fi destepti, am spune, stai intai sa ma fac mare si mai vorbim. Dar nu, noi ca medic, astronaut, tractorist si dai, si dai, care mai de care mai interesanti. Timpul trece. Noi nu ne facem mari. Doar mai zbarciti si cu mai putin energie. E adevarat, un doctor zbarcit si fara energie. Sau un tractorist zbarcit si fara energie. Nu cred ca o rosie, cand e ea tanara si verde, se gandeste ce bulion o sa se faca ea cand va fi mare. Pur si simplu, atarna acolo ca proasta pe arac, o bate soarele azi, o bate soarele maine, se simte bine si cand ii e lumea mai draga, pac! Si cu ea la presa.Sos de tomate. Ambalat. Sigilat. Trimis. Mancat.De ce credm noi ca suntem mai cu mot decat o rosie?De acum incolo cand ma va intreaba cineva ce vreau sa fiu cand voi fi mare, am sa raspund ca “mare branza” ca sa pot fi  mancata cu rosii. Sau malaimare cu smantana. Sau poate varza cu carne. Sau clatite cu dulceata.

In concluzie, orice vrei sa fii cand vei fi mare, esti mancat!

S-a sfarsit sfarsitul lumii

La inceput a fost Cuvantul, adica o masa amorfa de informatia care era pretutindeni, de toate felurile si accesibila oricui conform intelegerii proprii. Informatia, stiinta, intelepciunea, iubirea, ineligenta, totul plutea in aer si omul original trebuie doar sa se acordeze la frecventa. Diferite frecvente, diferite limbi. Ei bine eu cred ca acelasi lucru e acum internetul. De la cea mai mai sublima poezie pina la cel mai abject trafic de arme, e totul aici. Nimic nu e uitat. Accesibil in toate limbile pamantului. Asa ca am impresia ca ne-am scos. Nu o sa fie sfarsitul lumii. Pentru ca asta ar insemna safrsitul internetului si asa ceva nu e posibil.

serios

Exista o varsta la care pui pe cineva pe lista de prieteni doar fiindca iti place culoarea parului. Aceasta varsta coincide in mare cu cea la care tai pe cineva de pe lista pentru un motiv la fel de bun. Dupa ce o depasesti, niciun motiv nu e destul de bun ca sa mai pui pe cineva pe lista. Sau sa tai pe cineva. Poti sa ii spui maturitate. Cert este ca iti dai seama ca vei defila mereu cu acelasi batalion. Si asta te face foarte fericit.Chiar daca nu au nici cel mai des par, nici cei mai destepti ochi. Exista insa ceva la acesti oameni, ceva ce nu e nici de pus pe lista, nici de scos, pentru ca nimeni nu poate pune sau scoate ceva ce e incapabil sa defineasca. Asa ca ei raman vesnic in lista de prieteni iar tu imbatrinesti intrebandu-te de ce.

Dumnezeul Ciorapilor

Una din distractiile mele favorite e sa imperechez ciorapi. Imi fac curaj cateva zile inainte si cand nu mai am incotro , ma apuc. Marea majoritate sunt bleumarin, negri, cativa gri. Difera o liniuta in model, un romb, o cusatura, naiba sa ii ia, daca eram desteapta ii luam pe toti la fel. Ba nu, daca eram cu adevarat desteapta aveam pe cineva sa faca munca asta. Cind ma plictisesc ii mai iau si la intamplare, pe principiu “multi vad, putin pricep”. Si cum stateam eu asa in fata muntelui de ciorapi m-am simtit asa un fel de Dumnezeu al ciorapilor, ii potriveam eu cum vroiam. Catedoata doua picioare drepte, alteori doua stangi, sau un stang mare cu un drept mai mic, sau un stang scamosat cu un drept nou nout…oarea asa face si Seful cel Mare, cateodata se plictiseste sa mai faca el perechile si zice descurcati-va si singuri fratilor ca eu m-am saturat sa le tot potrivesc pe toate…oare asa s-ar explica toate relatiile tarsite,calcate in picioare si desirate…Poate ca tot ce avem este un Dumnezeu al ciorapilor, putin plictisit, putin satul sa ne tot bagam noi picioarele in munca lui.

Placa stricata

Am o prietena vesnic indragostita. De altcineva. La inceput ma ambalam si credeam ca e ca e cazul sa imi iau tol festiv. Dupa cum vorbea se auzeau deja clopotele. Dar clopotele se auzeau si saptamana viitoare, doar ca mirele ce va sa fie era mereu altul. Acum nu mai intreb nici macar cum il cheama fiindca stiu ca imi incarc memoria inutil. Partea proasta este ca dupa fiecare despartire cade in depresie. Prima oara am consolat-o. A doua oara am consolat-o. A trei oara m-am consolat cu ideea ca nu sunt un om atat de bun incat sa consolez pe cineva pentru dureri psihosomatice, cu toate ca stiinta moderna a demosntrat ca sunt absolut reale. Dar nu poti sa asculti la nesfarsit o placa stricata si sa te emotionezi chiar daca din ea rasuna Bach…nu prea cred! Acum stau si ma gandesc ca de fapt cu totii avem  o placa stricata. La unii canta la nesfarsit iubirea pierduta, la altii profesia, copiii etc Asa ca totul e ca dimineata, cand te trezesti sa alegi  placa stricata pe care ai asculta-o  astazi…si uite asa continua prieteniile frumoase. Din cand in cand, ma ganesc ca mi-ar fi dor sa aud pe cineva suferind din dragoste si o sun. PS Ma suna azi dimineata si ma invita la nunta. Ne cunoastem de 13 ani. Am inima stransa fiindca mi-e teama ca de data aceasta va avea o depresie cu acte in regula, dar cine stie, poate merge…pana una alta e un motiv la fel de bun ca oricare altul sa ma bucur si sa imi cumpar o carapace de firma ca nunta va avea loc intr-un LOC!

N-avem grade dar ne place uniforma

Daca intri in casa cuiva si nu are tavan fals si spoturi, fugi cat mai poti! Fie esti in casa unui non-conformist fie in a unui prost. In ambele cazuri esti complet expus. Poti orcand sa fii desfigurat de o afirmatie inoportuna sau de o platitudine.

N-am nimic cu spoturile, cu termopanele, cu semineele, cu piscinele, sau cu cei care au spoturi, termopane, piscine. Doar cu uniformizarea

 Fie ea de bloc sau de vila. 

La blocuri tip aplicam imbunatatiri tip. Poate e mai bine asa….atunci cand suntem prea obositi sa urcam pina la noi la sapte, intram la vecinul de la unu. Nimic nu se schimba.  Poate copiii sunt altii, treningurile si muzica sunt la fel. Cat despre nevasta….cand esti obosit toate nevestele sunt la fel.

Un gand pentru MISU

Misu era frumoasa din cap pina in picioare, atat de frumoasa incat pe mine nu ma baga nimeni in seama cand eram cu ea, dar ea ma baga in seama si cumva, asta era de ajuns. Cand radea, se inrosea in obraji. Cand ii era rusine se inrosea, cand ii era frig se inrosea. Am iubit-o si inca o mai iubesc fiindca ma lasa sa ii maninc sanvisurile, din unu-patru iubirea trece prin stomac . Cu toate ca ma batea mereu la elastic, fiindca ea facea gimnastica si eu volei deci ea era mai gratioasa si agila, nu ma suparam. Era prietena mea cea mai buna si o invingere in fata ei era pentru mine  un privilegiu personal. Am fost colege zece ani dintre care vreo patru de banca, nu mai stiu exact fiindca mereu ne desparteau ca radeam prea mult pentru vremurile alea. Isi dadeau seama ca radem fiindca aveam ca fraierele cate o coada in varful capului si coada aia ne trada, ca se agita mai tare ca o coada de caine la vederea stapanului care ii aduce un ciolan. Era comunism si pe vremea aia cozile de caine sau cal, erau destinate exclusiv covrigilor. Dar noi ne reuneam mereu tocmai ca sa radem. Mi-e dor de ea. Astazi ar fi fost ziua ei. Poate ca as fi sunat-o, poate nu. Poate am mai fi ramas prietene, poate nu… dar imi facea placere sa stiu ca e prin zona. Cu toate ca poate e….Va rog si pe  voi sa va ganditi la ea, o fata incredibil de frumoasa, timida, linistita si blanda, careia ii placea mult sa rada.

Floarea Varza sau Varza Floare?

Astazi am primit pe post de floare o varza. Nu e niciun apropo. Nu vrea nimeni sa imi transmita ca sunt o varza. E doar ceva foarte intersant. O tija lunga, verde putred, in varful careia sta infipta, iflorita cu mandrie si incerdere,o varza bicolora, verde putred la margine si un pulmon-roz intens, la mijloc. Am scris toata aceasta poliloghie cu gandul ca multi dintre noi am fost proiectati pentru estetica si am ajuns la utilitar sau invers. Mai pe romaneste, poate ca sunt multe flori care sunt varza dar si multe verze care sunt floare. Sau in floare. Acum ca a inceput pustiul de deasupra programul de bowling fara popice, ma pot duce la culcare linistita. E totul in regula.

doua bile

Sunt zile care te poarta ele pe sus si altele pe care le duci in carca. Zile care sa treaca pe linga mine nu am si de asta sunt fericita.  Deasupra mea s-a mutat un copilas de doi ani cu doua bile grele. Ambele i le-as da negre fiindca la ora doua din noapte el le da de-a dura si ma simt ca intr-un roman de Truman Capote. Nu e unul din scriitorii mei favoriti. Nici copilul nu e unul dintre copiii mei preferati. Cateodata ma gandesc ca zgomotul acela de bila grea, de bowling, care se rostogoleste e doar in imaginatia mea obosita. Cat despre parintii lui…..doua bile seci, de melteni romani.

Mersi pentru comentarii.

Sensibilitate sau ogoliu, tot aia

Oamenii sunt din ce in ce mai sensibili. Nu cred ca asta e o evolutie. Din contra. Cred ca sunt din ce in ce mai orgoliosi. Eu una pun un semn de egalitate intre sensibilitate si orgoliu. Absolut totul ne atinge personal. Ne lezeaza. Ne raneste. Si acum imi amintesc de anumiti profesori din facultate care tipau la noi “Nu e nimic de capul tau!” ” Nu ai pic de talent!” “Nu o sa faci nimic” Si totusi noi veneam la cursuri si a doua zi.Cu placere.  Cu timpul au reusit sa ne convinga ca au dreptate. Cu timpul am renuntat la idealuri La dorinta de a face lumea mai buna. Ne-am multumit nu sa fim artisti ci doar sa fim. Fara frustrari si pareri de rau. Am avut profesori buni, au distrus arta dar au stimulat impulsul vital. Una peste alta, au facut o treaba buna. Ne-au transformat in spectatori. In tot cazul, e mai placut sa stai in preajma mea acum decat atunci cand vroiam sa schimb lumea. Acum mai sper doar sa ma pot schimba pe mine nitelus. Nu mai sunt sensibila, nu mai sunt orgolioasa, doar sunt. Sunt usor amuzata  cand le vad  pe micile mironosite care se sifoneaza ca  le vorbeste cineva urat la telefon. prefer pe cei care spun, du-te-n p…..acestor fetiscane motivate hormonal.  Din fericire,  sensibilitatea trece, noi ramanem. Am rabdare cu ele, am rabdare pana maine. Nici o zi in plus.

PS Ba mai sunt ogolioasa. Pina si afirmarea lipsei orgoilului e tot un orgoliu…

o zi buna

Ce e o zi buna? O zi buna e o zi fara emotii. In care nimic nu bubuie. In care daca sunt cresteri sunt atat de line incat sunt imperceptibile. Am citit ca s-a facut un experiment. O broasaca intr-un acvariu. I se adauga apa din ce in ce mai fierbinte, dar cu o crestere foarte lina. Broasca nu simte nimic si trece dincolo, fiarta dar foarte linistita.

Asta da,  zi buna! Habar n-am ce vreau sa spun, de fapt, dar oricum, o zi buna tuturor orice ar insemna asta.

in suc si nume propriu

M-a intrebat un prieten de ce nu am deschis blogul pe numele meu.

Eu cred ca orice nume e bun. Numele e bun numai ca sa ne linisteasca ca stim cine suntem.E un soi de cantec de leagan pe care ni-l cantam singuri ca sa ne adormim.” Stiu cine sunt, sunt Testoasa” sau ne rugam” Doamne ajut-o pe Testoasa sa isi ia o carapace noua placata in aur curat si foarte  karat”  In  general copiilor nu le place sa li se schimbe cantecul de leagan. Dar eu una n-am probleme cu somnul. Singura problema pe care o am cu somnul e trezitul asa ca nu sunt pretentioasa la cantece de leagan.

Fac si eu o parafraza si spun: Testoasa sunt eu!

Nu mi-o luati in nume de rau….