Orasul e din ce in ce mai galagios, in special noaptea. De vina nu e numai vara care stimuleaza emisiile nocture de tot felul ci si golul dintre urechile locuitorilor. Cu cat un om e mai prost cu atat simte nevoia sa vorbeasca mai mult si mai tare, sa scartie din frane, sa abreieze motorul, sa comenteze in timpul filmului, sa tropiaie in casa, sa strige la ceilalti, sa dea cu pocnitori de Craciun si Revelion, sa pocneasca din bice, sa vina cu Buhaiul, si tot asa. La nunta, galagie, la botez galagie, la inmormantare galagie. Zgomotul ne urmareste permanent. Din pacate ce n-am intele noi pina acum e ca esenta zgomotului, e linsitea. Esita insa cineva care a inteles pentru noi toti si acum are rabdare, sa ne prindem si noi. In mijlocul unei Oltenii galagioase , Brancusi a sculptat Masa Tacerii.Acum ramne sa vedem cu cat timp era el inaintea noastra. Cu o suta, cu doua, cu noua…
Iulian spus
A sculptat-o si a tacut. Dar nu si oltenii lui.