In fiecare zi trebuie sa sterg spamuri cu asigurari, la masini, viata si asa mai departe. Urasc asigurarile. Nu cred ca sunt compatibile cu ideea de viu. (Stiu ca in State de exemplu esti realmente mort daca nu ai asigurare. Niciun medic nu misca un deget daca nu ai asigurarea necesara ca el sa ridice acel deget.Asta inseamna sa traiesti intr-o tara libera, “land oh the free” , locul in care fericirea este garantata de constitutie.) Inchid paranteza si revin la asigurari. Ele iti iau acum ceva si iti promit ca daca/ in anumite conditii/candva/ undeva/ oarecum/ s-ar putea sa/ daca avocatii lor imbuibati considera ca s-au intrunit conditiile/ ….s-ar putea sa iti dea banii inapoi. E ca si cum ai iubi pe cineva astazi si maine si in toate zilele tale in speranta ca atunci cand vei da coltul va picura o lacrima pentru tine. Rula la un moment dat o reclama care spunea ca daca ai asigurare dupa moartea ta, ca parinte, copiii isi vor putea continua linistiti copilaria. Numai un cretin de copywriter fara copiii si fara suflet putea scoate asa ceva si numai o gasca de accounti, manageri handicapati puteau sa ii dea drumul. Eu le doresc sa le fie tarana salariilor usoara si sa ajunga sa trebuiasca sa munceasca pentru un euro pe ora si copii lor isi sa traiasca in continuare copilaria fara PSP, execursii in europa si scobitori cu cristale swarowsky pe ele. Iata ceva ce urasc chiar mai mult decat asigurarile-cristalele swarowsky.
