Testoasadeserviciu’s Weblog

Pierdut ora. O declar nula. Gasitorului ii ofer dispensa. Sa o pastreze si sa se bucure de ea!

E suficient ca cineva sa moara ca dintr-o data sa fie foarte iubit. De catre cei mai aprigi dusmani, in primul rand. Si asta nu fiindca ar fi vorba de fariseism ci fiindca tot ce ai de impartit, dispare. Ramane doar ce e de neimpartit. Tot ce e de impartit, e material si tot ce nu e material, e de neimpartit. Adica iubirea pentru un om. Nu pentru un om mare sau mic, gras sau slab, prost sau inteligent ci pentru un om. Moartea ne face din nou asa cum eram ,perfecti.

Sunt convinsa ca in curand oamenii de stiinta vor descoperi gena snobismului, ea exista cu siguanta , dar nu a fost inca separata. Probelma va aparea abia dupa! Odata izolata ea va putea fi eradicata, printr-o simpla modificare genetica.Dar atunci vor sari de cur in sus, marile agentii de publicitatate, cacatorii  de branduri, aceaia care traiesc din cultivarea pe campia constiintei a unor nevoi inexistente, cei care de altfel au si generat, de-a lungul timpului, aceasta gena a snobismului. Ei ne-au invata pe totii ca pantofii nu sunt pantofi, ci sunt pantofi de brand si no-name-urile, la fel si  inghetata, la fel si prezervativele. Niciodata nu vei gasi pe cineva care sa fie mai impotriva fenomenului numit publicitatate, decat unul care a lucrat in ea. Pentru ca numai el stie cat nevoieste nopti si zile, sa cloceasca niste branduri. Numai el stie cate minciuni si metafore a lasat la dospit ca sa iasa o promisiune geniala, de genul just do it! Cu toate acestea, eu sper ca aceasta gena odata descoperita sa poata fi modificata genetic la cerere…cu toate ca  nu sper sa fie liste de asteptare. Din pacate, teoria brandurilor, ingrasata de ochiu’ vigilent al societatii de consum, s-a extins si la oameni, si ei sunt mai nou de genul brand si no-name.

Intra in orice farmacie si vei descoperi rafturi si para-rafturi cu tot felul de creme care reduc ridurile in proportie de, sa zicem,  75,77 %. Daca ar fi adevarate acele procente macar in proportie de 5% nu ai mai vedea dimineata babete inghesuindu-se in troleu ci doar niste zine iesite la pensie care merg cu troleul doar ca sa agate un batranel ferches, nu fiindca ar lor ar fi dat coltul ci fiindca a fugit cu septuagenara de la scara II. Marea majoritate a femeilor insa se incapatineaza sa faca parte din cele 24,33% si viata se incapatineaza sa curga spre moarte, in ciuda companiilor farmaceutice, care ar vrea sa ne vada pe toti matusalemici si mereu bolnavi. Asa ca mai bine sa ne bucuram de ridurile noastre, ele demonstreaza ca am ras mult, ca am schimbat multe fete si ca suntem suta la suta vi. Si daca nici asta nu va face sa va simtiti mai bine, ganditi-va ce ati vrea peste vreo zece ani sa aratai ca acum.

In seara asta deasupra mea e liniste. Si nu ma refer la Rai ci la vecinii de la patru. Aproape ca stau sa ma gandesc daca nu cumva, intr-o etapa schizofrenica, i-oi fi omorat si acum nu-mi aduc aminte. Ma gandesc sa urc, sa sun si sa vad daca imi raspunde cineva. Dar mi-e teama ca apoi se va porni iarasi vacarmul. Asa ca mai bine astept pina maine dimineata cand daca tot e liniste, mai ales ca ei sambata au bunul obicei de a se certa la ora sapte, incurajati de urletele copilului, deci daca si maine dimineata e liniste, sun la 112. Pina atunci ma voi delecta cu cititul unei carti fara sa trebuiasca sa parcurg de cinci ori aceeasi pagina doar fiindca nu imi aud gandurile in cap de bile.

Sunt foarte fericita ca sunt contemporana cu toti prietenii mei.

In fata bisericii, un loc de parcare neocupat “Rezervat car mortuar”, scrie. Adevarul e ca nu e bine sa vina “carul mortuar” si sa nu aiba unde parca, pe oameni ii sacaie oricine si orice le aminteste ca nu sunt nemuritori…. 

Dar, nu mor oameni in fiecare zi in cartierul asta asa ca ar putea si ei sa lase spatiul altora care au nevoie pentru viata de acum…Eventaul ar putea chiar percepe o taxa micuta pentru acel loc, asa, ca sa poata hrani din el doi cersetori si un caine….

De ce invariabil toate lucrurile care ne plac sfarsesc prin a fi obligatii? E valabila si reciproca? Ajungem sa ne placa lucrurile pe care trebuie sa le facem? Unde incepe si u de se termina liberul arbitru? Oare sunt idioata?

PS cel putin la una din intrebari raspunsul e DA

Un caine pierdut in cautarea stapinului e unul din acele lucruri care mi-ar frange inima, daca as avea una….Am iesit in seara asta sa conduc pe cineva, si exact pe mijlocul strazii, un brac. Nu stie pe ce parte vrea sa fie, e gata sa fie lovit de masina dinn stanga. Ezita. Apoi de cea din dreapta. Unde duce drumul. In ce sens e casa.

E ca atunci cand stai pe scaunul din dreapta si altcineva conduce. Esti atent la tot felul de detalii, doar la drum, nu. Cainii stau mereu pe scaunul din dreapta. Lesa stapinului stie drumul. Asta pina cand simt miros de catea in calduri. Atunci dispare lesa si odata cu ea tot universul si el reapare abia dupa partida. Dar apare strain. Necunoscut. Neprietenos. Un cu totul alt univers decat cel dinainte de acuplare. Oameni. Caini. Tot aia…

O zi pe an mi-ar placea sa fiu profesoara. Nu as umbla apasata de flori, nu le-as cara ca pe un maldar de busteni, nu as cauta o florarie in care se le transform inapoi in bani, chiar daca in pierdere, avind in vedere comisionul floraresei. Am vazut azi o profa pe care florile o apasau, o striveau, o faceau sa para si mai mica. Eu cred ca florile sunt ca baloanele cu heliu. Cu cat mai multe, cu atat mai multe sanse sa plutesti in slavi. Dar ce stiu eu, eu nu sunt profesoara, nu am cum sa tin lectii despre flori.