Bravo domnule Botezatu!

In mod cu totul execeptional, azi noapte m-am uitat la tv. Si in mod cu totul exceptionala, mi-a placut de Botezatu. A refuzat sa fie partas la o mascarada in care el si prietena lui urmau sa fie cununati de Viorel Lis si soata lui. Acelasi procedeu, tot cu Lis si Oana, fusese folosit in vara cu Marinela Nitu. Acum cat de batut in cap sa fii ca sa nu sesizezi ca ceea ce poate fi acceptatbil in cazul unei femei a carei cariera a culminat cu rolul de amanta a liderului minerilor din Valea Jiului nu merge cu un tip a carui celebritate porneste din ultima decada a comuismului si tine iata pina in zilele noastre. Ca fie vorba intre noi, Bote era vedeta pe vremea cand in Romania nici nu se stia ce inseamna asta…Dar iata ca Bote ii ia iubitei lui de pe cap,  perdeaua pe post de valul miresei si refuza elegat dar ferm sa isi faca relatia de bacanie. Mi s-a parut un gest puternic, masculin, curtenitor. Un gest facut de un barbat care nu poate permite ca relatia lui sa fie doar un punct de circ intr-un desfasurator . Bravo Bote!

OF…

Traim asteptand week-end-ul, ziua de leafa, concediul. Dar ce facem intre doua week-enduri si doua zile de leafa si doua concedii, oare asta chiar nu conteaza? Am momente cand ma enervez rau pe mine ca ma trezesc numarand zilele pina cand e vineri.

Dupa cum ma enervez vineri seara cand imi dau seama cat sunt de fericita ca e vineri si a doua zi nu trebuie sa ma duc nicaieri. Dar cel mai atre ma enervez pe mine duminica dimineata cand in loc sa fiu fericita ca mai am o zi intreaga de libertate , ma intristez fiindca stiu ca a doua zi trebuie sa merg la servici! Inutilitate, numele tau e anticipare!

De ce naiba ne-o fi asa greu sa traim in prezent?

Curu’ lu’ Clooney apare in ASSBOOK

George Clooney a declarat ca mai degraba isi face o colonoscopie in direct la tv decat sa apeleze la o retea de socializare gen facebook. Apai domnu Cluni, serios acum, cu fata lu” matale si cu holivudu si cu toate filmele alea nici nu crez ca ati avea nevoie de retele din astea de popularizare a fataului, ca va stie lumea fatzau cu varf si indesat, si nu cred ca va suspecteaza cineva de lipsa de prieteni, relatii si retele…dar noi astialalti care nu ne-am nascut nici frumosi, nici celebri nici in fileme cu Catarina Zeta a lui Jones care de fapt e a lui Duglas, noi mai apelam la cate-o retea din asta ca sa ne dam impresia ca suntem si noi cineva, ca adicatelea mai avem si noi un prieten doi  acolo care se mindresc cu fatzaul nostru si noi cu al lor. Cat despre colonoscopia in direct la tv, sunt convinsa ca ar avea mare succes daca ati face-o. Cu siguranta mai amre deecat daca v-ati inscrie intr-o retea de socializare. Adicatelea io cred ca curur lu matale bate fetele noastre ale tutror, cu Facebook sau fara, asa ca, daca ma intrebati pe mine, io cred  ca si dumneavoastra  umbalti dupa popularitate…Dar intr-un AssBook ati intra, domnule Clooney?

PS Ati putea macara sa va alaturati Facebook ca sa ne dati sansa sa va trecem la prieteni si sa avem astfel o buna acoperire sa va privim zilnic poza….

eul greu

Imi ia foarte mult timp sa imi verific toate adresele de mail ca sa vad ca nu m-a cautat nimeni.

MARCATI LA VEDERE

Sau in statie si stau si stau. In stanga mea un tip pe ai carui pantofi de sport scrie mare NIKE in dreapta o tipa pe geaca careia care scrie DIESEL. In fata un tricou MISS SIXTY. Treaba sta in felul urmator. Noi dam bani foarte multi pentru a ne transforma in reclame ambulante. Fiind noi reclame ambulante, valoarea brandului creste cu fiecare expunere asa ca data viitoare dam si mai multi bani. Si tot asa. Cu fiecare purtare la vedere valoarea brandului creste. Este ca si cand ne-am stradui sa ne asiguram ca data viitoare vom da si mai mult pe tricou. Este asta o dovada de inteligenta? Nu doar ca ne transformam in purtatori de reclama dar contribuim si la cresterea valorii brandului. N-ar fi mai bine oare sa lasam eticheta acolo unde trebuie sa fie, in interior? Ok, le purtam  produsele, ca sunt bune dar de ce sa le mai facem si reclama? Sau asta e doar ca sa vada cei din jur ca ne  imbracam cu bani multi? Ghici ghicitoarea mea. Oare marca vine de la marcat? Ne marcheaza toate aceste firme? Mai degraba de la remarcat. Vrem sa ne facem remarcati prin ele. Ar trebuie sa le spuna “Remarci inregistrate”

Si comentatorii se impusca………….. nu-i asa?

Nu le am cu fotbalul, dar deloc. In schimb m-am obisnuit sa cred in puterea cuvintelor. Riscul meseriei. Asa ca atunci cand ma uit la un meci in care joaca echipa nationala si aud inca din primele minute comentarii de genul:”ce bine ar fi daca am putea castiga” sau ” ar fi o minune o victorie” ” poate avem noroc”  ma apuca ameteala. Baietii aia de la microfon, or sti ei fotbal, nu zic, dar  parca sunt doua cobe, doua babe care stau pe ulita si o comenteaza pe domnisoara batrana a satului care se pare ca a gasit in sfarsit pe unul sa o duca la altar” Nu o ia, vezi de treaba…isi face si el de cap si apoi o lasa” “Aiurea…cine sa vrea sa isi faca de cap cu una ca asta…macar daca ar fi bogata, dar asa…” Deci nu ma pricep la fotbal dar bag mina in foc ca daca jucatorii nostri de pe teren ar auzi comentariile s-ar sinucide la pauza , toti! Ce vorbesc la pauza, acolo direct pe gazon!

dilema veche si noua toate….

N-am sa inteleg niciodata de ce imi cade parul in draci de pe cap in schimb de pe picioare, zona mustacioarei  si alte locuri piloase trebuie smuls de o cosmeticiana musculoasa care se avnta asupra lui cu tone de ceara…de ce…de ce… de ce nu ar putea fi invers? Adica o cosmeticiana musculoasa sa imi smulga parul de pe cap…dar coafura rezista!

Micul vs Marele Paris

Cele cateva zile la Paris m-au facut sa imi apreciez saracia si nevoile si neamul, mai mult. Si asta nu fiindca stateam la Brancusi in atelier si vedeam lumea susotind in jurul bucatilor lui simple de lemn si a sculelor lui care fac deliciul oricarui taran din Giorj, Dolj, Cluj sau orice alt judet din Romania. Dalte de genul celor care se dezgroapa inca si in ziua de azi la Sarmisegetuza Regia. Dalte dacice, ca sa spun asa.

Vazut dupa Muzeul Rodin, un fost hotel impunator atat prin arhitectura, dimensiune dar mai ales prin frumusetea si grandoarea parcului care-l inconjoara,

 m

 

micul atelier al lui Brancusi pare si mai arhaic, simplitatea pare si mai simpla si iti dai seama ca numai dintr-un atelier ca acesta si dintr-o piatra ca aceasta si dintr-un om ca acesta se puteau naste acele forme sitilizate si esentiaizate la maximum.

Dar nu din cauza lui Brancusi, pe care iata nici macar acum nu am reusit sa ni-l asimilam ca fiind roman, cu toate ca spre deosebire de Ionesco el nu s-a dezis niciodata de originile lui ci din contra. Deci nu datorita acestui varf al neamului m-am simti eu bine ca-s romanca. Ci din cauza ca noi stim sa ne spalam pe maini inainte de masa, stim sa servim o prajitura cu o spatula si nu cu mana cu care tocmai am apucat banii, stim sa vorbim doua trei limbi straine, stim sa zambim chiar daca nu avem dupa ce bea apa, sau tocmai de aia! stim sa ne educam copiii in ideea ca nu sunt ei buricul pamantului, stim sa ne gandim la binele altcuiva. Poate asta e de fapt si marea noastra problema. Ca ne gandim mereu la binele altuia si nu-l vedem pe al nostru. Una peste alata nu mai suport sa fac pomelnicul defectelor acestei tari. Am facut si eu parte din categoria celor care credeau ca se inalta pe sine daca se dezic de tara lor. Ei bine, pe cuvant de onoare, sunt nici mandra, nici rusinata ca sunt roamnca. Mi-e doar bine.

Si daca Brancusi a putut sa faca asa de multe, fiind roman, noi de ce nu am putea-o face? De ce ne ascundem mereu dupa nationalitatea noastra ca dupa un handicap…as merge daca n-as avea picior de lemn, as face lucuri speciale daca nu m-as fi nascut roman…Asa ca Vive la Roumanie!

VERDE DE PARIS

Pe masura ce trece timpul, rafinez amintiri si incerc sa imi dau seama ce mi-a placut cel mai mult din acest oras epuizant numit Paris. Cred ca statul pe iarba ca institutie. Oriunde e un petic de iarba, si oriunde e un mic loc sigur e si un petic de iarba, gasesti si oameni tolaniti. Fie ca e in Louxembourg sau in Tuilleries sau campia din fata monumentalei Sacree Coeur, sau peticelele din jurul Louvrouolui, fiecare portiune verde e servita la pachet cu cite unii si altii care se tolanesc, dorm, citesc, lucreaza la laptop, privesc cerul. Este ca si cum intinsi asa pe verde ne-am aminti gradinile Edenului si de noi insine din vremea aceea.

 

 E inocent felul cum se descalta toata lumea ca sa nu striveasca iarba ci  doar sa o culce sub greutatea corpurilor…Aceste intinderi sunt cu atat mai binevenite cu cat Parisul iti rupe picioarele fiindca fiecre colt de strada te face sa vrei sa mergi mai departe si mai departe…E frumos asa cum in mijlocul unui oras cat se poate de sofisticat toata lumea se bucura de placeri asa de simple, campestre. Ma intreb daca doar intamplator Campurile Elisee sunt in Paris sau a fost cineva care chiar si le-a amintit si si-a propus sa reconstituie in acesta oras starea aceea….

Cred ca acest verde care isi croieste meru drum printre bolovani, ciment si beton mi-a placut cel mai mult in Paris. Ba nu. Cel mai mult in Paris mi-a placut Ada.

Muzeul Montmartre Paris

E E un muzeu mic, particular. Ceea ce insa nu-l face mai putin valoros. Odata ce ai pasit pragul casei ai senzatia ca poti da oricand nas in nas cu Utrillio, sau cu Lautrec, ale caror lucrari importante le poti vedea aici, cu atat mai mult cu cat pe un scaun zace aruncata hainuta lui Utrillio dandu-ti senzatia ca a iesit putin in curte. Curte care, by the way e de un romantism  incredibil. Afise originale de la Moulin Rouge, de pe vremea cand afisele nu anuntau un spectacol ci deschideau o lume.

Asa ca la Muzeul Montamrtre poti vedea inclusiv celebrul afis a lui Lautrec cu Aristide Bruant, cel cu palatie mare si fular rosu, cuceritor prin execlenta si devenit mai celebru dupa moarte decat era in viata…sau faimoasele reprezentari ale danatoarei La Goulue.

De asemnenea poti vedea reconstituirea unui bar in marime naturala a unei tejghele din vremea respectiva, in fata careia sta si o duduie( nu stiu daca e din ceara sau din plastic dar arata convingator ) care asteapta sa fie servita pina la venirea primului client serios dupa care se uita lung.

Pe lista mea de Must do in Paris acest muzeu cupa un loc fruntas. Undeva dupa D’ Orsey si Pompidou…pentru simplul fapt ca are acel aer parisian pe care din pacate il gasesti mai mult in filme decat in realitate. Oricum, toata zona Montmartre e fascinanta. Mie cel putin mi-a placut chiar mai mult decat vestitul Cartier Latin.

SCURTA LISTA NEAGRA A ORASULUI LUMINILOR

1 Francezii nu vorbesc decat franceza, mai mult decat atat daca nu le vorbesti franceza cu accent parisian, adica daca nu siflezi si rostogolesti r-ul cu gratia unei mate care se joaca cu soarecele inainte de a-l minca, esti tu mincat. Se uita la tine ca la un gandac si te servesc in scarba. Degeaba iti spun la sfrasit’mersi madamme” ca urmare a unui antrenament de mimat politetea. Nu stiu de ce, dar la ei dupa mersi trebuie obligatoriu sa daugi cui multumesti, mersi madamme, mersi monsieur, mersi cutarica si cutarica. Altfel esti nepoliticos. Dar sa revin la ideeaa cu limba frnceza. Era seara si eram obosota de atat franea asa ca am coborat la informatii la metrou sa imi cumpar bilet pina la Disneyland carora francezii le zic disnilond, cu o lung si murdar. Ii explic tipului in engleza ca eu am Navigo pina la zona patru si ca vreau sa imi dea bilete de la zona patru la zona cinci unde e Disneyland. Dobitocul ma asculta atent si dupa ce ii explic eu toate cele spune mitralita la mine Je ne parlas pas l-anglais! Du-te-n…

2 Un alt lucru care nu mi-a placut deloc au fost conditiile de igiena. Banii se iau cu mana cu aceeasi mana cu care se framanta si pizza. Sau la boulangerie femeia iti ia banii si apoi iti da croissantele sifrajiturile, bune de altminteri. Foarte bune. Poti merege intr-un loc foarte misto, bar, restaurant, care sa arate f bine si sa cobcori la buda si sa constati ca e jeg sau ca e o singura buda si aia asa de mica ca iti inchizi realmente usa peste picioare. La le Chat Noir, celebrul local din Paris situat linga Moulin Rouge in zona Pigalle, localul e decorat absolut genial dar daca simti o chemare a naturii mai bine te faci ca nu o auzi ca iti strici tot cheful.

3 Daca tot e vorba de stricat cheful, s-ar putea sa nu iti placa sa dai pe doua sticle de apa de 250 ml ce-i drept Vittel, 9 euro sasu mai mult. Ceea ce se intampla in mod frecvent in zona turistica. Ei iti aduc Vittel dar daca ceri au si Cristaline, o apa oarecare, care costa mai putin de jumatate. Le face placere sa prajeasca turisti.

4 Seviciile nu sunt nici rapide nici de calitate. Mi-a spus cineva cum ca chelnerii francezi ar fi renumiti penru ca sunt sarmanti. Eu nu i-am intalnit pe aia. Nimeni nu a glumeste, ca-n Spania, nimeni  nu flirteaza ca-n Italia, nimeni nu ne-a intrebat nimic altceva decat ce vrem sa mincam. Si nimeni nu zambeste. Sunt mai acrii ca ai nostri, parol!

Pe scurt, Parisul e minunat, dar cateodata e pacat ca-i locuit.

Deocamdatata atat!

LE METROPOLITAN DE PARIS

M-am intors dupa o saptamana de Paris asa ca am sa incep o serie de articole dedicate acestui oras impresionant. Nu neaparat “romantic” sau al “luminilor”, dar impresionant prin babilonie. Gasesti aici toate limbilie, natiile, dialectele si porturile. Si cel mai bine vezi asta la metroul din Paris. Noi asa am circulat, cu Metroul, RER-ul si Transilianul. Tot Parisul e sapat pe dedesubt, e imposibil sa fii intr-un punct din Parsi sau Ile de France sau Region Parisienne si sa nu poti ajunge in altul….Statiile de metrou in centru sunt tot la trei blocuri, asa ca nu ai de ce sa-ti faci griji ca te pierzi. Daca e sa te plimbi cu bilet e scump, chiar scump fiindca francezilor le platesc angajatorii jumatate din pretul transportului dar poti sa iti faci un abonament Navigo, care e saptamanl si se elibereaza numai de luni pina luni. Deci daca ajungi marti sau miercuri, se cheama ca ai pierdut doua zile dar chiar si asa tot e rentabil. In primul rand fiindca scapi de orice grija, poti merge cu RER-ul, metroul, autobusul, pina si sa urci sus cu funicularul pen Montmartre poti!Il poti lua pe regiuni, fiindca Parisul e impartit pe regiuni, in cercuri concentrice. Cu cat il iei mai departe, cu atata te costa, evident, mai mult. Dar e foarte bine pentru ca iti da posibilitatea nenumaratelor intrari si iesiri. Esti verificat de multe ori si la iesiri. Verificari automate.  Sunt foarte multe pasaje subterane, unele din ele foarte lungi, poti merge si cateva minute bune , catre un sfert de ora prin aceste pasaje. Multe din ele sunt deservite si te benzi rulante, cum avem noi numai la aeroport, dar tot mergi. Pe scari rulante, benzi rulante sau in in general la orice intrare si iesire e indicat sa stai pe partea dreapta ca sa ii lasi pe cei care se grabesc sa ti-o ia inainte. Nu am avut probleme cu hotii dar e totusi bine sa fii atent fiindca buluceala la orele de pranz si seara e naucitoare. Si de cele mai multe ori nu e aer. Dar RER-ul e genial din punctul de vedere al transportului. Metroul are statii dese, RER-ul le are lungi si rare motiv pentru care te ajuta sa mergi lejer si in timp scurt dintr-un capat in altul al Parisului. Adica drumuri pe care le faci intr-o ora catre doua cu masina le faci la mai putin de jumatate cu RER-ul. De asta marea majoritate a francezilor isi lasa masinilie acasa si merge la servici cu transportul in comun.  Semnalizarea este cat se poate de clara. Nu te poti rataci. Daca ai o harta in mana ca sa vezi capetele de linie si numarul liniei pe care mergi, nu te poti pierde. Ar mai fi de spus ca la metrou sunt si niste scaune care se rabateaza, situate chiar in dreptul usilor. Daca e foarte aglomerat si stai pe unul din ele e indicat sa te ridici.