Peste tot pe unde ma invart, real sau virtual, numai oameni inteligenti. Vorbesc serios. Pareri. Opinii. Argumente. Logica carteziana dusa pina in pinzele albe ale reclamei la clor.
Mi-e dor de-un prost. Nu vreau un prost sofisticat, nici unul intelctualizat, vreau doar un prost. Daca se poate un prost vesel.Prostul daca nu e vesel inseamna ca nu e prost destul.
Mi-e ciuda. Azi mi-a inflorit trandafirul japonez. Nu putea inflori si el ieri, cand am stat acasa, azi! cand ma duc la servici. Diseara cand ma intorc florile, ca sunt si doua! vor fi aproape ofilite. Trandafirul japonez face o floare foarte frumoasa dar care tine doar 24 ore. Oare cu iubirile e altfel. ..Sau cu oamenii …sau mesajul japonezului e sa casti bine ochii cat ai pe ce. Recompensele sunt intodeauna scurte. Adevarul e ca de la un moment incolo inveti sa te bucuri si de frunze. Si mai apoi chiar si de ghiveci. Si de radacini. Iar la final-de pamant. Asta inseamna sa ajungi sa fii profund. Profund ingropat.
Situatie datat: borduri inalte, de preferinta chiar doua randuri, daca se poate, ei bine se poate. In dreptul zebrei e adevarat ca e putin mai joasa, in dreptul zebrei este insa parcata una din masinile acelea fara inceput si fara sfarsit, care se parcheaza de regula unde vrea muschiul vartos al proprietarului. O tanara in carucior cu rotile, impreuna cu un insotitor, probabil tatal ei, m-as mira sa fie sotul! am eu motivele mele…incearca sa gaseasca un loc pe unde sa urce de pe strada pe trotuar. Singurul loc pe care il gasesc e la haisa de trecerea de pietoni, pe acolo pe unde bordurile sunt umflate ca dunarea dupa o saptamana de ploaie. Se chinuie amandoi. El trage din rasputeri. Ea invarte de roti. Cu mari eforturi reusesc sa se urce pe trotuar. Un pas mic pentru ei, un pas mare pentru tara asta in care persoanele cu disabilitati conduc o natie de handicapati, sau viceversa.
Primul pas spre credinta e sa ai incredere. Al doilea vine firesc, dupa o zi, dupa un an, dupa o viata. Sau dupa o alta viata. Cum ajungi sa ai incredere? Nicum, pur si simplu e o alegere de facut.
Am intrat ntr-o librarie. Sunt prea multe carti. Prea multe raportat la numarul de cititori. Prea multe raportate la durata vietii. Prea multe raportat la adevaruri. Cate se pot spune cu doar cateva litere…. Dar de ce ma mir doar toata lumea este formata din patru molecule A, , T, C si G.
Familia e celula de baza a societatii. Cred ca e vorba de celula aceea unde se poarta hainele in dungi.Zeghe si papuci de casa, asta e celula de baza a societatii. Sigur, eu sunt o familista convinsa. Diferenta e ca din celula numita familie scapi mai greu. De cele mai multe ori e pe viata. Fara gratieri si fara suspendare. Sigur ca de multe ori colegii de celula pot fi placuti, poate chiar se schimba dar celule ramane aceeasi. Pina si gardienii se mai schimba, dar dungile raman. Sunt si parti bune, Cum ar fi cresterea numarului de puscariasi.
Marea majoritate a blogurilor sunt de doua feluri. De lauda de sine sau de lupta. E foarte fain sa iti versi toate frustrarile. Fie ca ti se raspunde sau nu scapi de ele. Asa ca eu cred ca psihanalistii ar trebui sa ia masuri fiindca vor ramane fara job. Pe linga marele avantaj financiar, exista si acela ca blogul e mereu accesibil, nu pleaca in concediu si nu adoarme la povesile tale. Ca sa nu mai pomenesc cel mai mare avantaj-anonimatul. Lasitatea de a te ascunde in spatele ecranului, dincolo de cuvinte, acolo unde nimeni nu te poate ajunge.
Ceea mai mare bucurie a mea din ultimul timp este sa cunosc un om fain. Placere egalata doar de aceea de a ma vedea si cu un alt om fain, prieten rar, editie de colectie. Definesc fain: care sa nu vrea sa para altceva decat e. Cu oamenii faini pot sa faci totul din prea plin. sa razi din prea plin, sa taci din prea plin si sa asculti din prea plin. Rarisim. Astazi am avut aceasta bucurie. Ma simt obosita in cel mai placut mod cu putinta.Din prea plin. Deci o zi mare. O zi de Gheorghe cum nu se poate mai faina.
Trage un picior in roata masinii. Alarma masinii se porneste . Se opreste alrama. Individul ii mai trege un sut. Alarma se porneste din nou. Se repeta aceasta schema de trei ori. Lumea trece linistita pe linga el, inspre piata. Doar e sambata dimineata si maine sunt Floriile, n-au oamenii timp pentru batausii de limuzine.. Din nou sut, din nou alarma de data asta apare un individ in pantaloni scurti si tricou, un fel de pifama banuiesc, peste care are tras un halat. Se pare ca alarma a avut efectul scontata. Se incinge o hora de Florii. Cu tipurituri si cu tot tacamul. Care era ideea? Omul care dadea suturi masinii lucra la pus borduri si vroia ca masina sa fie mutata.Aceasta era metoda pe care el o descoperise ca fiind eficienta dar nu si-a calculata bine riscurile. Sau poate ii placea sa fie batut.
Mergeam pe strada si ma gandeam la un fost iubit, probabil asa de primavara. Si chiar ma gandeam sa il sun. Intodeauna e mai usor sa suni un fost iubit decat un viitor iubit. Si tocmai scosesm telefonul din poseta sa il sun cand iata ca imi cad ochii pe o pisica teapana de la marginea drumului. Mi-am adus aminte “La popa la poarta, e o mata moarta/cine-o rade si-o vorbi s-o manance coapta” Ei bine, se pare ca primeam un semnal ca nu e cazul. Adevarul e ca de cele mai multe ori nu e bine sa zgandari trecutul nici macar cu un telefon. Fiindca il trezesti la prezent si iti aduci aminte ca de fapt renuntasesi pentru ca nu avea niciun viitor.
Ai fost viitorul meu/ Si vei fi trecut/ Fara sa fii niciodata prezent
Pam-Pam
