Bravo, primare!

Sunt destule gropi pentru toti prostii din oras sau ne revine cate o groapa la doi-trei oameni? Daca trebuie sa impart o groapa cu alti doi prosti vreau sa fie niste prosti curati, se poate? Oricum, multumesc primariei ca se straduieste din rasputeri astfel incat sa ne dea cat mai multe gropi . Ne apropiem de confortul maxim cand fiecare prost va avea de ales intre mai multe gropi, centrale sau perifice, cu bai de namol sau pietris…

Manati mai, hăi- hăi!

Manati mai, hai, hai! Este o formula de inchidere perfecta, poti sa o adaugi dupa orice discurs si are sens. De exemplu; Draga, nu vreau sa te mai vad niciodata, esti prost ca noapte, m-am saturat sa te culeg din gropi, manati mai, hai hai! Sau, Ai fost concediat, urmeaza sa iti infaptuiesti cele 15 zile si gata, manati mai hai hai! Sau Sunteti fericitul castigator al unei oi marca Yorkshire. Manati mai, hai hai! Sau ‘Te bag in p….ma-tii, manati mai hai hai! Polisemnatisul acestei expresii, versatilitatea ei sunt absolut incredibile! Probabil pentru ca este de o fericire stupida, contine un fel de energie in stare pura, energie care se poate plia pe orice stare.

Viata e de cacat, manati mai, hai, hai!

Viata e minunatt, trebuie traita clipa de clipa, manati mai, hai, hai!

Am o fata proasta ca o cizma, manati mai, hai, hai!

Fata mea e cea mai tare, manti mai, hai, hai!

Am sa scriu o nuvela in care dupa care fiecare paragraf am sa bag “manati mai hai, hai! “Manati mai, hai, hai! Propriu zis am sa scriu o povestire scurta care va deveni nuvela numai pentru ca dupa fiecare paragraf am sa scriu manati mai…

burti si guri

Noi romanii avem un stil unic sa confundam sarbatorile cu sfarsitul lumii. Atata mancare si iarasi mancare si numai mancare. Peste tot. Aprovizionari si frigidere de umplut. Burti, burti peste tot. Burta si gura sunt organele de baza, inima si creierul sunt asa la plesneala, pentru poeti.Banuiesc ca daca asa ne manifestam de sarbatori, probabil ca atunci cand va veni sfarsitul lumii il vom intampina cu cantari, dansuri si voie buna. Trebuie sa recunosc ca e si asta o strategie. Acum ma duc sa spal frigiderul meu mare cat un dulap cu trei usi (exagerez) ca sa il umplu pana la refuz (nu exagerez) ca dara si io mi-s romanca! Manati mai, hai hai!

ceva poetic sau patetic?

Dupa ce dai pagina, pagina pe care abia ai terminat-o,  e la fel de lesne de citit ca si aia de saptamana trecuta. Si cu zilele e la fel. Conteaza ca a fost acum un an sau acum zece sau ca “a fost”? Daca te umple de fericre, inseamna ca exista in continuare. Daca te lasa rece, inseamna ca asa a fost mereu. Iata si un fel de poezie.

Ai fost viitorul meu.

Vei fi trecut.

Niciodata prezent.

Niciodata prezent

funny epifanie

Mi-am luat telefonul la cautat prieteni. Multi pe care ar fi trebuit sa ii sterg si i-am lasat acolo din lene. Si mai multi care  nu ar fi trebuit sa fie acolo din start. Oameni pe care i-am uitat. Multi pe care nu i-am tinut minte niciodata. Cateva nume mi-au evocat niste amintiri frumoase, dar cam atat. Puteam sa le dau “delete” fara sa pierd mare lucru. . Poate doi trei oamnei care inseamna ceva si la ora actuala. Foarte multi legati de slujba, afacere etc Nu ii numesc colegi de servciu, fiindca aceia sunt o categorie aparte, ultimul nivel inainte de prieteni. Cel putin de acolo s-au ales multi prieteni. Gasesti nume care iti faceau glasul sa iti tremure in urma cu putin timp iar acum singurul lucru care iti tremura e degetu’, intre tasta verde si cea rosie. Sa ii raspunzi, sau nu ?Oricum rascolirea agendei de telefon, intr-o stare de acalmie, fara sa cauti ceva un anumit numar  iti poate oferi o epifane. Alta de fiecare data. Cea de azi a fost ca ma irosesc intre prea multi oamnei care nu inseamna nimic si am prea putin timp pentru cei care inseamna ceva. Trebuie sa iau masuri sau imi ofer o alta epifanie?!

mai sa fie…

Pe zapada, toate ciorile sunt negre.

margelele de sticla

Imi plac foarte mult bijuteriile, din fericire pentru mine si pentru copiii mei nu-mi plac alea scumpe, ci gablonturile. Propriu-zis in librarie si butica cu gablonturi stau cel mai mult. Azi la fel. Aveam de ales si un cadou unei prietene dragi asa ca am tot incercat diverse variante. Vanzatoarea tot vorbea si vorbea cu o clienta.Fara sa vreau, o aud intreband daca si cat o sa o tina. Alesese niste margele de plastic de 15 lei. Parizer daca cumperi de banii aia nu te tine mai mult de o zi!Avem un talent unic de a dori sa cumparam eternitatea pe nimic, fara sa ne facem griji ca ne vom plictisi inainte de a o consuma.

mita pentru linistea mea

Daca as putea redirectiona doi la suta din profit vecinilor de deasupra ca sa faca liniste, as face-o. Ce rost are sa ii ucid cand ii pot mitui. Bine, e mai mult o mita simbolica fiinndca e doi la suta din nimic, aproape, dar gestul conteaza. Vreau si eu  ca macar doi la suta din seara mea sa fie linistita. Ar intelege cat sunt de disperata sa dorm, sa citesc, sa aud ce spun fraierii la televizor fara sa dau volumul la maxim si sa imi tin respiratia in acelasi timp, doar ca sa aud ce spun. Filozofia mea de viata imi spune ca nu e bine sa ma bag. Nu, nu prostia patentat e filozofia mea de viata si nu sunt nici sado-masochista, dar stiu ca la un momnet dat am sa imi gasesc o cale de a nu ii auzi, de a nu-i mai baga in seama, si daca reusesc cu ei , reusesc cu orice.E adevarat ca asa am gandit si cand m-am lasat de fumat, ca daca o pot face pe asta, pot orice. Dar acum mi-e tare greu sa ma las de eclere si cozonac. Si totusi, perseverez in a-i suporta. O sa vina deci vremea cand o sa fie liniste si n-o sa mai poftesc eclere si cozonaci. Si nu ma refer la locul cu verdeata!

Intr-o buna zi

Mereu vin din urma si te bantuie datorii. Prieteni pe care nu i-ai sunat, felicitari pe care nu le-ai trimis, activitati pe care le amani la nesfarsit, pentru o zi cu soare sau una cu zapada, mereu pentru un maine ce rareori ajunge azi. Nu stiu altii cum sunt dar eu de cele mai multe ori aman lucrurile placute. Fac ce trebuie, ca daca-i musai cu placere, asa spune ardeleanul iar ce mi-ar placea cu adevarat, ramane suspendat. Intr-o buna zi o sa citesc cutare carte, intr-o buna zi o sa ma plimb pe malul Senei, intr-o buna zi….de fapt orice zi e buna. Chiar si astazi. Ce ar fi sa dau o fuga la Paris? La Moscova! La Moscova! Asa viseaza o viata intreaga  Trei surori.Teatrul e iarasi unul din lucrurile alea pe care am sa le fac intr-o buna zi….Ok, n-am sa fac regie, dar macar spectator pot sa fiu…sau macar sa mai citesc cate o piesa ….sau cate un titlu din biblioteca….Probabil ca intr-o buna zi am sa ajung macar sa sterg praful de pe cartile astea….chiar si asta e ceva!

Taxe pe spaga

Mi-e greu sa dau spaga. Nu e vorba aici de inalta tinuta morala ci de mici neajunsuri. Ba tin banii prea la vedere de ii vede nu numai cel care as vrea sa ii dau ca ii vede si colegul, sau seful, deci nu e bine. Ba ii ascund asa de bine ca nu ii vede deloc si are impresia ca vreau sa trec fara sa imi arat “respectul”. Propun sa o institutionalizam, cu tot tacamul. O platim la un birou si ni se emite o chitanta. Ajung la birou si spun ca vreau sa intru in institutia x intre orele 16-17 ca atunci pot eu nu intre 8 oo-8,30 cand prevede programul. Platesc spaga, primesc chitanta, mi se pune stamplia cu ” Platitor de Spaga” . Iar cei care o iau sa faca bine sa plateasca impozite, ca e frustratnt sa stii ca tie nu iti vin bani din astia neimpozabili in timp ce altora, da. La fiecare sfarsit de luna spagile se varsa in conturile celor care erau pe tura, conform graficului orar. Sigur e nevoie de putina organizare dar toata lumea are de castigat. Omul care da spaga scapa de rusine. Statul isi rotunjeste bugetul deci se vor putea satisface si mai multi parlamentari, deci oamneii vor fi si mai bine reprezentati. Taxa pe spaga e de viitor si nu va putea fi vreodata depasita decat de aia pe prostie…

scurt

Mi-e dor de zapada.

sunt criminali deci ii ucid

Am gandit-o mult pe asta dar pina la urma am luat decizia buna. Am sa apar la stirile de la ora cinci. O reporterita cu pupilele dilatate de oroare si cu glas tremurat va arata spre blocul meu si va spune ” Acesta este blocul unde la etajul patru a avut in urma cu cateva minute oribila crima.” Aici se opreste si gandeste daca trebuie sa mai intareasca sau e suficient. Decide ca e suficient mai ales ca vantul s-a pornit vrasmas. Reporterita intra in bloc. ” Cu doar cateva ore inainte pe exact aceste trepte a urcat criminalul. Oare ii incoltise deja in minte gandul mirsav al uciderii ? Daca tot suntem jos haideti sa vedem daca si-a platit intretinerea. Cum era de asteptat , e restantier!” Si dai si lupta in acelasi iures de patetism si incorenta, de joc de idei si joc de glezne, sub deviza totul pentru prost, totul pentru post.Operatorul nu prea stie ce sa filmeze, treptele pe care a urcat criminalul in urma cu cateva ore sau tabelul de restantieri in urma cu cateva luni.

Pe cuvint imi vine sa il omor. Urla, si urla, si urla. Dupa un timp se aud tocuri. Toc.Toc.Toc. De ce umbla maica-sa cu tocuri cui prin casa, e o enigma pe care nu o va dezlega un reporter profesionist intr-o zi cu ploaie. Dupa copil urla mama. Apoi se aude televizorul dat tare. Probabil tata care incearca sa auda ce zice nasu’ si nu poate din cauza urletelor. De ce nu se moare din nesimtire?

Numai pentru norocosi viata e o curva…

…Pentru noi astialalti e o sfanta. Slujba si penintenta. Iar slujba si iar penitenta. Nu se termina bine postul copilariei, cand trebuie sa te abtii de la jucarii si ciocolata ca incepe postul adolescentei. In afara schimbarii obiectului abstinentei nici o alta schimbare. Urmeaza penitenta maturitatii, cand tragi ponoasele. Ca te-ai abtinut prea mult in copilarie si adolescenta. Apoi urmeaza postul batrinetii. Ultimul post. Din fericre, de la moarte nu mai e nevoie sa ne abtinem. In moarte in sfarsit, ne putem da drumul

BUBU

Miros de crema de ghete. Cutiute metalice. Periute. Tata isi curata constiincios pantofii. Ca si in celalate 364 de seri cand nu venea Mosu. Dar de data asta mai abitir fiindca vroia sa ne arate ca noua, mie si sor-mii ca e bine sa dai inainte de a astepta ceva in schimb. Si fie ca Mosul vine sau nu,  o pereche de ghetute frumoase nu a facut rau nimanui. Am zile in care uit ca nu am sa-l mai vad. In care cred ca e undeva si oricand poate suna sa ii aud vocea gajaita de coronarian din nascare. Spunea “Alo” si nu avea mare lucru de zis, nu fiindca nu ar fi avut ce dar era mereu grijuliu sa nu  deranjeze.  Nici eu nu aveam mare lucru sa ii spun. De fapt de cele mai multe ori telefoanele lui ma jenau, tocmai fiindca in afara de banala intrebare “cum te simti” pe care i-o puneam de douazeci de ani, nu aveam a-l intreba nimic despre el, decat despre altii. Ce face mama, sora-mea, nepoata-mea niciodata despre el. Nu prea ne-am cunoscut dar asta nu are nicio importanta. Acum am intels clar ca cel mai important lucru dintr-o conversatie e “Alo”.

comandanta de detasament prezinta arm’ si da-i si pupa

Nu stiu daca va mai amintiti genul “comandanta de detasament”. Sau mai pe intelesul tuturor, chiar si a celor indecent de tineri, fata cu pampoane, care sta mereu in prima banca, soarbe cuvintele invatatoarei, profesoarelor si ale cui s-o mai nimeri pe la catedra, aproba tot, si la sfarsit de an se ridica cu falsa modestie si surprindere prost jucata, se ridica deci sa isi ia premiul unu.”Vai, ce surpriza, tocami eu care v-am pupacit in buci tot anul, cine s-ar fi gandit, o sa iau premiul unu”  In scoala mai e cum mai e, dar cand e sa lucrezi cu aceste demoazele, te ia durerea de cap si  de burta mai rau decat in cele mai delicate zile din perioada delicata. Te-ai astepta sa evolueze in niste pupincuriste de mare clasa. Si nu e o presupunere gresita, dar aceasta pupaceala in curuleana fata de sef este dublata de o atitudine agresiva fata de toata lumea. Adica Maria SaSefadedetasamenttocilarasipupabuci, poate fi atentionata  numai de catre o persoana, cum ar fi seful,  restul fiindu-i inferioare, trebuie sa se aplece pina la pamant si sa ramana asa pe vesicie ca niste culegatori de orez galbeni si cu ochii oblici. Orice privire o jigneste, orice replica o atinge personal, orice…orice….Da mai fetita draga care nici n-ai apucat sa iti stergi bine mucii profesionali,  esti perfecta, cu tine natura si-a atins apogeul si se poate duce la culcare, noi astialalti suntem numai experimente, pe noi Dumnezeu si-a facut doar mana, ca sa ajunga la tine….

asa o fi?

In fata bisericii, un loc de parcare, cu un panou pe el.”Rezervat car mortuar”. Straniu. Ma gandesc oare de cate ori pe saptamana trage carul mortuar in fata bisericii din cartier? Ca doar mai mor oameni si prin alte cartiere. Pe de alta parte, recunosc, ar fi extrem de neplacut sa vina carul mortuar si sa inceapa sa claxonexe ca sa i se faca loc mortului. M-am gandit daca e bine sau nu sa fii prevazator. Poate ca era mai bine daca lasau locul ala de parcare sa-l ocupe cine o fi si cand muribundul dadea semne ca e gata sa fie parcat, popa sa sune la biserica si sa anunte “cand se  elibereaza primul loc puneti semnul, ca venim”. In penuria asta de parcari mi s-ar fi parut mai ok asa. Ca sa nu spun ca pe lumea ailalta nu cred ca ne tine cineva locurile rezervate.