Testoasadeserviciu’s Weblog

Mergeam pe strada si ma gandeam la un fost iubit, probabil asa de primavara. Si chiar ma gandeam sa il sun. Intodeauna e mai usor sa suni un fost iubit decat un viitor iubit. Si tocmai scosesm telefonul din poseta sa il sun cand iata ca imi cad ochii pe o pisica teapana de la marginea drumului. Mi-am adus aminte “La popa la poarta, e o mata moarta/cine-o rade si-o vorbi s-o manance coapta” Ei bine, se pare ca primeam un semnal ca nu e cazul. Adevarul e ca de cele mai multe ori nu e bine sa zgandari trecutul nici macar cu un telefon. Fiindca il trezesti la prezent si iti aduci aminte ca de fapt renuntasesi pentru ca  nu avea niciun viitor.

Ai fost viitorul meu/ Si vei fi trecut/ Fara sa fii niciodata prezent

Pam-Pam

Ne-am pierdut. Intr-o zona oarecum aproape de Gara de Nord dar al carei peisaj semana cu filmele western, chiar inaintea confruntarii finale. Doar ca in loc de vant si praf care roteste somoiage de paie uscate, aveam ploaie, noroi si strazi desfundate in care masina sport se cufunda ca un cutit bont in mozzarella. Exasperate de incercat marea cu degetul si lamurite ca s-ar putea sa fi gresit, incercam sa gasim si altceva decat patrupezi plouati. Gasim un biped plouat. Esuam masina in noroi in dreptul lui.

_Buna ziua!

-Buna ziua!

-Nu va suparati, unde duce drumul asta?

-Nicaieri.

M-am oprit la o taraba de carti. L-am rugat pe vanzator sa imi dea o carte din teanc. Mi-o da. E bagata intr-o punga de plastic si lipita cu scoci. Ce dragut, ma gandesc, are grija sa nu se  prafuiasca. Dau sa dezlipesc  cu grija scotch-ul, moment in care vanzatorul se simte indreptatit sa ia atitudine impotriva intentiei mele stupefiante de a rasfoi cartea. Nu-mi ramane decat sa ma uit la grafica de pe coperta unu, la poza de pe coperta patru, sa constat ca autorul e trecut de prima tinerete dar cu viata in privire, daca nu cumva o fi murit intre timp, ca nici macar asta nu stiu….si sa plec mai departe. Ai putea crede ca e o “situatie de taraba” dar din pacate si la librarii mai nou gasesti carti cartonate, la preturi exorbitante, frumos vidate in tipla ca sa isi pastreze calitatile oraganoleptice cat mai mult timp….Un termen de valabilitate la carti era de asteptat!. Adevarul e ca ar fi prea de tot sa poti citi cateva randuri dintr-o carte inainte de a o cumpara, mai ales ca se stie ca intelectualii sunt oamnei care se scalda in bani si care cumpara cartile dupa coperta ca sa se asorteze la ultima poseta Louis Vuitton.

Daca aduni toti criminalii la un loc, se sparie gandul, dar daca aduni toti criminalii de razboi la un loc se cheama ca e summit.Si ca e cu staif. Sotiile criminalilor sunt foarte fericita sa isi arate rochiile si sa o puna de o actiune caritabila numai buna de scos ochii in patru. Daca as fi mai cu cap m-as intreba unde curul meu merge lumea asta, dar asa, imi vad de carapacea mea pe care niciun summit nu o face deocamdata harcea parcea si astept sa mai treaca inca  o suta de ani.

Apoi mai vad.

Cred ca deja ne-am obisnuit cu totii sa ne gasim cutia postala violata de pliante, brosuri, si tot felul de materiale mai mult sau mai putin promotionale care vor sa ne vare pe gat una sau alata. Astazi am avut parte insa de o premiera absoluta. Descgid cutia postala si citesc IN CAZUL UNUI DECES IN FAMILIE, STITI CE AVETI DE FACUT? DACA NU, INFORMATI-VA! Prin acesta metoda inedita, societatea inspirat numita AUTENTIC BALSAM, isi ofera serviciile, mai lipsea sa spuna ADEVARATA SOCIETATE AUTENTIC BALSAM. Ce s-o mai lungesc, se ocupa de mort cap-coada, de la constatare, imbalsamare, coafare, tuns ras si frezat tot ce muschiul defunctului si-ar putea dori, daca ar mai fi in viata, ceea ce din pacate pentru cei care l-au iubit, nu mai e valabil. Eu incerc de un timp incoace sa ma conving ca moartea e o gluma buna, dar nici chiar asa. M-am gandit imediat ce or fi simtit toti diabeticii, toti hipertensivii, toti cardiacii si in general toti oamenii trecuti de o anumita varsta cand au gasit acest pliant. Mai ales ca pe pliant se specifica “pentru pensionari se asigura serviciu funerar complet in limita ajutorului de inmormantare”Foarte aiurea sa faci si din moarte un suport pentru un material promotional. Nu m-ar mira ca in curand sa gasesc un flyer care sa spuna “Daca te enerveaza vecinii de deasupra ta, noi ii impuscam pentru tine. Garantam maximum de discretie si confort, la doua comenzi aveti un  bonus de  zece la suta, de la grupuri mari in sus comisionul se negociaza”. Inca putin si ajungem la concluzia ca facem afacerea vietii noastre daca murim acum cat e oferta !

Era complet idiot. Genul de om pe care sefii il citesc imediat si ii dau de facut exact ce stie el mai bine. Cumparatul tigarilor de la colt, a indulcitorilor pentru cafeaua asistentei cu program prelungit si  curatatul vomei dupa un chef reusit. Astazi primesc o invitatie, conferinta si lansare de carte, despre brand, branduire, comunicare, inteligenta emotionala si alte kkt de genul asta. Autorul e binecunoscutul culegator de ciuperci si muci de melc. Nu, nu s-a schimbat. Nu, nu m-am inselat. Doar ca intr-o zi a sters si el voma cui trebuie, asta e tot!

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand aud de munca in echipa ma tulbur. Din exeperienta mea. munca de echipa inseamna ca eu muncesc singura de imi sar capacele si apoi vine cineva care o semeaza daca e bine, daca nu, se scuza spunand ca e numai vina mea,  dupa cum spunea un prieten, “numai cine munceste greseste, deci sa bem!” Aceasta conceptie a mea despre munca de echipa a fost zgaltaita de o persaoana “mica la stat dar mare la sfat”, realmente, spiritul ei pare ingramadit intr-un coprp mic, de aceea parca sta sa explodeze in orice clipa, spiritul, nu corpul, sa ne intelegem….Intamplator, acest exemplar pe cale de disparitie, numit hominis echipis, isi sarbatoreste azi ziua, deci iata inca un mit spulberat, acela al berbecului egoist si capabil de a calca pe cadavre pentru succes. E limpede ca vorbim despre ceva rar aici….La multi ANI! Voua tuturor va doresc sa intalniti macar cate un hominis echipis de acest gen proxim si cu aceasta diferenta specifica.

Cateodata am senzatia ca suntem cu totii niste schiopi care incercam sa castigam maratonul si ne enervam stupid unii pe ceilalti.Si adevarul e ca de fapt nu e niciun maraton de castigat. Sunt doar niste respiratii. Asta este singura diferenta.Restul sunt doar detalii.

Daca as avea o casa la mare m-as bucura in fiecare zi de apa, de rasarit si de apus. Deocamdata incerc sa ma bucur in aceeasi masura de bormasini si picamere. Daca imi reuseste promit sa va spun cum am facut, cu toate ca si de fumat m-am lasat foarte usor dar nu am reusit sa conving pe nimeni. Cert este ca daca nu reusesti sa te bucuri cu ce ai la un moment dat, la un alt moment dat o sa regreti.

Anul asta avem bonus o zi in februarie. Ce facem cu ea? Iubim mai mult cu o zi, suntem mai nervosi cu o zi, imbatranim mai mult….cu siguranta, fiecare are o zi in plus din ce ii prisoseste in viata. Tristul, una de tristete. Indragostitul, una de iubire.Dar asa cum dimineata ne bucuram de fiecare secunda in plus de somn, eu cred ca e o zi de care chiar e bine sa profitam.Mai ales ca e o zi de vineri.  Sigur, era mai bine sa avem in plus o sambata dar pentru asta probabil vom avea de asteptat inca patru ani….