M-am oprit la o taraba de carti. L-am rugat pe vanzator sa imi dea o carte din teanc. Mi-o da. E bagata intr-o punga de plastic si lipita cu scoci. Ce dragut, ma gandesc, are grija sa nu se prafuiasca. Dau sa dezlipesc cu grija scotch-ul, moment in care vanzatorul se simte indreptatit sa ia atitudine impotriva intentiei mele stupefiante de a rasfoi cartea. Nu-mi ramane decat sa ma uit la grafica de pe coperta unu, la poza de pe coperta patru, sa constat ca autorul e trecut de prima tinerete dar cu viata in privire, daca nu cumva o fi murit intre timp, ca nici macar asta nu stiu….si sa plec mai departe. Ai putea crede ca e o “situatie de taraba” dar din pacate si la librarii mai nou gasesti carti cartonate, la preturi exorbitante, frumos vidate in tipla ca sa isi pastreze calitatile oraganoleptice cat mai mult timp….Un termen de valabilitate la carti era de asteptat!. Adevarul e ca ar fi prea de tot sa poti citi cateva randuri dintr-o carte inainte de a o cumpara, mai ales ca se stie ca intelectualii sunt oamnei care se scalda in bani si care cumpara cartile dupa coperta ca sa se asorteze la ultima poseta Louis Vuitton.
