Pentru copii de pe strada mea, din blocul meu, toate povestile incep cu ” Sa-mi bag pula!” Din treizeci in treizeci de secunde , cu precizie de ceas elevetian, apare acest refren. Cred ca daca as scrie o carte de 400 de pagini, care sa aiba de sus pina jos, de la prima pina la ultima pagina, cu prolog si epilog doar “Sa-mi bag pula!” ar fi un succes de casa, ar intrece probabil chiar si Biblia. Adevarul e ca revelatia mea e mai mare! Marketingul la acesta carte ar avea ca linie de comunicare Sa-mi bag pula! Si vom determina publicul sa interactioneze cu noi intrebandu-i cu sinceritate Tu cand ti-ai bagat pula ultima oara? In Cosmopolitan vor aparea Zece sfaturi ca sa iti bagi pula cu succes! In Elle Zece trucuri ca sa evitati sa fiti doar un obiect de bagat pula! si tot asa, si tot asa. Adevarul e ca recunosc ca e placut sa spui Imi bag pula Imi bag pula! Incep deja sa ii inteleg pe brontozaurii astia de jos cu creierele lor reptiliene. La tot ce-i inconjoara ei au raspunsul castigator. E cald, imi bag pula, ce frig e imi bag pula, am pierdut campionatul, imi bag pula. Pe vremuri era gluma aceea cu loc de dat cu capul, eu prevad un succes rasunator locului de bagat pula. El poate fi oriunde, oricine, orice. Cu exceptia mamei din dotare fiindca aceea e alta injuratura. La fel de inspirata si profunda. Romanii fara injuraturi ar fi un popor linistit. Adica placut. Adica… sa-mi bag …La revedere!
