Ghem set meci

Vine campania, trece campania. Vine campionatul. Trece campionatul. Vine 133. Trece 133. Daca e prea aglomerat,  e rau. Daca gasesc scaun e bine. Daca ma suduie o baba ca sunt a dracului ca nu-i dau locul e rau. Dar nu-i dau locul, e bine.

Dar nu i/l dau numai fiindca imi place sa mi se spuna ca fac parte din tanara generatie. Proastele de babe, daca ar vrea sa le las ar trebui sa-mi spuna “Uite a naibii hoasca, o cauta moartea pe-acasa si ea umbla cu 133″…..Nu stiu nimic babele astea, ca daca ar fi stiut nu erau la 45 de grade in autobus. Adevarul e ca daca as fi stiut ceva, n-as fi fost nici eu…  De ce naiba ne spuzim mereu cu emotii cand am putea privi pur si simplu din punct fix, ca la  meciul de tenis, stanga, dreapta, stanga dreapta, stanga dreapta. Ghem. Set. Meci.

idioti

Caldura face sa dospeasca prostul gust. Lanturi, celulite, masini de fite, muzica de kkt toate sunt etalate in vazul lumii. Acum nu ca as vrea eu sa aud sub geam plastiri si povestiri ecumenice dar parca m-am saturat de vesnicele masini parcate din care urla muzica, vorba sa fie muzica! ,  in timp ce un grup de idioti isi baga intr-una verbal chestiile lor mici  si beau, in timp ce behaie ca o turma de retardati. Imi place vara si nu imi place aerul contitionat, asa ca refuz sa inchid geamul si nici nu astept iarna, vreau doar sa se care astia undeva la racoare, in alte parte. Cum ar fi la Jilava, ca acolo le e locul. O sleahta din asta e suficienta ca sa distruga toate exercitiile spirituale de-o buna bucata de timp. Care detasare? Care iubire?  Ore bune de metidatie sunt avortate odata cu fiecare hahaiala de om primitiv. Oare mai exista chestia aiai cu tulburarea linistii publice?Sau nu sunt eu destul de publica? sau oi fi prea linistita?

jobul perfect

Apare de te miri unde, asa cum ii sade bine unei acolade publicitare, un banner care ma intreaba , cu umor publicitar de mana a doua, care e best jobul meu. Si mi se dau vezi tu doamne, vorba lui Cristoiu, urmatoarele categorii. De bifat, adicatelea, vorba lui Caragiale. Cica ar fi de bifat asa, secretara personala, elicopeter personal, zece mii euro pe luna si vacante lunare in Bali. Sa-mi bag picoerele, vorba mea, daca ma intereseaza vreunul din aspectele astea. Jobul perfect presupune ca nu ma deplasez , deci elicopeterul cade. Sa nu am nimic organizatoric, aici cade secretara. Odata  cu elicopetrul. Jocbul perfect inseamna ca e placere pura, deci se duc naiba si banii. Vacantele sunt bune. Deci, jobul perfect este atunci cand din capul meu se varsa informatiile direct in capul cui trebuie. Fara efort, deci si fara vacante. Jobul perfect e sa nu ai niciun job. Dar nu era nicio casuta in care sa bifez asta. Oricum, se vad in zare doua luni de concediu, ceea ce e ceva!

barbati in negru, costum negru

Zilele acestea, toata compasiunea  de care sunt eu in stare se indreapta catre barbatii care fierb  in costume. 

ferictari vol 2

Un misto discret la adresa mea s-a soldat cu intrebarea, care viza noua mea stare, ce trebuie sa faci ca sa fii fericit. Ideea usor cinica era ca de fapt fericirea nu exista, bla bla bla genul acela de discurs care pleaca de la o afirmatie banala gen “iarba e verde” si ajunge la fatalismul”orice faci viata e de kkt” Bine, nu sunt coerenta, asta e clar, dar un lucru e cert, cand esti fericit esti oricum numai corent, nu! ma adun cu gratie si revin. Ce trebuie sa faci ca sa fii fericit? pai sunt multe puncte la ordinea de zi , dar primul si cel mai important punct e primul. Deci primul punct ca sa fii fericit e sa nu faci nimic. Adica sa nu te opui, sa nu cauti argumente impotriva, sa nu te incrancenezi sa vezi nori ca sa poti vedea cerul…Poate ca pare simplu , sa nu faci nimic, dar nu e. Dar apoi e bine, e mai bine decat chimic. A, sigur, poate ajuta si sa fii indragostit, dar acesta e numai punctul doi, hi hi hi Ceea ce va doresc din tot sufletul si voua!

va trimit fericitari

Fericirea e ceva ce te paleste in moalele capului. Exact ca nefericrea. Iti vezi linistit de zi, respiratie dupa respiratie, minut dupa minut si deodata bang! Esti fericit!

penaltyul nostru cel de toate zilele

Cred ca fiecare dintre noi avem cate un penalty pe care il ratam grandios. Poate fi vorba de o iubire, o afacere, un prieten. Pina la urma nici nu are vreo importanta ce ratam ci ceea ce ne ramane dupa ratare. Daca defilam mai departe cu  bucuria faptului ca am jucat, e ok. Daca nu, vom avea ocazia unei noi ratari. Pina cand ne saturam si acceptam ca un gol nu e cel mai rau lucru care ni se poate intampla intr-o viata de om.

comentatorii sportivi mai bine ar tacea

Ma scot din sarite comentatorii sportiv,  sunt o adunataura de pesimisti. Ar trebui aghesmuiti inainte de meci ca poate asa ar scapa de demonul negativismului. Nici nu apuca sa inceapa bine meciul ca se apuca sa compatimeasca echipa noastra. O jelesc in sus si jos.Ridica in slavi adeversarul, ce bine pregatit e, ce tactica beton are, cat de greu e, ca practic e imposibil de sperat la o victorie si dai si dai.

Iti vine sa-i omori.

 Am incercat sa dau tv pe mute dar parca un meci pe mute nu are niciun farmec. Nu stiu cine ii invata sa ia tonul asta., nu stiu cine le spune lor ca atunci cand e o faza interesanta in teren ei trebuie sa isi aduca aminte de cine stie ce istorie similara din 1900 toamna.  Bine ca baietii de pe teren nu aud ce spun astia ca nu ar mai juca nici noua minute, daramite nouazeci. Cum e posibil sa spui tot la cateva minute ca nu e greu, ca suntem defavorizati, ca e o adevarat grupa a mortii, ca ce tare e Franat, Italia si Olanda, nu ca n-ar fi tari, dar pina la urma daca ai nimerit in grupa aceea, inseamna ca macar ai o minima sansa, joaca-o si taci. Cred ca meseria de comentator sportiv in Romania a fost inventata de echipa adversa.

Singura mea bucurie la alegerile de ieri a fost ca voi scapa de megapanoul cu Inimaroiu. Ei bine, e tot acolo. Doar ca nu mai zambeste asa enigmatic.

SF SAU UTOPIE

Intr-o societate sanataoasa, abia am astepta sa vina ziua de vot, sa ne exprimam, sa schimbam, sa decidem. Dis de dimineata ne-am trezi cu acets gand, ca  in dimineata de Craciun, cand abia astepti sa vezi ce a pus Mosul sub brad, pentru tine. Ne-am imbraca frenetic si ne-am bea cafeaua din mers, am fugi la chiosc sa luam ziarul pentru ultimele informatii, dar nu ne-am opri nici macar sa comentam cu un vecin de scara vreun titllu de la sport fiindca nu am putea amna a nici macar cu un minut marea intalnire dintre noi si viitor. Am sta linistiti la coada ca sa ajungem sa ni se verifice datele si cand am primi stampila in mana am simti ca arde si cu ea fiebrinte, am fugi spre cabina de vot. Cu un gest scurt si puternic, PAC! Viitorul fericit e impuscat mortal. Obositi, iesim din cabina taraind dupa noi hoitul ultimului vot. Obositi dar fericiti. Acum nu e cazul sa mergem acasa, ci la cafenea, unde sa ne sustinem candidatul, sa ne rosim de furie si sa ne balbaim de emotie cand aflama ca altul nu a votat ca noi. Dezbaterile se incing, cafeau este indoita cu rom, apoi este inslocuita cu rom, pe masura ce cafeneaua se umple de lume. Vorbele zabarnaie si se asteapta cu interes ora la care se anunta rezultatele partiale. Imbratisari, pupaturi, viitorul se anunta asa cum era asteptat. Seara, dupa un dus, toata lumea isis scoate nevasta la o cofetarie, unde se mananca inghetata cu multa frisca si cu ciocolata vorba lui Andries, si se asteapta prinele stele, acelea acre anunta o noapte linistita, o viata linistita.