Presedinti toti k 1

La luptatori exista ceea ce se cheama “proba cantarului”, adica isi arata unul altuia muschii si se ameninta intr-o veselie. Veselie in adevaratul sens al cuvantului fiindca oamenii nu se iau in serios, stiind clar ca fie e blat si atunci nici nu mai conteaza ce spun, fie e pe bune si atunci conteaza cat de concentrati sunt, cum se simt etc O gramada de factori. Dar de dragul showului apar in halate, se fataie pe scena, isi incordeaza muschii, ranjesc si-si arata unul altuia fuduliile. Publicul aplauda si rade. Apoi urmeaza confruntarea propriu-zisa. Daca e pe bune, se da. Si doare. Publicul ranjeste in continuare, si aplauda si e extatic. Pentru public, intre proba cantarului si infruntarea adevarata nu e mare diferenta. Tot show e.

Ei bine si in politica e aproape la fel. Toata campania e o proba a cantarului. Apar candidatii in halate, ranjesc, se ameninta isi etaleaza fuduliile. Doar ca nu mai urmeaza nicio confruntare. Nimic. Ne trezim doar ca avem presedinte. Sec. Mersul la vot face parte din show, si noi mergem dormind sau nu mergem deloc. Iar cantarul politic, fie vorba intre noi, nu-l valideaza nimeni. Arata cat vrea el. Si arata la toti la fel. Inainte toti sunt grasi. Dupa toti sunt grasi. Iar noi, in momentul adevarului, priveam in alta parte.

Or-este, daca este, este!

De-o vreme incoace, sunt interesata de chestiunile esoterice. Singura emisiune de pe la noi care se ocupa de asemenea subiecte este cea a lui Oreste. Si are invitati, interesanti. Oameni care sunt preocupati la modul profund de acest gen de cautari. Unii dintre ei au mai scris si cate-o carte, doua, in incercarea legitima de a afla raspuns la una din marile intrebari. Cine suntem? De unde venim? Incotro ne indreptam? Ne indreptam noi sau suntem indreptati?

Dar indiferent cate carti au scris invitatii lui Oreste, si indiferent despre ce gen de terapii le-au scris, eu vad invariabil ca ei tac si dau din cap. Si Oreste vorbeste. Si vorbeste. Nu conteaza ca e vorba de masonerie sau de taoism, de terapia culorilor sau cea prin flori, de zen sau sintoism de …..

Oreste stie.

Si spune. Si spune.

La ce i-o mai invita pe bietii oameni…Mai bine ar recunoaste ca face un stand up pe teme esoterice si asta e. Ca de ras, razi, mai ales atunci cand Oreste se lanseaza in amenintari de genul” ii spun eu lui cutare sa se lase de …(aici face o pauza si zambeste inteligent in coltul gurii  si priveste cutezator in camera ca sa transmita ideea ” stie el cine e in cauza si la ce ma refer”)…ca daca el nu se lasa de ma pun si eu cu el si ii fac…stie el ce…si o sa se lase cu…” Deja tu ca privitor prost ti-i si imaginezi pe cei doi printi, cel negru al intunericului si pe El, pe printul Oreste trimtandu-si raze laser ucigatoare intr-un fel de “Stapinul inelelor” varianta B1TV. Evident o sa castige Oreste, doar e emisiunea lui si ati vazut ce de inele are….Una peste alta, cred ca daca  Bivolaru a reusit sa compromita orice idee ca yoga ar putea fi mai mult sau numai altceva, decat urinoterapie si sex in grup, e randul lui Oreste sa demosntreze ca tot ce tine de spiritualitate poate fi invatat la scoala de duminica.

PS In tot cazul, el si Mircea Badea fac un yin si yang perfect. Ala ameninta cu pumnul, asta cu dezlantuirea urgiilor spirituale. Unul injura, celalalt vorbeste voit calm, cu ton jos si cuvinte masurate, ca un adevarat maestru coborat din Tibet. Nu stiu de ce, dar cred ca impartasesc aceeasi furie, dar ” nu se stie, nu se stie, pina cand”….

BREBU din NOU

Sunt o ciudatenie a naturii care nu are nici masina si nici carnet dar si daca as fi avut nu e usor de ajuns la Brebu Nou, judetul Caran Sebes. De la Resita mai urci spre Semenic vreo optzeci de km, daca nu ma insel, dar s-ar putea sa ma insel. Drumul e hurduicait si serpuit si-l faci cu 20 la ora asa ca pare o vesnicie. Dar de fapt intri incet in vesnicie. Odata ajuns pe acele meleaguri iti dai seama ca timpul e o inventie a intii omenesti, sau diavolesti, o inventie facuta sa nu te lase sa te bucuri de nimic. Dar in Brebu Nou, sau Trei Ape sau Garana, timpul curg altfel. Am ajuns intr-o superba zi de vara, cu soare si maneca scurta iar a doua zi la cinci si jumatate cand ne-am trezit, zapada avea 8o cm si crestea crestea…pina spre pranz batea la un metru. Peisaj mirific. Zapada, dealuri, fulgi si Haisuc, cainele gazdei un dragalasa ciobanesc romanesc de vreun metru jumatate cu capul cat un lighean. Dar cu toate ca arata ca o lighioana era plind si iubitor ca un mielusel. Numai bun sa-l iei sa inoti cu el prin zapada. De fapt sa inoti inaintea lui ca era prea lenes ca sa taie el parstie. Aceast peisaj idilic a fost completat de o pana de lumina care a tinut de marti si continua si duminica cand noi am plecat de acaolo. Am descoperit luminarea, opaitul si lumina de la telefon a care am renuntata repede fiindca vezi Doamne consuma bateria de care speram ca mai avem nevoie. Dar nu. Fiindca pe o raza de x km in jur nicio localitate nu avea lumina implicit nici statiile de transmisie a semnalului. Asa ca iate-ne in vesnicie. Lumina de la soare.  Noaptea un cer de stele care semana cu plafonului unei dicoteci din Las Vegas. Luminita linga luminita. Incredibil. Am vazut inclusiv Caleea Lactee. Poate parea janic sa te gandesi ca ai trait atat timp fara curent. Dar daca te gandesti ca ai auzit lemnele trosnind in soba si ca ai invata ca te poti spala pe intuneric cu apa rece si in ciuda acestui lucrur, sa fii profund, dar profund multumit, ca sa nu spun fericit ca e vorba mare…. Asa ca daca sunteti cumva in cautarea unei guri de Rai, eu va recomand Brebu Nou. Pentru un Rai, e chiar aproape!

IN VITRO VERITAS

De ce ca sa stopezi un abuz e nevoie sa opresti si o gramada de lucruri bune? De la povestea cu donatorii ilegali de ovule s-a ajuns la interzicerea fertilizarii in vitro. De ce sa pui femeile care chiar vor dsa faca acest lucru sa maearga sa-si faca procedeul in strainatate. Nu e tocmai indicat sa te sui in avion dupa ce tocmai ti-a fost implantat un ovul. De ce nu se poate gasi un cadru legal astfel incat lucrurile bune sa se poata intampla? Si in general, de ec facem noi tot ce putem ca sa trimiteam banii afara din tara ca apoi sa ne plingem ca nu avem bani si sa incercam sa legalizam prostitutia, ca sa avem. Adica e voie sa vinzi sex dar nu e voie sa-ti cumperi, ca sa bagatelizez, sa-ti cumperi implantarea unui copil. E voie sa consumi droguri usoare, ramane de cosultat lista ca sa vedem care sunt usoare si care grele, dar nu ai voie sa-ti fie implantate embrioane. Nu stiu de ce dar cred ca si stoparea acestei afaceri, este afacerea cuiva.

Bravo domnule Botezatu!

In mod cu totul execeptional, azi noapte m-am uitat la tv. Si in mod cu totul exceptionala, mi-a placut de Botezatu. A refuzat sa fie partas la o mascarada in care el si prietena lui urmau sa fie cununati de Viorel Lis si soata lui. Acelasi procedeu, tot cu Lis si Oana, fusese folosit in vara cu Marinela Nitu. Acum cat de batut in cap sa fii ca sa nu sesizezi ca ceea ce poate fi acceptatbil in cazul unei femei a carei cariera a culminat cu rolul de amanta a liderului minerilor din Valea Jiului nu merge cu un tip a carui celebritate porneste din ultima decada a comuismului si tine iata pina in zilele noastre. Ca fie vorba intre noi, Bote era vedeta pe vremea cand in Romania nici nu se stia ce inseamna asta…Dar iata ca Bote ii ia iubitei lui de pe cap,  perdeaua pe post de valul miresei si refuza elegat dar ferm sa isi faca relatia de bacanie. Mi s-a parut un gest puternic, masculin, curtenitor. Un gest facut de un barbat care nu poate permite ca relatia lui sa fie doar un punct de circ intr-un desfasurator . Bravo Bote!

OF…

Traim asteptand week-end-ul, ziua de leafa, concediul. Dar ce facem intre doua week-enduri si doua zile de leafa si doua concedii, oare asta chiar nu conteaza? Am momente cand ma enervez rau pe mine ca ma trezesc numarand zilele pina cand e vineri.

Dupa cum ma enervez vineri seara cand imi dau seama cat sunt de fericita ca e vineri si a doua zi nu trebuie sa ma duc nicaieri. Dar cel mai atre ma enervez pe mine duminica dimineata cand in loc sa fiu fericita ca mai am o zi intreaga de libertate , ma intristez fiindca stiu ca a doua zi trebuie sa merg la servici! Inutilitate, numele tau e anticipare!

De ce naiba ne-o fi asa greu sa traim in prezent?

Curu’ lu’ Clooney apare in ASSBOOK

George Clooney a declarat ca mai degraba isi face o colonoscopie in direct la tv decat sa apeleze la o retea de socializare gen facebook. Apai domnu Cluni, serios acum, cu fata lu” matale si cu holivudu si cu toate filmele alea nici nu crez ca ati avea nevoie de retele din astea de popularizare a fataului, ca va stie lumea fatzau cu varf si indesat, si nu cred ca va suspecteaza cineva de lipsa de prieteni, relatii si retele…dar noi astialalti care nu ne-am nascut nici frumosi, nici celebri nici in fileme cu Catarina Zeta a lui Jones care de fapt e a lui Duglas, noi mai apelam la cate-o retea din asta ca sa ne dam impresia ca suntem si noi cineva, ca adicatelea mai avem si noi un prieten doi  acolo care se mindresc cu fatzaul nostru si noi cu al lor. Cat despre colonoscopia in direct la tv, sunt convinsa ca ar avea mare succes daca ati face-o. Cu siguranta mai amre deecat daca v-ati inscrie intr-o retea de socializare. Adicatelea io cred ca curur lu matale bate fetele noastre ale tutror, cu Facebook sau fara, asa ca, daca ma intrebati pe mine, io cred  ca si dumneavoastra  umbalti dupa popularitate…Dar intr-un AssBook ati intra, domnule Clooney?

PS Ati putea macara sa va alaturati Facebook ca sa ne dati sansa sa va trecem la prieteni si sa avem astfel o buna acoperire sa va privim zilnic poza….

eul greu

Imi ia foarte mult timp sa imi verific toate adresele de mail ca sa vad ca nu m-a cautat nimeni.

MARCATI LA VEDERE

Sau in statie si stau si stau. In stanga mea un tip pe ai carui pantofi de sport scrie mare NIKE in dreapta o tipa pe geaca careia care scrie DIESEL. In fata un tricou MISS SIXTY. Treaba sta in felul urmator. Noi dam bani foarte multi pentru a ne transforma in reclame ambulante. Fiind noi reclame ambulante, valoarea brandului creste cu fiecare expunere asa ca data viitoare dam si mai multi bani. Si tot asa. Cu fiecare purtare la vedere valoarea brandului creste. Este ca si cand ne-am stradui sa ne asiguram ca data viitoare vom da si mai mult pe tricou. Este asta o dovada de inteligenta? Nu doar ca ne transformam in purtatori de reclama dar contribuim si la cresterea valorii brandului. N-ar fi mai bine oare sa lasam eticheta acolo unde trebuie sa fie, in interior? Ok, le purtam  produsele, ca sunt bune dar de ce sa le mai facem si reclama? Sau asta e doar ca sa vada cei din jur ca ne  imbracam cu bani multi? Ghici ghicitoarea mea. Oare marca vine de la marcat? Ne marcheaza toate aceste firme? Mai degraba de la remarcat. Vrem sa ne facem remarcati prin ele. Ar trebuie sa le spuna “Remarci inregistrate”

Si comentatorii se impusca………….. nu-i asa?

Nu le am cu fotbalul, dar deloc. In schimb m-am obisnuit sa cred in puterea cuvintelor. Riscul meseriei. Asa ca atunci cand ma uit la un meci in care joaca echipa nationala si aud inca din primele minute comentarii de genul:”ce bine ar fi daca am putea castiga” sau ” ar fi o minune o victorie” ” poate avem noroc”  ma apuca ameteala. Baietii aia de la microfon, or sti ei fotbal, nu zic, dar  parca sunt doua cobe, doua babe care stau pe ulita si o comenteaza pe domnisoara batrana a satului care se pare ca a gasit in sfarsit pe unul sa o duca la altar” Nu o ia, vezi de treaba…isi face si el de cap si apoi o lasa” “Aiurea…cine sa vrea sa isi faca de cap cu una ca asta…macar daca ar fi bogata, dar asa…” Deci nu ma pricep la fotbal dar bag mina in foc ca daca jucatorii nostri de pe teren ar auzi comentariile s-ar sinucide la pauza , toti! Ce vorbesc la pauza, acolo direct pe gazon!

dilema veche si noua toate….

N-am sa inteleg niciodata de ce imi cade parul in draci de pe cap in schimb de pe picioare, zona mustacioarei  si alte locuri piloase trebuie smuls de o cosmeticiana musculoasa care se avnta asupra lui cu tone de ceara…de ce…de ce… de ce nu ar putea fi invers? Adica o cosmeticiana musculoasa sa imi smulga parul de pe cap…dar coafura rezista!

Micul vs Marele Paris

Cele cateva zile la Paris m-au facut sa imi apreciez saracia si nevoile si neamul, mai mult. Si asta nu fiindca stateam la Brancusi in atelier si vedeam lumea susotind in jurul bucatilor lui simple de lemn si a sculelor lui care fac deliciul oricarui taran din Giorj, Dolj, Cluj sau orice alt judet din Romania. Dalte de genul celor care se dezgroapa inca si in ziua de azi la Sarmisegetuza Regia. Dalte dacice, ca sa spun asa.

Vazut dupa Muzeul Rodin, un fost hotel impunator atat prin arhitectura, dimensiune dar mai ales prin frumusetea si grandoarea parcului care-l inconjoara,

 m

 

micul atelier al lui Brancusi pare si mai arhaic, simplitatea pare si mai simpla si iti dai seama ca numai dintr-un atelier ca acesta si dintr-o piatra ca aceasta si dintr-un om ca acesta se puteau naste acele forme sitilizate si esentiaizate la maximum.

Dar nu din cauza lui Brancusi, pe care iata nici macar acum nu am reusit sa ni-l asimilam ca fiind roman, cu toate ca spre deosebire de Ionesco el nu s-a dezis niciodata de originile lui ci din contra. Deci nu datorita acestui varf al neamului m-am simti eu bine ca-s romanca. Ci din cauza ca noi stim sa ne spalam pe maini inainte de masa, stim sa servim o prajitura cu o spatula si nu cu mana cu care tocmai am apucat banii, stim sa vorbim doua trei limbi straine, stim sa zambim chiar daca nu avem dupa ce bea apa, sau tocmai de aia! stim sa ne educam copiii in ideea ca nu sunt ei buricul pamantului, stim sa ne gandim la binele altcuiva. Poate asta e de fapt si marea noastra problema. Ca ne gandim mereu la binele altuia si nu-l vedem pe al nostru. Una peste alata nu mai suport sa fac pomelnicul defectelor acestei tari. Am facut si eu parte din categoria celor care credeau ca se inalta pe sine daca se dezic de tara lor. Ei bine, pe cuvant de onoare, sunt nici mandra, nici rusinata ca sunt roamnca. Mi-e doar bine.

Si daca Brancusi a putut sa faca asa de multe, fiind roman, noi de ce nu am putea-o face? De ce ne ascundem mereu dupa nationalitatea noastra ca dupa un handicap…as merge daca n-as avea picior de lemn, as face lucuri speciale daca nu m-as fi nascut roman…Asa ca Vive la Roumanie!

VERDE DE PARIS

Pe masura ce trece timpul, rafinez amintiri si incerc sa imi dau seama ce mi-a placut cel mai mult din acest oras epuizant numit Paris. Cred ca statul pe iarba ca institutie. Oriunde e un petic de iarba, si oriunde e un mic loc sigur e si un petic de iarba, gasesti si oameni tolaniti. Fie ca e in Louxembourg sau in Tuilleries sau campia din fata monumentalei Sacree Coeur, sau peticelele din jurul Louvrouolui, fiecare portiune verde e servita la pachet cu cite unii si altii care se tolanesc, dorm, citesc, lucreaza la laptop, privesc cerul. Este ca si cum intinsi asa pe verde ne-am aminti gradinile Edenului si de noi insine din vremea aceea.

 

 E inocent felul cum se descalta toata lumea ca sa nu striveasca iarba ci  doar sa o culce sub greutatea corpurilor…Aceste intinderi sunt cu atat mai binevenite cu cat Parisul iti rupe picioarele fiindca fiecre colt de strada te face sa vrei sa mergi mai departe si mai departe…E frumos asa cum in mijlocul unui oras cat se poate de sofisticat toata lumea se bucura de placeri asa de simple, campestre. Ma intreb daca doar intamplator Campurile Elisee sunt in Paris sau a fost cineva care chiar si le-a amintit si si-a propus sa reconstituie in acesta oras starea aceea….

Cred ca acest verde care isi croieste meru drum printre bolovani, ciment si beton mi-a placut cel mai mult in Paris. Ba nu. Cel mai mult in Paris mi-a placut Ada.

Muzeul Montmartre Paris

E E un muzeu mic, particular. Ceea ce insa nu-l face mai putin valoros. Odata ce ai pasit pragul casei ai senzatia ca poti da oricand nas in nas cu Utrillio, sau cu Lautrec, ale caror lucrari importante le poti vedea aici, cu atat mai mult cu cat pe un scaun zace aruncata hainuta lui Utrillio dandu-ti senzatia ca a iesit putin in curte. Curte care, by the way e de un romantism  incredibil. Afise originale de la Moulin Rouge, de pe vremea cand afisele nu anuntau un spectacol ci deschideau o lume.

Asa ca la Muzeul Montamrtre poti vedea inclusiv celebrul afis a lui Lautrec cu Aristide Bruant, cel cu palatie mare si fular rosu, cuceritor prin execlenta si devenit mai celebru dupa moarte decat era in viata…sau faimoasele reprezentari ale danatoarei La Goulue.

De asemnenea poti vedea reconstituirea unui bar in marime naturala a unei tejghele din vremea respectiva, in fata careia sta si o duduie( nu stiu daca e din ceara sau din plastic dar arata convingator ) care asteapta sa fie servita pina la venirea primului client serios dupa care se uita lung.

Pe lista mea de Must do in Paris acest muzeu cupa un loc fruntas. Undeva dupa D’ Orsey si Pompidou…pentru simplul fapt ca are acel aer parisian pe care din pacate il gasesti mai mult in filme decat in realitate. Oricum, toata zona Montmartre e fascinanta. Mie cel putin mi-a placut chiar mai mult decat vestitul Cartier Latin.

SCURTA LISTA NEAGRA A ORASULUI LUMINILOR

1 Francezii nu vorbesc decat franceza, mai mult decat atat daca nu le vorbesti franceza cu accent parisian, adica daca nu siflezi si rostogolesti r-ul cu gratia unei mate care se joaca cu soarecele inainte de a-l minca, esti tu mincat. Se uita la tine ca la un gandac si te servesc in scarba. Degeaba iti spun la sfrasit’mersi madamme” ca urmare a unui antrenament de mimat politetea. Nu stiu de ce, dar la ei dupa mersi trebuie obligatoriu sa daugi cui multumesti, mersi madamme, mersi monsieur, mersi cutarica si cutarica. Altfel esti nepoliticos. Dar sa revin la ideeaa cu limba frnceza. Era seara si eram obosota de atat franea asa ca am coborat la informatii la metrou sa imi cumpar bilet pina la Disneyland carora francezii le zic disnilond, cu o lung si murdar. Ii explic tipului in engleza ca eu am Navigo pina la zona patru si ca vreau sa imi dea bilete de la zona patru la zona cinci unde e Disneyland. Dobitocul ma asculta atent si dupa ce ii explic eu toate cele spune mitralita la mine Je ne parlas pas l-anglais! Du-te-n…

2 Un alt lucru care nu mi-a placut deloc au fost conditiile de igiena. Banii se iau cu mana cu aceeasi mana cu care se framanta si pizza. Sau la boulangerie femeia iti ia banii si apoi iti da croissantele sifrajiturile, bune de altminteri. Foarte bune. Poti merege intr-un loc foarte misto, bar, restaurant, care sa arate f bine si sa cobcori la buda si sa constati ca e jeg sau ca e o singura buda si aia asa de mica ca iti inchizi realmente usa peste picioare. La le Chat Noir, celebrul local din Paris situat linga Moulin Rouge in zona Pigalle, localul e decorat absolut genial dar daca simti o chemare a naturii mai bine te faci ca nu o auzi ca iti strici tot cheful.

3 Daca tot e vorba de stricat cheful, s-ar putea sa nu iti placa sa dai pe doua sticle de apa de 250 ml ce-i drept Vittel, 9 euro sasu mai mult. Ceea ce se intampla in mod frecvent in zona turistica. Ei iti aduc Vittel dar daca ceri au si Cristaline, o apa oarecare, care costa mai putin de jumatate. Le face placere sa prajeasca turisti.

4 Seviciile nu sunt nici rapide nici de calitate. Mi-a spus cineva cum ca chelnerii francezi ar fi renumiti penru ca sunt sarmanti. Eu nu i-am intalnit pe aia. Nimeni nu a glumeste, ca-n Spania, nimeni  nu flirteaza ca-n Italia, nimeni nu ne-a intrebat nimic altceva decat ce vrem sa mincam. Si nimeni nu zambeste. Sunt mai acrii ca ai nostri, parol!

Pe scurt, Parisul e minunat, dar cateodata e pacat ca-i locuit.

Deocamdatata atat!

LE METROPOLITAN DE PARIS

M-am intors dupa o saptamana de Paris asa ca am sa incep o serie de articole dedicate acestui oras impresionant. Nu neaparat “romantic” sau al “luminilor”, dar impresionant prin babilonie. Gasesti aici toate limbilie, natiile, dialectele si porturile. Si cel mai bine vezi asta la metroul din Paris. Noi asa am circulat, cu Metroul, RER-ul si Transilianul. Tot Parisul e sapat pe dedesubt, e imposibil sa fii intr-un punct din Parsi sau Ile de France sau Region Parisienne si sa nu poti ajunge in altul….Statiile de metrou in centru sunt tot la trei blocuri, asa ca nu ai de ce sa-ti faci griji ca te pierzi. Daca e sa te plimbi cu bilet e scump, chiar scump fiindca francezilor le platesc angajatorii jumatate din pretul transportului dar poti sa iti faci un abonament Navigo, care e saptamanl si se elibereaza numai de luni pina luni. Deci daca ajungi marti sau miercuri, se cheama ca ai pierdut doua zile dar chiar si asa tot e rentabil. In primul rand fiindca scapi de orice grija, poti merge cu RER-ul, metroul, autobusul, pina si sa urci sus cu funicularul pen Montmartre poti!Il poti lua pe regiuni, fiindca Parisul e impartit pe regiuni, in cercuri concentrice. Cu cat il iei mai departe, cu atata te costa, evident, mai mult. Dar e foarte bine pentru ca iti da posibilitatea nenumaratelor intrari si iesiri. Esti verificat de multe ori si la iesiri. Verificari automate.  Sunt foarte multe pasaje subterane, unele din ele foarte lungi, poti merge si cateva minute bune , catre un sfert de ora prin aceste pasaje. Multe din ele sunt deservite si te benzi rulante, cum avem noi numai la aeroport, dar tot mergi. Pe scari rulante, benzi rulante sau in in general la orice intrare si iesire e indicat sa stai pe partea dreapta ca sa ii lasi pe cei care se grabesc sa ti-o ia inainte. Nu am avut probleme cu hotii dar e totusi bine sa fii atent fiindca buluceala la orele de pranz si seara e naucitoare. Si de cele mai multe ori nu e aer. Dar RER-ul e genial din punctul de vedere al transportului. Metroul are statii dese, RER-ul le are lungi si rare motiv pentru care te ajuta sa mergi lejer si in timp scurt dintr-un capat in altul al Parisului. Adica drumuri pe care le faci intr-o ora catre doua cu masina le faci la mai putin de jumatate cu RER-ul. De asta marea majoritate a francezilor isi lasa masinilie acasa si merge la servici cu transportul in comun.  Semnalizarea este cat se poate de clara. Nu te poti rataci. Daca ai o harta in mana ca sa vezi capetele de linie si numarul liniei pe care mergi, nu te poti pierde. Ar mai fi de spus ca la metrou sunt si niste scaune care se rabateaza, situate chiar in dreptul usilor. Daca e foarte aglomerat si stai pe unul din ele e indicat sa te ridici.

SF SAVU, COMUNISTUL VESEL

Nea Savu este un comunist sadea. Pe linga aceasta calitate e si alcoolic. Sta in blocul meu la etajul cinci. Avea un caine lup, gras, fiidca ii dadea sa manince numai paine si se mandrea cu el ca era cat un urs. Abia mergea. Nea Savu era mandru ca era cainele mare si se speria toata lumea de el dar era suparat ca nu mai putea omori caini vagabonzi si pisici. Pe vremea aceea aveam si eu un lup, si se mai intampla sa ne intalnim prin cartier. Cand era beat mi se confesa. Despre cat de mult uraste el vecinii si cum i-ar dat pe toti in gat . Urma mereu acelasi pomelnic al vecinilor. Eu eram oarecum multumita fiindca omul imi facea frica. Si din moment ce mi se confesa mie, ma gandeam ca asta ma va salva. Intre timp Mark al lui a murit, eu mi-am dat cainele si seria marturisirilor bahice a trecut dar credeam eu a ramas un soi de  complicitate. Azi dimineata ma trezesc ca trage cineva de cablurile de la net, care atrana cam blege, ce-i drept. Ma uit in sus. Ghici cine, nea Savu! Vesel nevoie mare! (urmatorul dialog are loc in felul urmator, eu la mine in bucatarie, in pijama chioara de somn, aplecata putin peste geam ca sa-l vad pe idiot care statea la balconul de la ghena si tragea de cablul de la net, daca nu mi-ar fi ciocanit in geam in timp ce imi balanganea cablul, probabil nici nu l-as fi vazut! halucinant!)

-Io sunt doamna! Tragea el de cabluri.

-Neata!

-Neata! El zambaret.

-Doamna, io va tai cablurile. Rade. Continua.

-Pe cuvant ca vi le tai! Pai aici e iluminatorul si io nu pot scutura covoarele. Rade.

(asa zisul lui luminator, este balconul de la ghena care e chiar in dreptul geamurilor de la bucataria mea si a ltora ca mine…deci e perfect de scuturat covorul )

Cred ca glumeste, prea rade cu foc.

-Vi le tai, pe cuvant ca vi le tai.

E prea devreme sa fie beat.

Rade.

-Din cauza cablului nu mai pot eu scutura covoarele. Rade fericit-Vi-l tai, pe cuvant ca vi-l tai. Rade.

Persepctiva de a-mi taia cablul il face fericit. Radiaza.

Ce fel de oameni sunt astia? Nu sa se plinga, nu sa imi spuna, nimic…doar sa ma ameninte ca imi taie cablul…m-am crucit dar mi-a si dat o stare proasta care m-a tinut toata ziua.

Ciresica

Am fost la mare week-end-ul trecut si m-am nimerit pe la Ciresica. Era plin de lume. Se sarbatoreau Marii pe banda rulanta. Tipul cu dedicatiile, demn de cantat in metrou la Paris,  trecea de la o masa la alta, ca intr-un fel de pomelnic, si ura pe banda rulanta. Apoi trecea la alta masa si incepea alta urare. Era ca la pomenire…Ma uitam in jur si incercam din rasputeri sa vad altceva decat un restaurant cu parfum comunist, care nu stiu daca venea de la mobilierul cu scaune de sufragerie scoase afara, de la fetele de masa aranjate pe odelul o fata de masa mica peste o fata de masa mare sau de la chelnerii care erau amabili doar daca isi dadeai semne ca esti dispus sa faci o consumatie mare. Ceea ce nu e de mirare avand in vedere ca o inchetata, melba cica, adica ceva cu fructe din compot, costa 14 lei.  De ce era toata lumea acolo? Locul naspa, mancarea scumpa, nu stiu daca e si buna sau nu, ca nu am mincat.  Si atunci ce credeti ca asteptau toti acei oamnei? Ce spareau ei sa vada? De ce venisera? La o masa se aseaza un copil care zice:

-Unde-i Base, mama, ai spus ca il vad pe Base!

Marele show-man al tarii, cel mai tare actor, scamator, circar, saltimbanc, performer si jucator este cap de afis la Ciresica fara ca macar sa apara in meniu. Fiindca eu una ma asteptam la cat de des e pomenit sa gasesc “ciocanele a la Base”, “Friptura basesciana”, desert EBA si alte dulcegaerii.

Deci toata acea lume venise acolo doar fiindca era  fiind Sf Marie si cu totii sperasera ca megastarul  Base sa isi faca baia de multime, ocazie numai buna ca sa putem sa-i strangem mana si sa ii multumeasca pentru viata frumoasa pe care o ducem. Dar cum Base n-a venit nu ne-a ramas decat sa ne simtitm cu totii presedinti peste o Romanie manelizata in care si cantecele Mariei tanase suna de parca ar fi din repertoriul lui Guta… iar a doua zi sa infulecam un ambuteija  generat de taxa pe autostrada neterminata, mai direct spus 45 minute de stat pe loc cu motorul pornit si sa visam cum ar fi fost sa ne intalnim cu Base. Nu de lata dar sa-i putem multumi ca ne-a ajutat sa traim asa cum ne-a urat.

SA DAM CU DDT!

Se pare ca sotul unei oarecrae starlete (o demomonda, o juna blonda, care a nascut cam de vreo juma de an asa) se tine de ghidusii cu masaje erotice. Asa spune un ziar. Care sarleta si care ziar si mai ales care sot si unde i s-a facut masaju, nu ma intereseaza aici. Nici macar adevarul faptelor nu ma intereseaza. Dar presupand ca e real si ca omul nu-si poate tine prohabul inchis si ca nevasta nu mai are timp, chef sau tragere de inima, mana sau altceva, sa il scaprine, ce rost are sa publici asta la gazeta? Mai ales cand nu ai nicio dovada ca acolo s-ar fi consumat ceva, adulterin sau nu.

Cred Cred ca are un rost. Cred ca acelasi ziar spera ca cei doi sa se desparta. Ca ei sa aiba ce scrie. Apoi ea sa isi gaseasca pe unu. Ca ei sa aiba ce scrie. Apoi ia sa se desparta de ala. Ca ei sa aiba ce scrie. Apoi cei doi, demmonda cu tatal copilului sa se impace. Ca ei sa aiba ce scrie. Ca asa, daca stau oamneii linistiti pe la caselele lor, cine mai scoate tiraj de peste……Si asa, ca o boare pe deasupra viilor, la final, eu va spun ca nu m-ar mira deloc ca acel jurnalist sud-american sa fi ordonat crimele doar ca sa aiba el ce transmite. Este doar in trend, nici macar un trend setter. Trend setter a fost CNN-ul. Si cei din spate. Care au facut un razboi si au lansat o televiziune, intr-un pachet doi in unu.Asa ca…ce mai conteaza la o adica demimondele si casniciile lor?

DAVAI CEAS

Iata o initiativa ALPAB  (cine e ALPAB cautati si voi pe Google cum am facut si eu ) absolut laudabila intr-o zi cu soare cand vantul bate de la est la vest! E lucru stiut ca noi bucurestenii nu suntem foarte punctuali. Adearul e ca e practic impsibil sa-ti calculezi timpul de ajuns la o intalnire. Eu ca sa nu intarzii, ca un ex-ardelean ce sunt, plec cu mult timp inainte si apoi stau si astept. Dar iata ca acest subiect va fi ca rezolvat de acum inainte, fiindca orasul nostru va fi dotat cu ceasuri suflate cu aur , in valoare de 720.000 euro. e vorba de vechile ceasuri care tronau pe vremuri la Universitate si in alte pozitii strategice si suma aceasta ar fi necesara reconditionarii lor. Parerea mea e ca trebuie verificata  firma care asigura reconditionarea ca ma tem ca drumul de la cel care da banii la cel carei ia nu e tocmai intamplator. Cred ca Ridzi loveste din nou de data aceasta si cu aroma de timp!

“Literele, în relief, vor fi şi aurite cu aur de 24 carate.” (…) “aurul folosit la literele/cifrele ceasurilor va acoperi doar suprafaţa acestora”. Cât despre costuri – „suma a fost stabilită în urma unor calcule de către specialiştii instituţiei”. Mai sa fie! As sugera ca daca sunt suflate cu aur si costa cat costa  sa le doteze si cu camere de supraveghere fiindca vor disparea.

Ceasurile nu doar ca vor fi frumoase ci si foarte precise. Si ne vor canta si tot felul de melodii, de la folk pina la Bach cu trecere prin Guta. Ce sa mai, pomana curata, merita fiecre eurocent! Cand o sa dam cu masina prin gropi la ora exacta o sa ni se bucure auzul. Cand o sa refuleze canalele dupa fiestece ploicica, o sa ascultam extatici o fuga de Bach. Cand o sa umblam de bezmetici ore in sir dupa un loc de parcare o sa putem auzi de nenumarate ori “Cand s-o-mpartit norocu, fostam io dus la lucru…” Eu cred ca daca domnul Radu Popa isi incorda putin muschii ne putea face si nou un Mare Ben cu turn cu tot, nu doar niste prapadite de ceasuri….

Cat despre noi,cu ceasuri sau fara, cu muzica sau nu, aurite sau aiurite, tot intaziati vom fi, din motive istorice ar spune unii si isterice, altii. Dar timpul e doar ceva relativ.

Viitorul se citeste in carti?

 

http://www.hotnews.ro/stiri-international-6041826-supravietuitoare-holocaustului-care-traia-strazile-din-new-york-lasat-mostenire-150-000-dolari-unei-universitati-din-israel.htm

M-a frapat tema, fiindca e exact cea din cartea mea ” Cu sange rece si albastru”.  Ciudate coincidentele. Si in cartea mea e vorba de o cersetoare care in final se dovedeste a fi forte bogata. Si ea are o istorie zbucuimata. Pierde tot, asa cum si persoana aceasta a pierdut in Holocaust tot. Si ma refer aici la familie si viata, nu neaparat la bogatii. Care iata ies la lumina mai tarziu. Si in carte e ajutata, oarecum….

Cateodata ai senzatia asa ca ce iti trece tie prin cap chiar prinde viata undeva, sau ca ceea ce prinde viata undeva, iti trece tie prin cap, fara sa ai o informatie reala, directa. Sau pur si simplu numarul de povesti sunt pre-existente, ca si numarul de suflete, si nu facem decat sa le reciclam la nesfarsit. ..Un alt aspect interesant este ca mai nou, subiectul cersetorilor a devenit unul la moda. Cand am scris eu cartea, inca nu incepuse criza, si englezii nu ieseau de la servici ca sa isi continuie seara ca cersetori…. Nu vreau sa spun ca sunt vreo vizionara sau ceva fiindca nu cred ca asta mi se intampla numai mie…doar ca eu am remarcat , din intamplare, povestea asta…am vazut si un film fain pe aceeasi tema, a fictiunii care  scrie realitatea, era cu Emma Thompson-Stranger than fiction.

FUGA IN MUNTI!

Eu Eu stiu asa:  hotul neprins e negustor cinstit. Nu cred ca e in regula sa fii controlat la iesirea din magazin. Ieri am fost la Diverta si am luat carti de 400 lei. Am luat si factura fiscala. Norocul meu. Fiindca de obicei rup bonurile, nu le tin. La iesire, ma intalnesc cu cineva si ma intorc in librarie sa-i arat peroanei respective ceva. Cand dam sa iesim o duduie, foarte intepata si sigura pe ea, imi taie cale. Daca am fi fost masini s-ar fi chemat ca mi-ar fi taiat fata. Glas strident cu nervi si oftica.

-Copilul e cu dumneavoastra?

Se uita urat la el.

-Da.

Fii-miu saracul nu stie ce a gresit.

-Vreau sa vad ce are in sacosa.

Deci ideea era, in mintea ei stupida, ca am iesit cu copilul la ciordit. Celor care imi vor spune ca nu isi facea decat datoria le amintesc ca eram practic iesiti din librarie.  Alarma nu sunase. Asa ca?

Parerea mea e ca fie iti instalezi oameni si camere peste tot, fie iti angajezi macar niste vechili suficient de inteligenti incat  sa stie sa vorbeasca cu amaratul consumator. Pentru ca eu nu cred ca am vreo obliatie legala sa fac ceea ce am facut. Adica sa ma caut in poseta dupa portmoneu. Sa scot factura. Si sa-i arat ei factura ca sa verifice titlu cu titlu. Iar la sfarsit nici macar un “ma scuzati sau fu….in cur”. Nimic. Este oare legal? Si daca e legal, e oare moral, elegant…omenesc? Cred ca pentru o librarie sau un lant de librarii ar fi mai normal sa riste sa i se fure o carte din cand in cand, decat sa isi jigneasca clientii.

Din pacate, tehnica asta cu verificatul sarsanalelor e raspindita la noi. La Mega Image nu le merge  bine sistemul de alarma si piuie ca naiba. Te simti ca un hot de parizer cand vine supraveghetorul si te pune sa iti rastorni iaurturile si branzele si legumele si mezelurile si tampoanele si deodorantele si toate alea doar ca sa constate ca e vina lor. Si sa te lase apoi sa le asezi din nou in plase. 

Deci fie ca e vorba de carti sau de branza, secretul succesului e tot ala.  Sa stresam clientul.De-ti vine sa te lasi si de mancat si de citi si sa fugi in munti!

Mat la rege, manea la impozitat!

Eu cred ca Maria Sa Guta, ar trebui sa dea statul roman in judecata pentru lesmajeste! Regele nu poate plati impozit din urmatoarele motive. El este deasupra tuturor, este unsul lui Dumnezeu pe pamnt. Adica cum ar veni Dumnezeul Manelelor l-a uns pe Guta al nostru cu toate alifiile, ca sa ne cante si sa ne incante, conform unei expresii manelistice prealuata si de TVR si alte televiziuni mai mult sau mai putin onorabile.

Un alt motiv pentru care Regele nu trebuie sa plateasca impozit, este ca ca e impozitul e numai si numai pentru prostii care muncesc de regula zece ore pe zi. Ori e lucru stiut ca Regele glasuieste mai mult noaptea si nu ziua.

Al treilea motiv pentru care Regele nu trebuie sa plateasca impozit este ca impozitul se plateset pe zile lucratoare, ori regele cant in zile de sarbatoare, cum ar fi la nunti, botezuri, cumetrii, incaierari.

Al patrulea motiv e ca maneaua nu e muzica romaneasca deci nu e corect ca  o tara sa puna impozit pe ceva ce nu e al ei. Maneaua e tiganeasca, orientala, spuneti-i cum vreti deci e normal ca banii sa se duca pe excursii si aur din Dubai, pe covoare din Turcia si alte acareturi numai bune de pus in cort sau la turnulet.

Si cel mai important lucru. Regele nu canta pentru el, el canta pentru noi asa ca e normal ca si noi sa platim impozit pentru el.

PS : Plesu si Guta, acesti doi poli ai spiritualitatii romanesti!

DOMNUL PLESU

http://www.adevarul.ro/articole/andrei-plesu-n-am-sa-mai-apuc-un-alt-chip-al-acestei-tari.html

 

PS Acesta nu e un interviu, e un manual pe scurt, despre romania, romani si romanesc. Cu r mic.  Ba chiar despre omensc, daca ma gandesc mai bine Cititi-l in liniste cu atentie si in mod repetat.

Daca ma ia cineva la scuturat de argumente in favoarea maretiei artistice, culturale, spirituale, a poporului nostru ii dau cu Ionescu, Caragiale, Cioran, Noica, Tristan Tzara si lovitura finala cu Brancusi. Argumente incontestabile. Verificate. Daca ma intreaba insa acelasi cineva”bine, bine, dar in ziua de azi…” Ma repliez dupa doua minute de mutenie si spun “Domnul Plesu”. Victorie!!!

Domnul Plesu are o putere de conceptualizare imensa, stie sa treaca din mic in mare, din particular in sens fara limite si nu o face niciodata fara sa dea o tura prin umor. Si pitina istorie. Si o lectie de modestie. Si trei citate alese cum nu se poate mai bine. L-as asculta pina cand as putea sa-l urmaresc fiindca domnia lui fuge repede in campul neuronal. Dar as face eforturi. M-as antrena cu dansul la olimpiadele bunului simt. Pentru ca dincolo de toate e un boier al bunului simt.

 Asa ca acum am sa inchei cu un citat din cel mai recent interviu pe care l-a dat in Adevarul. Spune asa , citand din filozofia platoniciana.”Daca te uiti intens la ceva, incet incet devii obiectul la care te uiti”. Haideti sa ne uitam la Plesu de dimineata pina seara si chiar daca nu reusim sa ajungem ca domnia sa, macar articulati si tot devenim.

Ingerul lui swayze

Toata lumea a fost prea preocupata de moartea lui Mhael Jackson ca sa bage de seama ca cel pe care il ingropasera de mult timp, inca mai traieste. In ciuda celor mai rele prognosticuri , Patrick Swazye pare sa se ambitioneze sa traiasca. A castigat in greutate si e activ, ceea ce parea absolut imposibil la inceputul lunii aprilie. Pe mine lupta lui m-a impresionat si sunt convinsa ca e o sursa de inspiratie pentru oricine are timp sa se gandeasca cum e sa treci de la imaginea de sex simbol la cea de schelet ambulant.

Cata putere trebuie sa ai sa te afisezi in toate fazele bolii, asa cum el a facut-o el si sa accepti ideea ca altii iti canta prohodul in timp ce tu te incarncenezi sa spui ca vei trai. Si chiar sa o faci. Socanta stirea aceea conform careia el a murit, stire pe care tot el a infirmat-o. Cum o fi sa citesti ca ai murit? Sa vajaie fluxurile de presa si sa iti sune prietenii familia pentru condoleante? Numai Swayze stie!

Mai mult decat atat, sa asisti la moartea unei colege-Farah Fawcett, rapusa de aceeasi boala. Si ea la randul ei un star simbol al vremii. Si la moartea lui Michael, cel care parea nemuritor si vesnic tanar.  Se pare insa ca Dirty Dancing a luptat mai bine ca Ingerul lui Charlie sau a avut mai multa credinta in ingerul lui. Sper sa traisaca. Macar atat cat sa spuna el insusi povestea si sa se bucure de ea. Macar atat cat sa poata canta din nou

“Time, times of my life…”

http://www.youtube.com/watch?v=WpmILPAcRQo&feature=related

VIETATO VIVERE

 

Cred ca pe noi ca romanii ne definesc mai mult lucrurile impotriva caror suntem decat cele in care credem. Noi ca popor ne-am nascut ANTI.  Suntem ANTI-turci, tatari, evrei, tigani, unguri, homosexuali, blonde daca nu ne-o tragem cu ele, femei daca nu ne cresc copiii si nu ne gatesc, oameni bogati daca nu avem niciun castig vizibil de pe urma lor,oameni saraci doar daca nu sunt mai saraci decat noi si atunci ne fac sa ne simtitm bine, capra vecinului. Ardelenii sunt anti moldoveni ca sunt lenesi si anti olteni ca sunt rapizi si smecheri. Muntenii anti moldovence ca sunt frumoase si-i fac la buzunar. Si tot asa. Avem multe echipe de fotbal ca sa putem fi anti unii si altii, cu toate ca mai bine de jumatate din aceste echipe de fapt nu exista. Suntem anti-Uniune si anti-Americani. Americanii ne-au tras teapa acu 40 de ani si ne-au venit, Uniunea ne-a tras teapa tocami ca a venit peste noi. Suntem Anti-limba romana. De aceea preferam romgleza si inainte bunicii nostri au preferat romana frantuzita. De aceea nici nu o vorbim corect, tocami ca sa aratam ca suntem anti. Suntem Anti-Marea Neagra ca e jegoasa si “nu se merita” si tot asa. Suntem anti tot ce se poate si apoi ne intrebam de ce traim prost. De ce se transforma Bucurestiul intr-o hazna si Ardealul in Buricul Tragului? Si apoi ne vom intreba de ce aratam pasaportul cand trecem Carpatii? Eu propun sa incercam si varianta acceptarii lucrurilor si a schimbarii lor, acolo unde se poate, macar asa ca o schimbare, sa vedem ce se intampla. Sa mai scapam de monotonia unei anti-vieti. Pina la urma, nu trebuie sa-ti interzica niciun regim sa traiesti, poti sa o faci singur, declarandu-te mereu si vesnic, anti orice…

Trenul si fenomenul

Am dat o fuga la Targu Mures sa imi revad niste colege dispersate prin diverse colturi ale lumii si care, din varii motive, s-au adunat pe meleagurile copilariei zilele astea. Despre oras, numai de bine, e curat si linistit. De fapt intotdeauna a fost asa, doar ca in adolesecenta mea mi se parea prea curat si prea linistit. Atat de linistit ca te facea sa vrei sa-ti tai venele. Dar despre oras in alta poveste. Acum e povestea cu trenule masina mica. Am plecat la 17, 50 din Sighisoara, cu 20 minute de intarziere si am ajuns la Buc la 1:00 noaptea cu aproape trei ore intaziere. Dilatarea sinelor. Ceea ce nu-i determina pe cei de la CFR sa-ti perceapa ditamai suplimentul de viteza ca doar ca esti in Intercity.

Nu stiu cum o fi in Africa sau in India, dar la noi sinele se dilata si se dilata si se dilata…si apoi stai si astepti alte trenuri care sunt in orar si te intrebi de ce  la aia sinele nu s-au dilatat si ei sunt in orar si la tine s-au dilatat si-i astepti pe ei ca sa nu-si strice si ei orarul.  Dar nici despre misterele sinelor nu vreau sa va vorbesc. Fizica dupa cum se stie e o stiinta ciudata care ne invata ca o particula poate fi in acelasi timp in doua locuri diferite, deci sa nu are rost…

Vreau sa vorbesc despre oameni in general si despre ardeleni in special. Dupa ce ca ne era foarte foame, somn, sete si ne durea spatele, tot trenul a inceput sa vociferze. Se pufnea, se buftea, se trosnea din una intr-alta am ajuns la Ceausescu si la vremuri apuse iar apoi  la teoria cu ardelenii care sunt mai cu mot decat regatenii. Eram un tren cu lume din Oradea, Arad si Cluj. Virulentul Cliuj care vrea sa preia conducerea. Aceast revolta din trenul care sta noaptea in camp, mi se pare o rispia inutila de energie. E clar ca era o situatie anapoda. Ce rost mai are sa faci si o dezbatere despre cat de anapoda e situatia? De ce sa mai pufnesti, de ce sa transpiri inutil cand toate astea nu iti fac decat rau?  Trenul e oprit, asteptam, e noapte, avem intarziere, ce rost mai are sa dezgropam si mortii?

La subiectul cu ardelenii m-au lasat nervii. Eu sunt nascuta in Ardeal si 18 ani i-am petrecut acolo dar nu mai suport ideea ca ardelenii sunt buricul Romaniei si ca fara ei tara asta ar fi nimic. Da, sunt muncitori, sunt curati sunt vrednici, sunt punctuali. Dar pot fi si ingamfati, meschini, stransi la punga, egositi si complet lipsiti de simtul umorului.

In Ardeal toata lumea e grava, nimeni nu rade. Asa ca dragii mei ardeleni, haideti sa nu ne infumuram atat de tare incat sa credem ca Dumnezu a facut risipa de calitati in centrul tarii si de defecte in rest…

Si uite asa , o intaziere intr-un camp, noaptea, te face sa iti dai seama ca intunericul si intarzierea din mintile noastre sunt de fapt mult mai periculoase.

Oprescu e mai haios decat Basescu

 

Eu sunt ferm convinsa ca Base a ajuns de la Primarie la Presedintie pe baza de umor, asa ca il vad la Cotroceni si pe Oprescu al carui simt al umorului atinge cote paroxistice. Ba ne lasa pe iarba in parcuri, ba nu. Ba avem voie cu bicicleta si cu rolele, ba nu. Acum i-a bubit mintea chirurgicala alta idee taiata prin parti. Cica avem voie in parc dar nu in grupuri mai mari de cinci. Iese mama cu doi copii si tatal cu altii doi, si eventual stau si despartiti ca daca nu infuleca ditamai amenda. Daca rostul acestei idei profunde iesite din dosul mariei sale de mare medic este sa reduca proliferarea mancatorilor de seminte si a celor care fac petreceri pe gazon pe muzica de Guta, cred ca trebuia sa o gandeasca altfel. Poate ca ar trebui sa dea o lege care sa interzica ascultatul muzicii peste un anumit volum, dansul din buric in strada, bautul berilor pe asflat la cltul blocului, si altele…Eu cred ca ideea e tocmai ca oamenii sa mearga in parc si acolo sa faca lucrurile pe care le pot face in aer liber  si nu sa le interzici oamenilor sa se distreze in parc si sa-i determini astfel sa mute parcul in cartier.

Eu propun ca la intrarea in fiecre parc sa fie o placa pe care sa scrie mare INTERZIS dupa care sa urmeze cu liniute

-mersul pe iarba

-statul pe iarba

-pasitul pe iarba

-respiratul pe iarba

O sa levitam pur si simplu. Sau si mai bine, nu mai intram. Stam ca la gradina zoo si privim iarba pusa dupa gratii sa fie pazita de noi. Te pupa mama pe fruntea ta inalata de om desptept, mai Oprescule!

Pina una  alta, a scos din el o treaba penibilia de o sa ne rada cu curul toata Europa. Daca nu si Africa….

Receptia cu biblioteca

 

M-a frapat la receptie existenta unei biblioteci. Puteai lua o carte de acolo si sa o citesti in timpul concediului. Incredibil! i s-a parut incredibil. Intr-o lume in care la receptiile hotelutilo poti gasi orice, de la afise cu specatcole de manele pina la sabii ninja, exagerez evident! iata ca in acest hotel puteai gasi o biblioteca. Bravo lor!!! Sa nu va imaginati ca m-am incantat la o carte si am ignorat restul.

Teoretic este un hotel de doua stele. Practic am avut o camera mare, complet renovata, cu mobilier nou, cu televizor si frigider. Ceea ce face ca hotelul sa nu aiba trei stele, este lipsa restaurantului. Personalul este binevoitor, cumsecade, linsitit. La un moment dat imi picura bateria de la dus, fara sa spun nimanui nimic, cand m-am intors de la plaja, era rezolvata problema. Faptul ca nu au aer conditionat nu te deranjeaza absolut deloc, fiindca hotelul e inundat in verdeata, asa ca e cat se poate de racoare…Mi-au pus al treilea pat in camera fara sa ma taxeze suplimentar. Si colac peste pupaza, fii-miu si-a uitat mobilul acolo si m-au sunat ca sa ma intrebe cum facem. Asa ca recomand din tot sufletul acest hotel oricui vrea sa stea linsiti la mare, fara manele sub balcon si fara fitze, dar in conditii foarte bune de curatenie si cu servicii mai mult decat de bun simt.

PS Singurul inconvenient este ca ai de mers vreo 7 minute pina la plaja…. O camera cu doua paturi , sau cu doua paturi plus pat suplimentar costa 130 de lei.

http://www.hotelsanda.ro/servicii.htm

Omul sfinteste locul

 

De cele mai multe ori, as fi vrut sa fie invers si locul sa sfinteasca omul. Asta simteam de cate ori mergeam la Marea Neagra si gaseasm diverse plutind pe apa. Dar iata ca anul acesta, a fost diferit. De mult nu m-am mai simti asa de bine la Marea Neagra, in plin sezon, eu fiind genul de om care o preferam in extra-sezon.

Miracolul se cheama Plaja Massaro din Venus.

Primul lucru care m-a frapat, au fost budele. Am  amanta cat am putut mersul la buda, apoi mi-am luat slapii cu talpa groasa meniti sa ma tina la suprafata baltii , apoi tras aer in piept si m-am concentrat nitel inainte de a deschide usa, convinsa fiind ca urmeaza acel moment in care inainte de a apuca sa te usurezi prin partea de jos o vei face pe cea de sus. TA-NAM!!! Surpriza!!! Buda nu numai ca era curata curatica, mai mirosea si incredibil de bine, avea hartie fina de buda, si sapun. Ca sa nu mai spun ca acel sistem de ventilatie care iti baga mereu un aer parfumat facea toti banii. Eu una impartasesc parerea lui George Costantza din Seinfeld conform careia o buda buna e inceputul fericirii. Misterul budelor curate a fost spulberat cand am vazut ca sunt pazite de o tanti care intra si curata dupa fiecare conational lipsit de simtul centrarii.

Bucuriile de la Massaro continua cu terasa de pe plaja si reastaurantul. Poti bea o cafea foarte buna pe plaja, adusa la sezlong, cu doar 4 lei. O limonada cu 7 sau un fresh cu 9. Totul foarte bun. Limonada a vazut indeaproape lamaile iar freshul de porocale e foarte tare. La orele de pranz te poti retrage la restaurant, e tot pe plaja asa ca nu trebuie sa infuleci caldura in schimb poti sa infuleci tot ce vrei si e super bun. Au de la pizza pina la tochitura modoveneasca, cu trecere prin cascaval pane, ciorbite etc Serviciul foarte bun, oameni veseli, ti se zambeste, ti se multumeste, nici o fata acra care sa iti strice concediul. O pizza minunata, foarte bun pizzarul!!! blatul excelent si e un specatcol sa vezi cum o arunca in aer, costa intre 13-17 lei, e foarte mare si plina cu de toate, si mai au o pizza imensa, zisa la metru de 57 lei, care poate satura o numeroasa adunare. Dar cel mai tare si mai tare lucru, este Gimi, un papagal ARA, mare, care are cam o jumatate de metru de la cap pina in varful cozii. Gimi e sociabil, intra si iese singur din cusca, de ele mai multe ori sta pe ea dar daca cineva il sacaie intra inauntru si inchide si cusca dupa el. Inutil sa spun ca ne-am distart cu el zilic la pranz.

O alta surpriza placuta a plajeu este ca poti pleca si lasa totul pe plaja, in deplina siguranta. Cei care administreaza sezlongurile, echipamentul de agrement si wc-urile sunt o familie din Mangalia, foarte, foarte draguta si cumsecade. Domnul Aurica si familia lui mi-au facut vacanta simpla si frumoasa. O plaja curata, o buda curata si ideea ca te poti plimba oricat in voie ca nu iti ia nimeni catrafusele de pe plaja, au contat enorm, pentru mine cel putin. Declar ca nu le fac publicitate, sau cel pitin nu alta decat una motivata de o satisfactie deplina a uei saptamani de concediu minunate.

SABYC populeaza Israelul cu rromi

 

 

Clinica Sabyc din Bucuresti, daca n-ai auzit de ea tocmai vei intelege de ce, a umptlu Israelul cu copii de etnie roma, fara sa o stie nici mamele  evreice care au acceptat oul, nici mamele rrome, care l-au dat. La clinica Sabyc, medici israelinei, recoltau ovule de la tiganci tinere, contra unor sume cuprinse intre 800 si 1000 lei. Femeile erau mulumite si habar nu aveau ca e ilegal ce fac. Cataloagele de prezentare erau contrafacute, astefl incat femeile din Israel nu aveau habar de fapt ce material genetic are ovulul pe care il primesc, contra unor sume exorbiante, si pe care apoi se vor chinui sa-l creasca intrauterin noua luni si extra, o viata. . Asta mi se pare foarte amuzant, ca dupa ce ca ei fac asa de multi copii si au o curba demografica ametitoare, acum le mai poarta si alte natii copiii, fara sa o stie….Vorbim de o etnie care a socat o lume intreaga acum cateva zile la Paris cand  o mama a aruncat cu copilul intr-un politist! Ce fel de medici sunt astia ai caror ochi sclipesc numai la bani si nu au o minima implicare morala in ceea ce fac…nu stiu. Cert este ca la ora acutuala probabil multe femei din Israel sunt disperate la gandul ca vor nase, sau ca deja au nascut un copil de etnie rroma. Daca sunt destepte, il vor creste bine i frumos, si nu vor fi probleme…chiar mi s-ar prea interesant de stiut daca vreuna din ele s-a gandit sa renunte la copil doar din cauza etniei lui….poate ca mai nasol era daca le puneau ovule preluate de la femei arabe…ce poveste sf!

Charlie Chaplin-vagabondul milionar

Am revzut de curand Timpuri Noi, ai lui Chaplin. Si Circul. Si Goana dupa Aur. Si simt ca nu ma mai pot opri. L-am avut pe Chaplin pe lista de filme de dat la admitere, pe vremea cand examenul de regie film si teatru se dadeau impreuna, dar una e sa vezi un film cu un scop si alta e sa-l vezi cu sufletul. Celebra scena a aparatului care te hraneste automat, iti tezeste pe linga o criza de ras isteric, pina la sufocare si o gramada de intrebari. Cum a intuit asa de bine el mersul vremii in 1925-1928, cand au fost facute filmele astea? Cum de a stiut ca cinematograful modern este facut din simplitate si dintr-o poveste simpla , dar plina de sensuri, si ca asta e tot ceea ce conteaza? Am trecut prin ani de efecte speciale si iata ca acum ne intorcem la filmul simplu, o poveste, niste vorbe, niste strai…Cum de a putut face ceva asa de curat si de nesientimental dar in acelsi timp plin de sentiment intr-o lume in care dominau dulcegariile desprinse din vodevilul frantuzesc?

Mi se parepare amuzant ca in timpul vietii lui, Charlie Chaplin a participat la un concurs de imitatii /sosii ale vagabondului sau, cel cu mersul cracanat, mustacioara chic, floare la butoniera si baston…acea imagine a cuiva care fie a fost cineva si a scapatat fie se asteapta sa ajunga cineva si se pregteste pentru asta…ei bine, la acel concurs al sosiilor lui Carlie Chaplin, el insusi nu a ajuns in finala!! Asta pentru ca nici macar Charlie Chaplin nu-l poate imita/copia pe Charlie Chaplin! Va rog, vedeti Chaplin! E obligatoriu!

abramburica venturiano fata cu reactiunea

Se spune ca si o maimuta daca ii dai o masina de scris, va putea scrie , la un moment dat, un vers dintr-un poem de Shakespeare, dar nu il va putea repeta. Cam asa a patit si Abramburica noastra, care dupa ce a topait vioaie din greseala in greseala, a ajuns la victoria finala, aceea de a decide ca Universitatea Spiru Haret este orice numai lacas de invatamnat, nu. Iata ca si Abramburica a nimerit sonetul de Shakespeare dar culmea, acum urmeaza sa fie pedepsita de chiar partidul din care face parte. Mai mult, sentinta va veni pe via celebrului posesor al unei minti academice, l-am numit aici pe Marean Vanghelie, care este, cu almanahe. Tocmai cel care a garantat! Cu alte cuvinte, paridul care a sustinut-o vehement pe Abramburica de cate ori a facut tampenii, vrea acum sa o pedepseasca pentru singurul lucru bun pe care ea l-a intreprins, pe motiva ca fluzul de bani de la Spiru facea cate-o halta de bun simt si pe la PSD. Eu zic sa facem o petitie si sa strangem semnaturi sub lozinca “Citim, luptam, pe Abramburica aparam”…Amuzant mi se pare ca toate santeuzele noastre, de muzica populara si pop, tot felul de dive si de doamne si de dudui, au ramas, sau sunt pe cale sa ramana fara diploma de licenta luata cu chiu cu vai si multi bani, la 60 ani. Cat au mai cantat ele saracele pentru diploma aceea, cate nunti si botezuri au infulecat numai ca sa poata plati taxa, basca taxele ne-oficiale pentru examene. Am tot respectul pentru doamna Maria Dragomiroiu dar nu cred ca e doxa la teoria muzicii invatata la Spiru.Dupa cum nu cred nici ca Matilda Pascal Cojocarita cu toata familia ei poate sa faca covrigi mai buni de cand a luat licenta. Asa ca, madam Abramburica, sper sa nu sfarsesti ca o martira, nu de alta, dar la cat ai sacrificat invatamantul de stat, ar fi pacat sa platesti tocmai pentru cel privat, care nu ti-este imputabil. Dar hei, si pe Al Capone l-au inchis pentru evaziune….

PENTRU CA MERITI!

Cel Cel care a fondat L’Oreal are ca mostenitori o fiica de 86 de ani, si o nepoata. Fiica fondatorului l’Oreal s-a gandit sa doneze un milion de euro unui fotograf celebru, Francois-Marie Bani. Nepoata fondatorului L’Oreal este deranjata de gestul mamei sale si incerca din rasputeri sa dovedeasca ca aceasta nu era in deplinatatea facultatilor sale mintale cand i-a dat artistului un milion de euro. Fotgraful respectiv ne fiind un fitecine, ci prieten al poetului Loius Aragon, al Isabellei Adjani, al lui Pierre Cardin sau al printesei Caroline de Monaco. Deci nu i-a femeia banii unui  boschetar ci probabil unui om in ale carui lucrari credea.

Nepoata fondatorului L-Oreal, si fiica doamnei cae a facut donatia, incerca folosindu-se de servitorime, sa demonstreza ca maica-sii nu-i sunt toti boii acasa. Acum va intreb si eu, ce inseamna un milion de euro la o avere estimata la 15, 6 miliarde de euro. Maica-sa are 86 de ani, cine stie cat mai are de trait. Presupunind ca nu mai e in toate mintile, oare chiar nu merita sa fie lasata in pace? Mai vindea o suta de mii de tuburi de creme si vopseluri de par si gata gaura…Adevarata criza poate ca e in mintile noastre care nu mai pot discerne ce si cat inseamna o mama, in general, si familia in special.

Deci iata ca Oana Zavorancu cu maica-sa pot avea replici celebre. Si nu conteaza daca te bati pe un cimitir sau pe o industrie cosmetica. Si nici adevaratul motiv nu conteaza. Ca e Pepe latinloverul sau ca e Francois-Marie Bani, nu conteaza atata vreme cat arunci cu laturi in propria ta familie de nu te mai spala toata sampoanele L-Oreal. PENTRU CA MERITI!

Si eu am 2 copii cu Michael!

Asa cum era de asteptat au inceput sa apara fiii si fiicele lui Michael Jackson.  Eu am doi copii, nascuti unul in 1993 si altul in 1997 numai bine, dupa fiecre concert al lui Michael, asa ca ar putea foarte bine sa fie fiii lui. Sigur ca la ADN se va constat ca nu sunt ai lui, dar pina sa se infirme, vom aparea pe copertele tutror revistelor, ni se vor lua interviuri, vom deveni faimosi. Banuiesc ca asta urmareste orice impotor, sa devina faiomos. Plus ca odata ivita ipoteza, chiar infirmata cu dovezi de necontestat, ceva, o banuiala, un aer de mister tot ramane. Asa ca decalra oficial, acum, aici, ca am doi baieti cu Michael Jackson. Ca o dovada irefutabila in sensul celor amintite mai sus, este ca amandoi sunt artisti, cel mic chiar canta la pian. Sunt convinsa ca de acum inainte vom avea o avalansa de fii, fiice, neveste, amante, surori de caritate si tot felul de moduri de a te lega de un om, care nu are vina decat aceea de a fi murit foarte celebru.

intrebari

Sir Edward Downes, 85, was almost blind when he and his 74-year-old wife Joan travelled to Switzerland to end their lives, a family statement released to the BBC said.

Nu stiu ce sa spun despre aceasta clinica Dignitas din Elvetia. Imi dau seama ca pentru un dirijor, un om obisnuit sa controleze totul, ideea de a-si controla/dirija moartea poate sa fi sunat bine. Mai ales ca era aproape orb. Dupa cum o inteleg si pe sotia lui care era bolnava de cancer,  ca nu si-ar fi dorit sa ramana singura in urma lui si sa se lupte cu boala…dar chiar si asa , ceva parca nu e bine…nu stiu ce…dar parca nu e…Cum o fi fost, si-or fi adunat copii si le-or fi spus ce au de gand, uite draga Caractacus si Boudicca, sa moara tac si pac, asa ii chema, mami si tati au de gand sa faca un drum scurt pina pe lumea cealata cu escala la Dignitas…Pina si ideea asta ca vrem sa facem moartea demna, sa mori cu demnitate…oare asta inseamna sa mori cu demnitate, sa atarni de niste aparate si sa ti se picure incet incet somnul definitiv…se pare ca oamenii astia au avut o viata foarte plina, el a condus orchestre pe marile scene ale lumii, a fost numit cavaler in 1991…cat oare s-ar mai fi chinuit? Si chinul pare inutil fiindca finalitatea e moartea, dar daca e adevarat, si de fapt moartea e numai a corpului, daca ceea ce conteaza e mintea si daca mintea aceea ar fi putut, alimentata de suuferinta sa ajunga la ceva important? Poate ca sa vor trebui sa-si refaca tot traiectul vietii din nou doar pentru ca nu au accepat sfarsitul firesc. Ma gandesc ca asa cum fugim de nastere si ne oferim cezariene pe banda rulanta in curand ne vom oferi si moarte “cu demnitate”, la fel. Si inca ceva, iata ca si moartea se cosmetizeaza si se comercializeaza. Ce ne mai ramane?

Urina diesel

Masina viitorului va fi alimentata cu urina. La asta lucreaza cercetatorii din Ohio si tehnologia lor va putea fi aplicata cam peste sase luni. Asa ca aveti sase luni la dispozitie sa economisiti. E vara, beti multa bere si stocati. Se pare ca si urina de la animale este la fel de bine venita. De exemplu, o vaca va putea produce suficienat energie pentru a alimenta cu apa calda 19 case. Cum ar veni, iata ca urina vacii va ajunge in curand mai valoroasa decat laptele ei! Cred ca in aceasta ordine de idei un elefant devine cea mai buna investitie. Si toata aceasta energie numai  prin folosirea unui electrod pe baza de nichel, care  va elibera hirogenul din urina. Oare cat va costa electrodul? Si daca urina este asa de bine folosita cred ca e pacat sa nu descoperim ceva de facut si cu fecalele…sa le transformam in coca cola , de exemplu. A, sau asta se face deja?

Edilii&debilii

Nu sunt catolica. Sau cel putin nu romanao-catolica. Greco-catolica dupa bunici si otrodoxa dupa botez. Dar nici sopahholica nu sunt. Cred ca nu trebuie sa fii mai mult catolic decat shopaholic ca sa iti dai seama ca ce ii lipseste orasului nostru drag e inca un mall in buricul targului. Eventual chiar crescut peste catedrala. Adica ar putea sa ii spuna in loc de Cathedral Plaza, SF Iosif Plaza. Bagi un BigMac si apoi bagi un acatist. Mai o Ave Maria, mai o Loredana.  Cumperi un Livais si de rest aprinzi o lumanare.

Serios, cum de nu le e rusine? Si noua, cum nu ne e rusine? Ne taie o buna halca din  parcul Tineretului si acceptam. Acceptam asa ca prsotii si ne minunam ce primar bun e Piedone , cum ne face el spatii verzi in intersectii. Pai normal ca ne face in intersectii din moment ce parcul ni-l transforma in cartier de lux. Oare cat o fi spaga, da spaga, cat o fi spaga pentru acest cartier?

Vor sa sufoce o catedrala, si noi acceptam. Cine suntem noi de fapt, de stam asa cu mainile incrucisate  la orice decid asa zisii edili.Ei sunt edilii, noi debilii.

SF POP

Din punctul meu de vedere povestea asta cu moartea lui Michael tinde sa se transforme intr-o isterie colectiva. Iar ideea cu sanctificarea e de-a dreptul hilara. Vorba lui fii-miu mai lipseste sa faca popa moonwalk in biserica si ne-am scos. Am insa un antrenament natural in a scoate pilde din orice si a gasi talcuri si sensuri, asa ca dupa parerea mea, ce e de inteles aici este ca toate conditionarile din copilarie creaza tare. Copilului astuia i s-a spus ca are un nas urat si uite unde a ajuns. Sau i s-a bagat in cap de catre parinti ca nu are niciun rost sa se agite ca e negru. Ca negrii sunt persecutati si ca nu au sanse. De aici schimbarea culorii pielii…Un copil prea criticat, nu spun abuzat cum era cazul lui, ajunge sa sa nu se mai poata accepta. El a trait asta in extrem, fiindca a avut un tata cum l-a avut. Dar fiecre dintre noi primim in copilarie niste etichete pe care nu le putem duce, vorba aceea…Nu esti destul de inalt, esti prea gras, esti prea prost, nu faci nimci cum trebuie sau din contra, ca functioneaza si invers. Parintii iti spuns” nu e nimeni ca tine”si atunci toata viata te straduiesti sa nu dezamagesti. Cred ca asta e de fapt lectia pe care Michael a trait-o si ne-a predat-o. Dar de aici pina la a-l face SF POP e un drum cam lung.

About Schmidt

Dear Ndugu,

am vazut ieri un film halucinant. Nu credeam ca Jack Nicholson poate juca si oameni simpli, normali, tristi si inspaimnatai. Asa cum mi-a luat ceva timp sa imi dau seama Ca Jim Carrey e un tip normal in Yesman, alt film senzational, tot asa am asteptat pina la jumatatea flimului sa apara acel psihopat, scelerat, excentric, sociopat, disociat, dement, intelegeti care e ideea, de Jack Nicoloson.

Sin cand colo apare draga Ngudu, un tip normal, speriat de perpectiva pensionarii si a unui sfarsit de viata liniar si monoton, in perfecta concordanta cu o viata lunga si monotona. Dupa care ce poate urma decat o binemeritata pauza…Incredibil scenariu, construit din nimic, cu foarte multa delicatete iti dezvaluie stari, trairi si emotii si ajutat de o regie curata si limpede , te conduc la un final in care Jack Nicholson plinge. Neschimonosit. E un catarsis care il elbereaza pe el si pe tine, privitor, de ideea ca viata asta , a lui, a mea, a ta, poate fi si altfel decat cu rost. Poate ca noi nu i-l vedem mereu, dar rostul e acolo.

Un film caruia i-as da toate stele de pe cer. Si una in plus.

PS NGUDU e un baietel de 6 ani din Tanzania pe care-l adopta de la distanta si caruia incepe sa-i povesteasca prin scrisori, viata lui, mai ceva ca unui psiholog…

Parcul Retezat si parcul retezat

Vestea buna e ca Parcul National Retezat s-a calificat pe locul zece in cursa pentru cele sapte minuni noi ale lumii. Vestea proasta e ca din parcul Tineretului se vor reteza 20.000 mp ca sa se faca un cartier rezidential. Deci daca vrem sa ne retragem in munti inca avem unde, daca vrem un parc, mai greu.

cine sunt si ce sa fac cu mine?

rima Prima zi de concediu e intodeauna ciudata, dupa parerea mea. In primul rand e o stare de exaltare ca esti liber, poti face ce vrei, poti fi cine vrei. Nu mai e nevoie sa-ti joci rolul social in grupul de care apartii si sa fii cine ai semnat ca esti.

Dupa ce iti trece euforia aceasta ajungi insa sa te intrebi cine esti si ce sa faci? Cu ce sa iti ocupi timpul pina pleci undeva departe, suficient de departe incat sa uiti de intrebarea asta sacaitoare, “cine sunt si ce sa fac cu mine? ” Cred ca de fapt de asta plecam cu totii in concedii, ca sa nu avem timp sa ne dam seama ca fara armura serviciului ne simtim goi.  Relatiile sunt utile in acest sens pentru ca nimic nu te ajuta mai mult sa uiti de golul propriu decat sa te ocupi de golul altcuiva.

Si uite asa, prima zi de concediu te face sa te simti despuiat in fata ta si fara sa stii cu adevarat de unde sa te apuci.

pasapoarte nervometrice

Nu stiu daca noile pasapoarte biometrice sunt sau nu sub semnul necuratului, dar scoaterea lor este o treaba data dracului, si-ti vine sa te iei sa te duci cat vezi cu ochii. Mai ales daca ai minori in caprarie. Si eu sunt o capra cu doi minori.

Daca te informezi de pe net, afli ca programul e de la 7,30 .Daca ajungi la fata locului , constati impreuna cu alti fraieri ca tine care au fost prostiti de mici cu sintagma “cine se scoala de dimineata departe ajunge…”ca incepe de la 8,30.  Apoi urmeaza haosul formularelor. Trebuie un formular pentru copil care n-are buletin, altul pentru cel care are si altul pentru cel care le-a schimbat deja fara numar fara numar…Diferenta intre formularul pentru copii pina in paispe si cei peste este urmatoarea, dupa cum am putut afla dupa ce am schimbat cinci formulare, unul are trecuta si o casuta pentru inaltime, celalalt nu. Dupa cum unul are pe spate un formular de completat la liber, cu declaratia parintilor, respectiv copilul mic, iar pentru cel peste 14 ani esti directionat sa scrii cu pixul dupa un text afisat pe perete.  Pentru cea mai mica greseala, trebuie sa o iei de la capat fiindca se specifica foarte clar ca nu e voie cu niciun fel de scris peste, stersaturi etc…Inutil sa spun ca daca greseti ce scrii la declaratia de pe spate o iei iarasi de la capat cu CNP, adresa, eliberat de, sectia, localitatea, masculin, anul …Daca vrei un nou formular trebuie sa astepti, sa stai la coada, fiindca aceasi persoana care verifica actele, da si informatii privind legea si asa mai departe. De ce nu sunt puse formulare pe masa? Sa fie la liber? Numai dDumnezeu stie. Si uite asa m-am trezit ca scriu dis de dimineata cifre peste cifre, si cand eram gata sa termin, contatm ca am gresit data de nastere a unui dintre copii, fiindca unul e pe 28 si altul pe 25 …Iarasi coda…lumea isterica, pentru ca va dati seama ca nu eram singura care greseam formularele…mai se trezea cate-o babuta sa vocifereze , sa iti spuna ce cte ai nevoie si sa iti dea sfaturi de completare…Mai era si un copilas foarte dragut care se fataia in sus si-n jos la masa, saracul nu avea nicio vina, era si el satul de asteptare dar si el m-a facut sa gresesc o data si imi venea sa il pocnesc…Pe cuvantul meu de onoare ca am stat de trei ori la ghiseu la verificat acte si de doua ori pentru formulare…cand scapi de acte, astepti la poza si sa vezi belea, trebuie sa stai realmente, fara nicio exagerare cu urechea lipita de usa ca sa auzi cand esti strigat, asta fiindca doamnele vor sa faca poze cu usa inchisa si nu vor sa puna difuzor. Asa ca stai ca indianul talpa iute cu urechea la pamant sa auzi daca te striga sau nu. “Sa vedem ghicesti ori ba cine te-a strigat pe nume, hai ghiceste nu mai sta…”Inauntru incep indicatiile, barbia in piept, capul putin la dreapta, ridica umarul stang intoarce putin capul spre usa, nu atat, mai mult…ei nici chiar asa mult….nara dreapta mai sus, urechea stanga mai jos, tine-ti respiratia, priveste fix in aparat …fix am spus…nu stii ce e aia fix…asa, nu clipi!Pur si simplu ajungi sa te pozezi plingand. Deci da, eu cred ca pasapoartele biometrice sunt diavolesti dar asa cum zice sartre, ca diavolul e celalalt. Noi ne cream singuri propriul iad. Singurul lucru bun in toata povestea asta e functionara de la ghiseu, foarte draguta, amabila si cu o rabdare de inger fiindca numai asa putea tine pipet maselor care vroiau sa o linseze, cu toate ca nu era vina ei ca circa 14 de pe strada cOitelor e asa de prost organizata. De fapt cred ca tot minsterul e organizat impotriva cetateanului. De fapt toata tara e or ganizata impotriva cetateanului…De ce sa nu stai la coada cand poti sa stai?

cum sa fii cool, open mind si al timpului tau

Trebuie sa iti placa tiganii pe care sa ii numesti rromi.

Trebuie sa iti placa homosexualii pe care trebuie sa ii numesti gay. Si sa accepti casataoriile dintre ei. Si sa infieze copii. Si cand spun sa accepti, asta nu inseamna in sinea ta. Adica nu e suficient sa stai in banca ta si sa respiri si sa-i lasi pe toti din jurul tau sa respire. Nu…nici gand. E musai  sa aplauzi, sa declari, sa afirmi sa lupti pentru drepturile lor.  Asa ca eu am ales sa nu fiu cool, open mind sau politically corect. Daca cineva pute ma enerveaza fie ca e roman sau tigan. Idem daca fura, injura si ameninta. Dupa cum nu cred ca e treaba mea sa judec ce fac doi oameni in pat cred ca nu e nici treaba lor sa faca asta pe o banca in parc. Sau daca o fac sa nu se mire ca ma holbez si mi se pare interesant…. Haideti sa nu mai fim ipocriti si sa acceptam ca lucrurile sunt cum sunt si sa le luam ca atare. Fara tuse groase si patetisme inutile. Sa lasam paradele si parada de modernism deoparte.

Bye bye Mark….

Cred ca o tara in care moartea delfinului Mark e o stire, mai are o sansa. M-am bucurat nespus ca au vuit toate televiziunile. Ca au considerat ca cel care a delectat timp de un sfert de secol copiii din Romania, merita o stire.  M-a impresionat pina la lacrimi faptul ca in ciuda faptului ca a sangerat de la ora trei, 15:00  Mark  intai si-a terminat toate reprezentatiile pe ziua respectiva, apoi si-a luat la revedere de la angajati si abia apoi a murit. Cred ca exista un Rai al animalelor si acolo Mark e aplaudat in continuare seara de seara si ca ii rasouna in urechi si acum, rasul copiilor.

Nati Meir e cel mai mare comic al micilor ecrane

Pe cuvantul meu de fost pionier,  daca Nati Meir ar fi un RPG eu l-as alege presedinte doar ca sa rad. Vreau sa il vad pe Badea cum face trecerea de la dat din gura presei la rezolvat treburi in MI, ca asa zice Nati ca l-ar face, mai marele curcanilor. Adevarul ca la cat de inspumat si margelat e domnul Badea, rolul de curcan sef l-ar prinde. Apoi ar mai fi Oreste la ministerul esotericului si la integrarea in absolut, adica la Ministerul Cercetarii. Madalin Voicu ne-ar educa de ne-ar gasi spumele si am vorbi numai cu Misto si Bahtalo! Si am invata sa injuram ca la usa cortului, sa facem copii in stanga si in dreapta si sa sugem tot ce se poate suge de la toate guvernele posibile si imposibile, indiferent de culoare politica si moneda de schimb. Iar cu Gigi Becali la justitie ar fi clar ca procesele ar fi ceva apocaliptic. Am jura cu mana pe telemea si am canta psalmi in tribunale iar apoi am baga la buzunar tot ce ne-ar iesi in cale, pe principul ca Dumnezeu e mare, bun si iertator cu cei care iubesc oile lui. Mama, ma trec fiorii pe sira spinarii numai cand ma gandesc. Eu o mai propun pe Teo la Minsiterul Agriculturii, pe Regele Cioaba la Minsiterul de Externe, pe Copilul Minune la Ministerul Cultelor si al Culturii.

Serios, omul e fie escroc, fie nebun fie si una si alta dar trebuie sa recunoasteti ca in tara asta monotona, o pata de culoare ne mai trebuia!!! Eu recomand poporului ales sa faca cumva sa il tina ascuns ca din cauza lui Nati o sa ajunga ” poporul cules”….

curcanul pe messinger

Incepind de azi vom putea comunica pe messinger cu Politia. In curand si pe Facebook….Sa moara Joitica mea daca te mint! O sa intram pe messinger si o sa-i dem mesaj politiei ” Sal! Nush ce s-a ntmplt , crd k am fost jefuit. LOL” si Politistul va raspunde ” Cool. Pe la ce ora?” In curand o sa inventeze si emoticoane specifice. Un smiley cu pistol inseamna jaf armat, unul cu portofelul taiat, furt in autobuze etc…Si daca tot dam mesaje si nu ne raspunde nimeni le dam si BUZZ sa-i invatam minte! Ca sa nu spun ca putem schimba si foografii. Noi le trimtem lor cu locul faptei si ei ne trimit noua una cu cea mai apropiata biserica unde sa ne rugam pentru ca ei sa prinda hotul.

du-te-n ridzi ma-tii!

In tara asta a noastra totul trebuie sa fie personal si plin de pasiune, trebuie sa genereze mii de valuri, opinii pro si contra. Nimic nu poate fi simplu. Ai furat, ai fost prins, la revedere, hotul prins inceteaza sa mai fie negustor cinstit. Sa o luam bunaoara pe pieptana pe spate cu fruntea lata, Ridzi. Ar fi trebuit sa isi dea demisia din secunda doi. Ei bine, madama se capuseaza de scaun. Cei care nu o vor se incranceneaza si ei. Toata lumea vrea sa isi arate talentul si coaiele, de jurnalist, canatret, cetatean. Ne batem cu pumnul in pieptul spiritului civic. Compunem cantece. Asta cu Chilian care vine si canta un pamflet mi se pare de un porc inadmisibil. Adica dupa ce ca madama fura si minte de ingheata iadul, noi ii cantam serenade prin fata pe la minister, ca poate poate s-o simti si o pleca. Aiurea! Chilian doar vroia sa isi intareasca si el muschiul de revolutionar, patriot si tare in bot. Artsitul pamfletar, cel care isi ia chitara si canta uraciunea lumii. Haideti sa fim seriosi, vremurile acelea au trecut. Acum se poarta blugii pe sub hainele traditionale si se moara in strada, asa cum a facut Neda la Teheran. Dar acest caz al lui Ridzi, al carei nume nu stiu de ce ma duce cu gandul la o injuratura cu trimiteri anatomice feminine, de genul “du-te in ridzi ma-tii! ” , revin de unde am plecat ca sa dovedesc ca nu am uitat, acest caz al lui ridzi, nu face decat sa scoata la suprafata toata ura si frustrarea de care suntem fiecare capabili. Frustrarea de a fi un jurnalist mic intr-o tara mica si speranta ca vei ajunge cel putin unul mare intr-o tara mica si speranta ca daca tot ajungi la patruzeci de ani macar sa arati ca ai imbratisat o cauza pina la capat, chiar daca nu mai e cauza in care sperai la 20 ani, ca la 20 speri sa schimbi lumea la 40 de ani te multumesti sa destitui un minstru.

Frustrarea de a fi un artist care e prea trist sa fie invitat la nunti si botezuri si eleviziuni si atunci trebuie sa te drapezi in idei si sa te ascunzi sub concepte. Misoginii la randul lor prin ocazia sa vada din asta doar  o  povestea oarecare cu femeie. Si tot asa. Eu una nu cred in watergateurile dimbovitene. Nu cred ca pe noi ne prinde gestul amplu, indiferent de care parte a baricadei  ne aflam si mai cred ca singura atitudine care ne poate salva e cea a lui Caragiale. Detasare si umor. Nu implicare si orgolii. “Vaz enorm si simt monstruos” ….

Oana Zavoranu si Nikita sunt surori

Au acelsi fel de a injura, acelasi bun gust vestimentar si acelsi stil de a vedea lumea pe principiul profund “cine nu-i cu mine e impotriva mea”. Amandoua par sa aiba un contract semnat sa genereze cat mai multe scandaluri pe saptamana. Singura diferenta e ca Nikita e o Oana Zavoranu fara bani. Si cu un copil, cu toate ca bietul copil pare mai degraba un argument in dispute decat o fiinta reala. Daca satu sa ma gandesc mai bine, Pepe ar putea fi varianta copilului in cazul Oanei. Sau ala e Motanul Marty? Cred ca pina si Oana ii confunda uneori. Cred ca ar trebui sa faca o emisiune impreuna. Ar fi un adevarat succes.  Oana cu gura si Nikita cu pumnul, dau gata orice subiect.Eu una nu vad decat asemanri intre cele doua, astept diferentele.

scoala ardeleana

Sunt nascuta in Ardeal, crescuta in Ardeal deci ma pot considera ardeleanca, chiar daca sunt ceva anisori de cand mi-am mutat resedinta printre ceea ce ardelenii numesc “sudisti” sau “mitici”. Termene care vor sa desemneze o categorie inferioara de romani, cum ar fi cei care isi parcheaza masinile aiurea, cei care injura si nu se spala, cei care sunt necivilizati, un fel de semi-tigani. Spre deosebire de ardeleni care sunt ordonati, linistiti , gospodari si ingrijiti. Daca insa le spui ardelenilor ca asta de la unguri li se trage sar de cur in sus, pentru ca daca exista un alt razboi pe care il duc ardelenii este pentru sfantul pamant romanesc care a fost cotropoit abuziv de unguri. Aces fenomen al rupturii este in mod clar alimentat de unii care la orice post trebuie sa comenteze ceva despre mitici. Daca e vorba de animale pe cale de disparitie, de vina sunt miticii. Produsul intern brut mic, de vina sunt miticii. Gonoreea din Turkmenistan, de vina sunt miticii. Opusul Bucurestiului, este Clujul, cea care ar trebui sa fie adevarata capitala, conform unora. Mie sa fiu sincera, mi se rupe de unde e adevarata capitala, fiindca sunt sigura ca daca ea s-ar muta la Cluj in cativa ani Clujul ar ajunge sa fie ce e Bucurestiul acum, tocmai fiindca ar atrage o gramada de oameni, in buna masura fripturisti, hoti si oportunisti. Americanii au avut razboiul intre nord si sud de mai bine de o suta de ani. Sper sa nu ajungem si noi acum sa trecem prin aceeasi experinta numai fiindca anumiti indivizi au afaceri care ar fi mai prospere daca s-ar muta capitala.

zece curat murdar

De cateva zile incoace, Libertatea publica o serie de interviuri cu un domn Panait care, insurat fiind se pare ca a avut o relatie cu Nadia pe care de altminteri a si ajutat-o sa fuga in America. Din seria de interviuri reiese ca Zeita de la Montreal nu e zeita in toate aspectele vietii sale. Publicul se imparte in doua categorii , cei care striga “curva” si cei care ii iau apararea celei care a luat primul zece din istoria gimnasticii. Acum eu stau si ma intreb, de ce daca avem momente de glorie si unele de micime, ele trebuie sa se anuleze reciproc? Nadia a inspirat mii de fete sarmane sa creada, ea a reprezentat visul american pentru generatii intregi de fetite care si-au mincat bataie de la antrenori sperand sa ajunga sa aiba si ele propriul moment de perfectiune. Daca a fost atunci zeita si apoi a devenit pamnateana asta nu face decat sa ne faca pe noi toti sa vedem ca dincolo de toate defectele noastre putem avea momentele de gratie, cand aripa lui Dumnezeu ne ridica si ne inalta. Si daca la un moment dat ajungem in noroi nu inseamna sa credem ca doar ata ne mai ramane pentru tot restul vietii, noroiul.  Primul zece din gimnastica mintii  si a inimii a fost castigat castigat de cel care a spus ca arunce primul piatra cel care e fara de pata …

moartea domnului lazarescu continua…

La inceput m-am simtit ca in Moartea Domnului Lazarescu. Reactii lente. Toata lumea ma intreba ce s-a inatmplat. Spuneam povestea, iar si iara, mi se puneau intrebari, mi se cereau detalii.  Eram purtatorul de cuvant doar ca acel cuvant era mereu si mereu acelasi. Nimeni insa nu facea nimic. Mi se promiteau tomografii, EKG-uri, si altele, dar apoi aparea altcineva si ma intreba ce s-a intamplat. In timpul asta ea parea sa dispara din ce in ce mai mult. Ii pleca privirea. Ii ramaneau ochii dar ii pleca privirea. Mana ii atarna pe pat ca o pasare moarta. Din nou vine cineva si ma intreaba ce s-a intamplat. Cand, la ce ora. Si abia acum ati venit? Imi vine sa le urlu ca sunt de trei ore in spitalul lor si nimeni nu face nimic. Moartea domnului Lazarescu doar ca in locul domnului Lazarescu…mi-e atat de frica. Dar iata ca dupa mult zile de internare inteleg in sfarsit ca ceea ce conteaza in filmul acela nu e sistemul corupt ci aceea asistenta. Conteaza acel singur om care pune de fapt in evidenta tot sistemul jalnic, fara acea asistenta nici nu ne-am da seama de anormalitate. Si iata ca si eu descopar acea asistenta sub forma unui medic. Un medic bun din toate punctele de vedere. Ata de bun incat cateodata il lasa nervii. Dar datorita lui  oamenii se externeaza si merg acasa pe picioare. Se fac glume. Se fac chiar mai multe glume aici, printre oameni  cu capetele rase si varate ca niste oua in plase albe si printre coloane proaspat operate decat afara…Dintr-o data “Moartea domnului Lazarescu” devine un film optimist, un film despre speranta pe care ti-o da ideea ca un singur om poate schimba totul. De la prima floare e primavara. De noi depinde daca vrem sa vedem sistemul sau asistenta. Si ce vedem, aia intarim.  “Ochiul vede ceea ce el insusi lumineaza”…Pentru ca un lucru e clar, fiecare dintre noi, e cel putin odata in viata, domnul Lazarescu.

NU citi daca n-ai chef de ideea ca esti NIMIC. Nu de nimic. Nimic.

Tot ceea ce consideram ca fiind al nostru, poate disparea intr-o fractiune de secunda. Si aici nu ma refer la chestii cataclismice in care ne pierdem casele si avutiile. Nu, ma refer la un simplu “ceasul rau pisica 13″ cand ne impiedicam, cadem, sau lesinam si cadem, ne lovim rau la cap si dupa ce ne revenim constatam ca nu mai suntem noi. O zona din interiorul cutiei de rezonanta numita craniana, a fost distrusa, si rezonanta s-a schimbat. Nu mai rezonam la ceva ci la altceva. Nu mai suntem nervosi ci calmi, din fumatori devenim nefumatori, fara niciun efort, din vorbareti tacuti si asa mai departe. Cat din ceea ce credem ca suntem tine de memorie si cat tine de o anumita frecventa, habar nu am, tot ce stiu este ca radiourile care sunt capetele noastre pot fi trepanate si ca devenim altcineva. Cine? Cine eram sau cine devenim? Habar n-am! Ideea e ca mi-e clar ca nu are rost sa te atasezi de nimic. Nici macar de felul tau de a fi. Personalitatea ta de fapt nu e a ta in masura in care o poti pierde cat ai zice peste. Memoria idem. Ce ramane? Ce e “al tau’?

FRICA

Frica vinde bine. Frica de dezastre vinde asigurari. Frica de boala vinde vacciuri, asigurari medicale. Frica de  a nu fi in rand cu lumea vinde de la masini de tocat si roboti de bucatarie pina la masini de teren super sofisticate si polunate. Frica de a fi singur te gface sa te inhaitezi cu oameni care nu iti plac si de care apoi nu mai stii cum sa scapi. Frica de zbor vinde bilete la tren. Frica de obezitate vinde produse de slabit. Lista fricilor este mult prea lunga si nu mi-ar ajunge nici macar o viata de testoasa sa o parcurg….Dar insa daca ar fi sa insumam toate fricile astea ar ramane una singura. Frica de moarte. Deci frica de moarte e vanzatorul sublim care nu va ramane fara musterii prea curand. Un vanzator are iata, sare peste criza. Ce poate face frica sa dispara? iubirea. Pierdeti-va capul daca vreti sa va pierdeti frica fiindca ea acolo isi are sediul. Nu in oase, nu in viscere. Haideti sa ne pierdem capul! Eu pe al meu il neclar nul si gasitorului nu-i dau nimic …

Parc sau parc auto?

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/848433/Interzis-cu-bicicleta-si-cu-rolele-in-parcuri/

Nu stiu ce va tot mirati atat! Normal ca nu e voie cu bicicleta in parc. In parc e voie cu Mertzul tunat, cu bemveul patruoripatrucarenufacsaispe, cu motocicleta care nu e Mobra si cu orice vrea muschiul posesorului de card platinum. Cum sa se mai plimbe astia linistiti daca le sar copchiii cu rolele in fata si le strica bunatate de bara de protectie. Ca sa nu mai spunem ca se murdareste bunatate de caroserie made in Germany produsa in China…Asa ca lasati parcul sa fie asa cum e natural. Lasati-l sa fie parc auto. Vreti in parc? Munciti si luati-va masina! Ca de amarasteni din astia care se dau cu rolele si bicicletele, e plina lumea. De exemplu Parisul. Sau Londra. Sau Roma. Dar ce avem noi in comun cu orasele astea? Nimic.

Primele 10 sfaturi pentru Alteta Sa

1 Maninca seminte in public. Daca poti sa o faci cu Florin Piersic alaturi si mai bine. Florin te poate ajuta sa castigi exact acel public lpentru care tu esti”inghetat”

2 Razi zgomotos si hahait. Place romanilor, e verificat. In general, nu te retine in gesturi. Gestul mare, asa cum te-a invatat profa la teatru.

3 Organizeaza o petrecere in cort, instaleaza-l in curtea palatului daca e nevoie. Nu poti chema manelisti, ca-ti sar ceilati in cap, dar inceraca ceva din “zona”. Un taraf autentic romanesc, ceva de petrecere.

4 Sa nu crezi niciun consilier de imagine care iti spune ca poti castiga alegerile fara “small people”. Intelectualii romani ies la vot  doar atunci cand clima e temeprat continentala ca la carte. Niciun grad in plus sau in minus. Asa ca cei care te incurajeaza acum pe net tot pe net vor fi si cand se va vota.

5 Da cu mopul, tricoteaza, pune muraturi, de preferat la tv.

6 In fiecare week-end da mancare gratis (mici si bere, nu altceva) si fa cat mai multe poze.

7 Pune-ti cizme de cauciuc, un halat alb pe umeri, o basca si mergi prin noroi.  Romanilor le place noroiul, a observat-o primul rege al tarii care se minuna ca vede noroi atunci cand se uita pe geamul Palatului.

8 Nu te baza pe nimci din exterior.

9 Nu te baza pe nimc din interior. Decat pe prostia fratilor tai. Bazeaza-te pe ea, cucereste-o si a ta va fi imparatia Dambovitei.

10    Religie, cat mai multa religie, manastiri la greu, roaga-te la mormatul parintilor, plingi. Fa pomeni. Plingi. Pupa babute nescunoscute carora spune-le maicuta, matusa, bunica. Plingi.

PS Vei fi un rege presedinte sau un presedinte rege?

PS Aceste sfaturi sunt pe bune.

cine mai crede in dude?

Cine mai crede in Dude? Eu. Si nu in acel Nichi Dude care acu o suta de ani oprea trenul cu mana goala, asta in cazul in care va mai amintit de o reclama genial de proasta din categoria v-am prins vrajitoarelor. Eu cred in dude. Cred ca daca te cheama Duda ai foarte putine sanse sa ajungi actor, sau turnator. In cel mai bun caz poti fi din categoria lui Marcu care-ti trage in cur cu arcul si a lui Anton care iti toarna in cur beton. In niciun caz actor sau turnator. Ei bine, se pare ca nici acest Duda nu a ajuns fiindca si-a terminat amandoua aceste cariere inainte de a le incepe. Cel putin asa sustine el acum. Dar cand te cheama Duda nu poti ajunge sub nicio forma Alteta Regala. Si totusi el a ajuns. Asa ca de aici incolo, orice e posibil. Dar numai daca isi ia consilieri de imagine buni care sa-l invete cum sa scape de imaginea de exponat din Muzeul Tussaud, al figurilor de ceara. Ca sa poata ajunge Presedinte trebuie sa renunte la tot ce a invata ca sa ajunga Alteta, aici e paradoxul. Dar eu cred ca poate. Ma ofer sa-l invat, gratis. Doar din patriotism. Run Duda , run!

Unde ne sunt cavalerii?

Un judecator de 62 de ani din Vrancea, pe numele din buletin, Mihai Stoian a decis sa isi parasesaca amanta si sa se intoarca la nevasta. Pina aici, banal. Toti isi pararsesc nevsetele ca sa meraga la amante si apoi amantele pentru neveste, e legea firii. Iata insa ca distinsul judecator o da in judecata pe fosta amanta ca sa ii plateasca banii(11.000 euro) pe termopane, centrala, aer conditionat, calorifere si alte imbunatatiri pe care el le-a facut in casa amantei. Sau daca e sa vorbim ca la carte, in cazul paratei Gina Oancea. Deci, daca inteleg eu bine, treaba sta asa. Te desparti de nevasta, ii iei jumatate din avere, te desparti de amanta, ii iei tot. Asa ca fetelor, mai bine cu acte, decat fara Si ce amanta e aia careia ii ceri inapoi termopanele? Te-ai fi asteptat sa ii ceara inapoi blana de vulpe polara, inelul cu briliante sau in cel mai rau caz botoxul si silicoanele, dar termopanele? Inseamna ca la partaj nevestei ii va lua rasadurile cu leusean si saraea grunjoasa pentru muraturi…

Colac peste pupaza, Gina a fost data afara din servici si ca sa ii plateasca ex-amantului banii trebuie sa isi vanda casa…Mai mult de atat, gurile slobode din urbe care stiut tot si spun chiar mai mult decat stiu, ciripesc cum ca Gina ar fi stat la capatuiul lui Mihai cand acesta zacea pe la Bucuresti, prin Fundeni cu probleme grave…Dom judecator, tataie, orice ti-ar fi facut cucoana Gina, presupunind ca ti-a facut ceva rau, nu se face monser la o adica sa tratezi in felul acesta o dama…

PS Nu o cunosc pe Gina, nu sunt ruda cu Gina, nu sunt feminista si nu cred ca Gina e o victima. Cu totii suntem.

razboinicul intunericului

N-am sa vorbesc despre Becali cu toate ca mancarimea in taste e mare, dar a curs atata net si va mai curge ca ma abtin. In schimb nu ma pot abtine sa nu vorbesc de avocatii lui Becali. Cu atat mai mult cu cat unul dintre ei a trecut razant prin ATF ca o boare de oportunism pe deasupra viilor. Ar fi vrut baiatul o cariera didactica, sau poate una politica, sau poate si una si alta. Cert este ca noi l-am tratat cu multa indiefernta si a disparut mult mai discret decat a aparut. Nici macar examene nu am dat la el, era un fel de lectoras sau ceva. In fine! Ulterior l-am tot vazut bagandu-se in seama, pe la diverse televiziuni si partide, mereu clontos si agitat, dandu-ne senzatia ca este un urmas a lui Moise si ca are el pe undeva o tablita a lui la care noi prostii, pacatosii si muritorii nu avem acces. Si iata-l acum un vajnic aparator al seniorului latifundiar protapit sa numere oile la racoare, seara de seara timp de 29 de zile lucratoare pentru altii care ii platesc confortul sporit din celula. Saracul, nici macar televizor nu i-au dat si trebuie sa se consoleze cu sase sase poarta in casa cand el obisnuit cu sâc sâc poarta in palat. Dar nu despre becali e vorba.  Ci despre cei trei crai de la rasarit carora li s-a nazarit cica sa-l apre moca pe latifundiar. Normal, cum sa ii ia banii, nici nu au cum. Fiindca fie il scot si inca repede si atunci plata va fi ca vor fi lasati sa respire fie ca nu-l scot si atunci unde la stau picioerle acolo le vor sta si capetele retezate de la radacina cu bara de la Maybach. Adevarul e ca acesti trei feciorasi spera si ei sa isi faca niscaiva popularitate pe seama magistrului subculturii ca vorba aceea, avocati sa fie ca procese destule. Mi-a placut doar ca au tinut sa specifice ca-l apara moca. Sper ca ceilati doi, Donciu si Duta sau cum tasta mea ii cheama, sa fie mai buni decat Aurelian Par Cret Pavelescu ca daca nu, nea Jiji ajunge sa fie razboinicul intunricului.

ALOCATIA si BIROCRATIA

Pina mai an, alocatiile copiilor scolari se distribuiau prin scoli suf forma de file CEC. Puteai sa scoti mai multi bani o data sau luna de luna, mergeai cand voiai cand aveai timp si chef. Dar nu stiu ce cap mare si burdihan umflat, sau viceversa ca la genul asta de om nu e nicio diferenta,  a decis ca mai bine se distribuie prin Posta. Adicatelea vezi tu doamne cat comfort in pana mea, ca iti vin la usa. L-a fu…pe careva grija sa nu bata boborul drumul pina la posta degeaba. Frumusetea e ca postasii, circula intre 10 si 12 dimineata si nu suna niciodata de doua ori, ca pe ei ii doare la basca din doatre daca-ti iei tu banii, asa ca ei vin cand omul normal la cap e la servici. Prin urmare si-asa deci ca iti lasa o fituicuta in usa si mergi la posta sa-ti scoti banii. Logic, nu? Adica de unde am plecat si unde am ajuns. Formalitatile de completare a datelor au fost facute de cadrele didactice ale scolilor unde erau elevii atunci cand s-a operat trecerea de la file CEC la mandate postale. Si daca dai peste un profesor inteligent, gen profesor de sport cu IEFS-ul l la seral  asa cum am avut eu norocul, la beneficiar este trecut tatal copilului de care sunt divortata de azi maine zece ani. Asta asa, ca o demonstratie a grijii pe care statul roman o are fata de noi cei care ne cocosam sub tot felul de dari.

la bruxelles pe jos

Elena Basescu a declarat ca va merge la Bruxelles pe jos. Pe drum se va intalni probabil cu Badea Cartan care mergea la Roma si cu Brancusi in drum spre Paris. Badea Cartan va duce dorul unei turme de oi, lui Brancusi ii va lipsi mirosul reavan de pamant sarac, primavara iar Elenei cafenelele din Dorobanti si faremcul lui Hrebengiuc jr. Uite asa pleaca toti oamenii mari din tara asta, unul cate unul, pe jos si aproape desculti, unii.

Nu stiu de ce, patosul cu care mezina presedintelui spune ca vrea la Bruxellles imi aduce aminte de strigatul din Trei surori, a lui Cehov. Acolo refrenul e “la Moscova! La Moscova!” Dar vremurile s-au schimbat. Se poate striga ” La Bruxelles! La Bruxelles!” Ideea e aceeasi. Un loc in care personajele nu ajung dar la care viseaza asteptand sa treaca o zi, sau o viata. Cat despre semnaturi, Caragiale avea dreptate, “daca e anonima, o semnez”  .

sau nu

Orice mama este mandra nevoie mare cand o cheama fata fiindca isi lanseaza cartea. Cum ar fi putut face mama Laurei Andresan exceptie? Ce conteaza ca o povestile sunt despre ejaculari precoce sau nu, protejate sau nu, dupa oral sau nu, cu satisfactie sau nu, cu oameni politici, sau nu. Mama este mandra. Sau nu.

Din cate am inteles aceasta carte va fi comandata si iti va fi livrata in celmai scurt timp, direct acasa. Nu am niciun dubiu ca se va cumpara. Si probabil se va citi. Dupa cum nu m-ar mira ca Laura Andresan sa mearga in curand prin scoli si sa le vorbeasca elevilor despre meserie. Despre meseria de scriitor bun, care stie sa descrie emotii puternice astfel incat si cititorii sa le simta, ca asa face un scriitor bun.  Sau nu.

In tot cazul, va doresc lectura placuta. Sau nu.

PS Serios, cum de nu-i e rusine maica-sii? Cred ca de aici si vorba ia cu numai mama sa nu fi…

PPS O avea si poze?

FAC SPORT!!!

Mie imi place foarte mult painea. Si toate derivatele ei.Dar cel mai mult si mai mult covrigii. Cred ca le-am dedicat o oda intr-un post mai vechi… De curand am fost nevoita sa ma apuc de o cura de slabire. M-am gandit ca daca scot painea (si toate derivatele ei), e un inceput. Ei bine, de cand am inceput cura in piata s-a descchis o patiserie, o gogserie si o covrigarie. Sunt incercata rau. Ai trebui sa topesc calorii numai pentru ca practic intens sportul inghititului in sec.

RDS-servicii comuniste

Iar mi-au taiat cablul. Spun iar fiindca mi se intampla chestia asta cam de doua ori pe an, fiindca il platesc pe cinci-sase luni si uit mereu cand e termenul. Ei nu se deranjeaya sa iti dea un telefon sa te anunte, nu pac pac il opereaza cat ai zice peste, tocmai ca sa te puna si la plata de rebransare.O intreb pe tipa de la ghiseu de ce se grabesc asa cu taiatul, si imi spune ca “Asa e programul”. Evident, programul e venit de pe alta planeta si ei nu pot decat sa-l aplice. Platesc si intreb cand imi vor da drumul. Raspunsul vine la fel de logic “Maine”. Mentionez ca era noua dimineata. Deci asta este politica RDS de tot cactul, dar ce poti face, daca esti in zona RDS le inghiti cacaturile daca vrei sa ai TV. Adevarul e ca ma intreb daca vreau sa am tv si raspunsul ar fi nu daca nu ar fi un detaliu anume. Trebuie sa ma uit la tv, prietenii stiu de ce.

Adevarul e ca pentru niciun alt serviciu nu platesti in avans sau daca platesti in avans te astepti la minime beneficii, o reducere sau ceva si in nicun caz sa te decupleze a doua zi dupa depasirea termenului. In rest pe pereti afise cu clientul in sus clientul in jos.

HOLLYWOOD ti-o da MULTI in PLEX

Am fost cu fii-miu cel mic la Mall, ca ala mare nu mai serveste iesiri cu familia. Deci am fost la Mall si ne-am luat carti, am mancat si pina la urma am zid ca daca tot suntem acolo, hai sa vedem si un film. Am intrat la Marley si eu sau eu si Marley, adica Owen Wilson, Jennifer Aniston si un mare labrador retriever auriu, un film despre cum e cainele cel mai bun prieten al omului. Original. Genul acela de film la care se pricep americanii cel mai bine dupa seria Terminator, adica familie, putin umor si la final drama atata cat e nevoie ca sa arate ca scenariul urmarest viata reala. Nu vreau sa va stric surpriza dar stiu ca si  daca va spun ca Marley moare la final, tot o sa plingeti ca fraierii, asa cum a facut o sala intreaga de mamici si fetite, preponderent, dar mai erau si cativa baietei rataciti pe acolo, prin viata lor. Dar nu despre industria Hollywodiana vroiam sa scriu si nici macar despre faptul ca Owen Wilson arata senzational ca de obicei in timp ce Jennifer e cam imbatrinta(acum na si eu ca femeia ce era sa spun….) Dupa aceasta introducere ajung si la subiect care subiectul e ca trebuie sa fi prost si dornic sa iti iei teapa ca sa mergi la film la Multiplex. Duminica la pranz m-au costat biletele, cu reducere pentru copii, 350, iar o apa si o cola, 150. Deci daca vrea un pustan sa isi scoata iubita la Mall trebuie sa aiba minimum cinci sute la el. Pentru banii astai primeste o sala murdara unde nu s-au curatat floricele de cand murea Marley din cealata tura, sonorul este foarte puternic, ca si cand am fi surzi cu totii, nu doar prosti ca dam 150 pe o apa si-o cola, iar subtirarea e alb pe alb, cum e mutul mai voinic asa ca daca nu stii engleza intelegi ce latra Marley.  De cand e mallul un lux, ca io ma uit in filemele americane si vad ca malul e locul unde merge tot omul care are cinci dolari in buzunar si nicio idee in cap despre cum sa isi petreaca duminica. Mai ale s ca vorbim de un prapadit de mall de cartier. Credeam ca au trecut in Romania vremurile cand ne imbracam frumos sa mergem importanti sa luam masa la McDonalds.

V-as mai povesti si de cat de pierduti in timp si spatiu sunt cei de la Diverta, care Diverta pe zi ce trece seamana din ce in ce mai mult cu un cimitir al cartilor. Ai senzatia ca tot ce-i acolo asteapta sa fie dat la topit…In concluzie, pina la acutizarea senilitatii si a sclerozei mele, nu mai calc in mall. Dar stii cum e, never say never…

diva si divanul

Le-as aduce aminte Milionarului si Divei, de parabola lui Solomon. Un copil disputat de doua mame. Solomon le propune sa rupa copilul in doua si sa ia fiecare cate-o jumatate. Una din mame accepta. Celalata, ingrozita de durerea ce ar urma sa fie pricinuita copilului, renunta. Dar atunci erau doua mame, acum sunt doua dive sau mai exact o diva si un divan.

nunta in cartier

Ea inainte cu coada pe sus. Dupa ea un sir de ei. Flocosi, lataosi, uni jegosi altii fiorosi. Ea se opreste. In urma ei tot sirul, se aseaza si asteapta. Sta EAstau si ei.  Din cand in cand se mai incaiera doi-trei pretendenti dar lupta nu poate avansa prea mult fiindca EA se ridica si pleaca. Asta era saptamana trecuta. Pe vremea aceea ea lasa in aer parfum de pereptuare. Acum i-a trecut. Cateva zilele prapadite de glorie si apoi jale. As o fi doar la caini?

slumdog millionaire

Fie numai si pentru o singura scena din film si tot merita Oscarul cu varf si indesat. Ma refer la scena cand pustiul este inchis in latrina de frat-su si e disperat ca pierde sansa de a se intalni cu vedeta preferata de film. Iesirea e una singura. Sa plonjeze in rahat. Se tine cu mana stanga de nas, si pe cealta o tine intinsa in sus cu poza vedetei cat mai departe de rahat. Apoi, plin de rahat din cap pina in picioare, da iama prin multimea de gura casca adunata in jurul marelui star, ii umple pe toi de rahat dar ajunge sa isi ia mult doritul autograf. Scena aceasta iti caracterizeaza din primele minute personajul. E doar un copil dar are o determinata extraordinara. 

 Scena nu caracterizeaza doar personajul principal, ea e emblematica si pentru lumea asta in care traim. In care toti de umplem de cacat pentru o mana de strasuri. E o scena la care te poti gandi mult si bine….

Filmul merita vazut. Are un scenariu foarte bine construit, personaje puternice si bine jucate. Si o regie care isi propune sa nu infrumuseteze nimic. Niciun cliseu indian nu apare in acest film. Iar dansul din timpul genericului de final, e de o ironie covarsitoare.

alina pipidi versus pepita baseasca

PDL-ul are cea mai grea alegere de facut, intre o pipida si o pipita. Intre o pepita si o pipita. Intre un cap mare si un cap frumos. Intre o doamna si o duduie. Intre o femeie si o gagica. Intre un zambet si un botic. Intre vorbirea articulata si onomatopee.Intre una care face fata si una care are spate. Intre una desteapta si o somnoroasa. Intre una cu facultati si una cu faultati. Intre  simtul umorului si umorul involuntar. Intre sobru si sclipici. Intre lat si plat.  Intre cultura si monden. Intre a fi si a nu fi.

 

PS In curand vom vede finalul acestui film numit “Alegerea Pedeleului” Pariati pe magarus, parerea mea …

ce mai mananci?

Ma termina nervos intrebarea ” Ce mai faci/Ce ai mai facut?” Ce poti raspunde la cretinatatea asta de intrebare pe care marturisesc ca o pun si eu de cate ori ma intalnesc cu cineva si nu am ce spune… Ce se asteapta oamenii sa raspunzi?  ”Sunt obosita de cat am inotat cu delfinii prin Dambovita”, sau “Am fost la vanatoare de sirene in Balta Alba” sau ” Am escaladat groapa de gunoi de la Glina”… Orice intrebare e mai buna. Ce ai mancat, de exemeplu e o intrebare minunata. Fiecare putem da raspunsuri si de cele mai multe ori, multumitoare…cel putin pentru noi…O alta intrebare buna ar fi ce gandesti, sau ce visezi sau orice altceva ce te scoate din raspunsul standard ” Bine, la munca” . Cred ca aceasta intrebare de fapt are menirea de a ne linisti. Vrem sa ne asiguram ca nici ceilalti nu au vietile mai pline de evenimente decat noi. Cred ca sunt putine momentele in viata cand au rost asemenea intrebari. Dupa concedii si sarbatori, dupa ce ni se naste un copil, dupa ce luam premiul Nobel pentru pace, dupa prima intalnire cu Brad Pitt.

Asa ca mai bine haideti sa ne intrebam de acum inainte. “Buna, ce ai mai mancat” ca sa nu ne punem degeaba in dificultate.

s.o.s o zi proasta

Poate pentru ca e primavara, poate ca nu are nicio legatura cu anotimpul,timpul, varsta, dar am asa o dorinta de a fi libera. Vreau sa imi las papucii la intrare si sa umblu desculta printr-o viata fara griji, printr-un nisip fara cioburi, printr-o iarba fara viespi. Doar asa sa umblu, fara sens, fara sa dau explicatii. Fara sa imi ceara nimeni nimic. Sa umblu natanga si proasta, fara o idee in cap dar burdusita cu mii de zambete. Urasc sa fiu echilibrata, responsabila si profunda.

exterminare in masa

Vecina de la doi banuiesc ca vrea sa-si extermine familia. Din pacate crima ei perfecta probabil ca se va extinde la tot blocul. Atunci cand politia va investiga, absolut degeaba, de ce au murit locatarii blocului 87 voi sa stiti ca au murit intoxicati cu ceapa prajita. Femeia prajeste ceapa cam 20 minute.  Si culmea, gateste zilnic! I-am trimis la usa pizza, saorme, pui la rotisor, degeaba! Ea prajeste zilnic ceapa. Si macar daca ar face-o la aceeasi ora. Dar nu, femeia pe cat e de constanta in meniu si tehnici, pe atat e de creativa la orar.  Aerisesti seara inainte de culcare casa, ea prajeste ceapa. Faci curat sambata la pranz, prajeste ceapa. Blocul are doua fete. In saptele blocului e doamna cu ceapa prajita, in fata, pe partea cu piata, e GOGOSICA FITZOSICA. Intre ceapa prajita si gogosica fitosica, suntem noi. Cei care care nu “te facem pe tine”, si care traim cu speranta unei guri de aer curat, poluat regulamentar cu noxe de motorina, dar degeaba, tot ce putem face e sa dam mirosul de ceapa prajita pe cel de gogosi si viceversa. Oricum, ma rog mereu ca vantul sa bata dinspre noi inspre piata, fiindca vecina gateste o data pe zi pe cand fitzosica e activa de dimineata pina seara. Da doamne sa falimenteze si sa se deschida o cherhana, o pescarie, ceva……

de la ciocu mic la flegma groasa

http://www.sport.ro/video/ioan-becali-si-gestul-de-mahala-partea-a-2-a-vezi-ce-a-facut-in-pauza-publicitara.html

Minunata, inegalabila, crestina familie Becali, loveste din nou! De data aceasta la propriu. Si pentru ca lui Giovani nu ii veneau la gura cuvintele insa ii venea o flegma, a dat si omul cu cea a putut. Intr-o tara in care ambulantele cu girofarul pornit sunt oprite pe strada de politie, si in care cetatenii isi dau capete in gura pe strada din cauza traficului si lispei de ani de acasa, era normal ca un asemenea gest sa se intample. De fapt nu m-as mira ca in curand cineva sa fie impuscat in direct. Azi toamna doamna care spusese mai demult “ciocu mic” si-a luat un pahar de apa in figura de le unul zis  ”bideu”, nici sase luni mai tarziu Giovani scuipa, deci prin mai-iunie e foarte probabil ca cineva sa fie impuscat in direct! Daca aveti propuneri, listele abia acum se intocmesc, dar grabiti-va ca cererea e mare!

stop cadru pe moarte

Stam si ne uitam cum un om isi traieste ultimele clipe. Nu e film. Omul acela chiar moare. Apoi sentimentali ne trimitem unii altora sms-uri cu vorbe simtite. Varsam o lacrima. Mergem la inmormantare. Ne pare rau. Fiecare profita de moment ca sa isi exprime creativitatea. sa arate ca e simtitor si evoluat. Seara dupa inmormantare, la un post de mana a saptea omul acela moare din nou si foamea din ochi ne face sa ne mai uitam o data. Asta-i viata. Oare daca ar fi fiul nostru ne-am mai uita, ce credeti?

bunul simt la romani

Dupa cateva zile de primavara, alataieri seara s-a pornit frigul si ploaia. Pe la doispe jumate scot capul pe geam sa ma uit dupa extraterestrii, ca se auzeau niste zgomote ciudate, altele decat tiuitul din urechile mele si vad niste muncitori care ii ardeau o linie alba pe mijlocul drumului. Drumul gol.  Apare de nicaieri o masina. Drumul gol pe banda din dreapta. Gol pe banda din stanga la mijloc linia alba proaspat trasata. Pe unde credeti ca o ia masina? Exact! Tocmai pe banda alba de vopsea proaspat intinsa. Pina la urma, daca poate omul sa lase un semn pentru o scurta eternitate, de ce nu ar face-o, nu? Exemplul lui a fost urmat de alti gealati, asa ca astazi poti admira o dunga alba inconjurata de multe alte dungi, dungute, dungulite, intretaiate sau chiar una in zig zag. Se pregatea omul pentru poligon, poate il impusca si pe el cineva…

ANTIPA peste drum de ANTIPAtici

Cand treceam prin fata guvernului, fetita unei prietene, l-a cincurcat cu Antipa,unde fusese ea de curand  si a spus plina de inocenta

-Aici sunt animale!

Alaturarea este  filozofica. Cica  romani in plina petrecereaduceau ramasitele pamantesti ale unora care nu mai petreceau de mult,  ca sa nu uite ca suntem doar in vizita pe aici. In aceasta ordine de idei, Antipa peste drum de guvern, are sens.  Sau cum spunea plina de profunzime  Simona Senzual ” nimeni nu-i stapan pe vesnic”.

Copii anti-criza

Femeile din Iasi au gasit o metoda de a scapa de concedire. Cand te anunta seful ca intri in preaviz, ii spui “Sorry boss, i.m with child!’ si la revedere! Daca nu esti gravida, te duci acasa, sari pe Gigel, pe Vasilica, pe ce ai tu la indemana si ramai gravida. Mai bine gravida, decat somera. Si uite asa se nasc copii din dragoste …de munca.  Sigur, e perfect legal, ai voie sa anunti cand vrei ca esti gravida si iarasi, e dreptul tau sa beneficiezi de indemnizata de maternitate, problema e ca nu tot ce e legal e si moral. Toate femeile isi mai trimit copii pina la colt sa cumpere paine dar sa il nasti ca sa iti puna painea pe masa, asta e deja altceva. Nici nu se mai pune problema ce ii oferi acelui copil, ii oferi sansa de a-si salva familia chiar inainte de a se naste. Oare nu ii ceri prea mult de la bun inceput? Daca stia el nea Nicu, ne baga in criza mai repede si in loc de “decretei’ am fi avut “crizei”.  Asa ca de acum, cand ma intreaba seful ce sunt dispusa sa fac ca sa imi pastrez jobul am sa raspund cu toata candoarea-”un copil!”.

Ciorogarla, file de poveste

De la unitatea din Ciorogarla s-au furat cinzeci de mitraliere. Nu stiu de celelalte 49 nimic dar pe una am luat-o eu. Nu stiu sa o folosesc si nici nu stiu cu cine sa incep ca am o lista lunga. Cred ca am sa incep cu vecinii de deasupra, ca poate daca reusesc sa dorm bine si sa imi citesc linistita cartile, ma calmez. Iar celelte 49 le-au luat probabil alti cetateni, asa ca si mine, nemultumiti. De una, de alta…cred ca avem fiecre listele noastre.

Acum serios, cum naiba e posibil sa se fure 50 de mitraliere si toata politia sa nu fie in stare sa le recupereze…Oricum, daca nu o sa mai scriu nimic in urmatoarea perioada, va fi pentru cineva  m-a luat in serios si m-au arestat si nu cred ca ne dau voie cu bloguri la puscarie, cu toate ca daca astia la Jilava au si formatie si TV poate ma lasa si pe mine cu blog. Apropo, cereti operatorului de cablu sa va puna JilavaTv, banuiesc ca merita…

Esti ascultat vezi sa iei o nota buna!

E lege sa fim ascultati! Ce mare branza? Astia mai purii avem experienta trecutului iar tineretul sa puna mana sa invete. Pe vremuri din cand in cand se mai intampla sa stai de vorba cu securistul care te asculta. Fie intra el in vorba cu tine fie ridicai receptrul si ii prindeai in plina aconversatie apoi taceu brusc de li se auzeau numai respiratiile. Ideea e ca daca tot ne ascuta, macar sa faca ceva util. Sa ne dea sms-uri cu “nu mai cumpara paine ca a luat mama” sau ” vezi ca maine e ziua lui Gigel nu uita sa-i iei o ciunga”…Partea cea mai linistitoare e ca in valul asta de informatie care e acum, nu se mai descurca nimeni, asa ca  in curand o jumatate a planetei o va asculta pe cealalta!

Porcii stau mereu deasupra

Saga vecinilor mei de deasupra, continua, nu ar mai continua! Ori si-au luat jacuzzi ori dau toti cu picioarele la baie, fiindca noapte de noapte, incepind de la zece juma cel mai devreme, se aude curgand apa, vreo juma de ora in cada si vreo zece minute pe linga, dupa care se da din picioare sau se pornesc bulbucii, in tot cazul eu fac spume, mai ales acum de cand a inceput scoala si tre sa ma aburic din pat la ora sase si jumatate oficial, sapte fara un sfert, neoficial. Cred ca e copilul in cada, mama!, dar cata putere sa aiba in picioare un copil de trei ani? probabil de la rostogolitul bilelor grele de metal…dar nu e copilul fiindca deasupra mea se aud tropaiturile si urletele specifice. In baie se da din picioare crunt. Nu e copilul, e tatal. Deci tatal e nevrotic si da din picioare sau e bogat si si-a luat jacuzzi. Sau e pur si simplu necioplit! Mama tipa la copil, copilul tipa la mama, se aude Laura Alexandru, Alexandru! Alexandru! Tatal tipa din baie la mama sa nu mai tipe la copil Laura Laura si imi aduc aminte de desenul animat cu roboteii, acela cu Wallie Eva Eva Wallie Eva Wallie etc Iese tatal. Acum e randul mamei sa dea din picioare. Sa n-am parte de pisicile mele daca va mint! Si ea da din picioare. Nu la fel de repede si performant ca tatal, dar da! Da, fir ar a naibi de treaba!  Copilul tropaie. Dialogul s-a simplificat simtitor. Acum e doar Alexandru! Alexandru! Alexandru! Pustiul nu ii tipa numele lui tac-su, asa cum face cu ma-sa, asa ca nu stiu cum il chama pe cioban, in schimb pustiul tipa. Tipa pur si simplu. Nu se cearta cu nimeni, doar tipa. Mama da strasnic din picioare. Dupa acea copilul tipa ca nu vrea baie, nu vrea baie nu vrea baie. Din nou Alexandu, mama la copil, Laura, tatal la mama, copilul tipa. Se aude din nou apa curgand. Toata treaba asta dureaza cam o ora, si sunt curati tarani, asa ca e o ora seara de seara. Cand sunt gata sa atipesc aud tocurile ei cui. Toc Toc Toc. Femeia asta nu umbla decat cu tocuri cui in casa. Afara insa umbla fara toc. Ce credeti ca face la ora unu dupa ca toata familia a facut baie? Scutura! Scutura coverturi, ceaseafuri, scutura tot ce apua. Dar mai am de indurat putin. Apoi vine vara si se aduna cocalarii in coltul scolii, trag masina si dau drumul la manea…asa ca sa ma bucur de linsite cat mai pot.

Armata Salvarii

Se spune ca daca nu ai folosit o haina timp de doi ani poti sa o arunci sau sa o dai la Armata Salvarii, ca nu o vei mai purta si nu ii vei mai simti lipsa. Ei bine, am aplicat acelasi procedeu si la oamnei. Am sters o gramada de adrese de mail si numere de telefon. Ma simt foarte bine, am senzatia ca am facut loc noului. E bine sa dai la Armata Salvarii niste oamnei care doar iti mananca memorie degeaba!

Vacaresti de-ndraznesti

-O suta treizeci adica un milion trei sute.

-Cu picior sau fara?

-Fara draguta, fara, ca pina ieri i-am dat cu doua sute, adica doua milioane.

-Cu picior sau fara?

-Fara, piciorul e separat, e de la baietii. Baietii l-a vandut pina acu cu trei zeci adica trei sute  da acum a lasat ei la doua zeci adica doua sute de mii  si una mai dau eu de la brad, asa-i dilu.

-Deci o suta cinezeci cu picior, doar ca eu iau bradu cu o suta treizeci si picioru cu douzeci si zece pui tu la picior.

-Ezact, esti desteapta.

-Bine, il iau. Da sa mi-l legi.

-Nu leg eu, draguta, nu eu, eu numai ii vand, asta cu legatu e dilu la baieti. Baietii stie io nu ma bag, io doar dau bradu si zece lei la picior, in rest nu e treaba mea. Da fii draguta cu el, da-i acolo de-o cafea de-o bere sau de-un coniac cat te lasa sufletul ca e si pentru ei sarbatoare.

“Ei” erau trei, aveau impreuna vreo cinzeci de ani, stateau intr-o dacie rabla dinaintea cominismului, parcata in spatele palcului de brazi, ca la picnic.La picnic pe Vacaresti, in luna decembrie. Pitoresc. Geamul rablei era lasat numai un pic jos cat sa se poata auzi muzica si muzica nu era vreo fuga de Bach dar te punea pe fuga.

Nu am fost draguta cu el. Nici de o cafea, bere sau coniac. Sunt draguta tot anul cu toata lumea. Macar de Craciun sa fiu lasata in pace. Asa ca am tarat bradul ca pe un cadavru al unei sarbatori vesele. L-am tarat, l-am dusat ca se umpluse de noroi si l-am instalat. Acu sa pofteasca Mosu! S-ar putea chiar sa fiu draguta cu el. De-o cafea, o bere sau un coniac.

iubesc femeia, trosnesc femeia

De cand n-am mai scris, si-a schimbat wordpress interfata, am avut prim ministru, am ramas fara el, avem din nou, altul, mai trainic si mai frumos, acum iata ca avem si guvern si o femeie la sefia camerei deputatilor. De acum incolo va fi limpede pentru orice barbat de ce nu merge tara asta bine. Nimeni nu va mai da vina pe Primar, Presedinte, Prim Minsitu sau vreme proasta. Nu de vina va fi muierea aia care sta mot in varful camerei, ca un pasa de cartier peste noroaie dupa o zi ploioasa. Daca nu ma credeti si aveti senzatia ca exagerez, va rog sa faceti un drum cu masina si sa imi spuneti de cate ori auziti”normal, uite vaca , vorbeste la telefon” sau “evident, nu putea fi decat o femeie” atunci cand e o imbarligatura pe undeva in trafic. Nu e nicio gluma, suntem o natiune de misogini si cred ca de asta ne si merge asa de prost. Francezii, germanii, italienii, olandezii, suedezi…toti respecta femeia, macar pe considerentul banal ca s-au nascut din una. la noi nu. Bancuri cu Alinutza, cu blonde, cu curve in general, cu femei proaste in particular. Si cica e ok, ca e doar asa, un exercitiu de descretire a falcilor. Femeia ideala are un metru si capul patrat. De ce? Ca sa poti pune halba de bere in timp ce….

PS Si just for the record, nu am avut nicio problema cu nimeni, nu m-a injurat niciun barbat si nu sunt suparata pe ei. Din contra. Ii apreciez. La justa lor valoare, dar luati unul cate unul si nu toti la gramada. Love is in the air …

Sparchi, Marchi, Parchi, Tarchi

Toata floarea cea vestita se inteaba cu glas tare, daca Sparchi, Tarchi, Marchi, Parchi a atentat la pudoarea tanarului “sopran”, care cica ar fi stat tornero, “la mia bucci ti donero” dar el se jura  pe “la vita’ lui ca el doar cu Ioana si altele ca ea si in niciun caz cu unele ca el. Si Sparchi, Tarchi, Marchi, Parchi, se jura si plingea si se plingea si se jura si injura si plingea si tot asa si da-i si lupta, pe la toate televiziunilie, in buna traditie romaneasca, fara numa, fara numar. Acum serios, daca a fost sau nu cu fata, cu spatele, pe scena, in masina sau pe drezina, cu motorina sau benzina, zau daca e treaba noastra. Ca si opera comica, e bun subiectul, nimic de spus, mai ales ca interesanti nu sunt cei doi in cauza, ci ceilalti “artisti” de buna credinta, ultragiati de asa intamplare, care si-au umflat imediat pipotele ca sa ia apararea micului sopran matematician, nu din generozitate sau empatie ci din calcul. Ca da bine sa aratai ca iti pasa, ca sa nu mai spunem ca Sparchi, Marchi, Parcahi, Zdrarchii din astia  dornici de afirmare pe modelul “capusa”se gasesc pe toate gardurile si oricand o juna nevinovata ca Oana Zavoranau sau Minodora la Maxim le pot cadea victime. Sa n-am parte de Joitica daca te mint!

Mircea minus Badea

Mircea minus Badea si-a facut blog. Lucru care nu poate decat sa ma incante, evident! Sunt innebunita dupa muschii culturali ai acestui baietel care probabil si cand se uita la apa din closet isi spune “Doamne ce frumos si destept sunt si uite  ce tinta buna am!”

Deci, am un motiv de bucurie. Nu fiindca si-a facut blog ci fiindca anunta ca s-ar putea, sa nu mai aiba minunatia aceea de emisiune pe una din antene. Emisiune la care nu face decat sa isi verse nervii si sa isi arate muschii, sau invers, cum preferati. Sa isi arate nervii si sa isi reverse muschii. Ca e musculos, nevoie mare!  Ideile lui Mircea Badea sunt dupa cum urmeaza

“Eu sunt destept, ceilalti prosti”. Corolar”prostii care cred ca sunt destept sunt mai putin prosti decat cei care cred ca sunt prosti”

“Cei care sunt cu mine sunt destepti, ceilalti prosti.”

“Cei care cred ca sunt frumos sunt destepti, ceilalti prosti.”

“Cei care cred ca sunt Dumnezeu sunt destepti, ceilalti prosti”

“Cine nu e cu mine, e impotriva mea, eu sunt destept, ei sunt prosti”

Refrenul vietii lui e ca “ceilalti sunt prosti” .

Evident, acesl leitmotiv mirceaminusbadian trebuia sa apara si in blog, unde iarasi ii face pe toti blogarii ba prosti, ba foarte prosti. Si zau daca nu are dreptate!

El nu face decat sa incerce sa provoace reactii, sa socheze, sa aiba atitudini care socheaza, vorbe care soheaza! Sochez deci exist, asta spune el, nu ca fraierul ala de Descartes! Omul este realmente obsedat sa se vorbeasca despre el, ceea ce il face sa semene cu un copilas de trei ani. Vrea atentie!

A facut blogarii prosti si foarte prosti, evident a vuit toata blogosfera si iata cu acest guru al taximetristilor  are dintr-odata trafic la bloguletul lui amarat. Fata lui de Van Damme de dambovita ne zambeste peste umar din front page. 

 Si pe masura ce scriu uite ca ma enervez ca si eu vorbesc despre el!

Tata sa faci ce vrea muschiul tau lucrat la sala, eu promit sa nu imi mai bat neuronul cu tine. Eu  nu mai pompez in egoul ala al tau ca mi-e ca o sa crape si o sa ajungi la iluminare inaintea mea si n-as vrea sa patesc asa necaz.

Deci te pun la cura de liniste. Nici daca salvezi balene, nici daca astupi stratul de ozon cu creierul tau ala mare. Tot nu iesi din conul de liniste. N-ai decat sa iti versi furia neputintei de a nu fi mai mare decat esti unde vrei talica, la tv, pe blog, in spatele blocului, pe o alee in Cismigiu, unde vrei.

paradigma lu’ Gaudeamus igitute-n tur!

Relativ batranica debutanata care sunt, pleaca de la Gadeamus si il vede pe tanarul clasic in viata, HR Patapievici stand la coada ca sa intre la Gaudeamus. A fost paradigma vietii mele de scriitor. Daca si HR Patapievici trebuie sa stea la coada, zgribulit, ridicat pe sus de vant si cu parpalaca gata sa-si ia zborul, sa plateasca 3,5 lei ca sa intre la targul de carte, atunci e clar ca daca aveam talent la vandut aprizer era mai bine. Sigur, e foarte democratic bla bla bla…deci avem vip la manele, avem vip la belele, dar la scriitori nu avem voie sa avem intrare vip. Da-i naiba de scarta scarta pe hartie, sa stea la coada, in ordine tovarasi, in ordine!

MULTUMESC!

http://www.protv.ro/emisiuni/shows/omul-care-aduce-cartea

trafic de nervi si ambuteiaj de coronariene

Ce sens au toate, bune sau rele atunci cand stai pe Ana Ipatescu la sapte seara si nu vezi decat masini inainte si in spate, in stanga si in dreapta, o imagine care de sus ar arata o imensa parcare luuuunga in care ale naibii masini sunt toate parcate cu farurile aprinse, doar asa ca fie, conform indemnului dumnezeiesc, lumina!

Ce criza mondiala? Ce alegeri parlamentare? Aici ar trebui sa vina alesii neamului sa glasuiasca, nu in fotolii comode de talk-show. Daca tot stam ca prostii pe loc, si noi unul cate unul si ttoti ca tara, macar sa ne psalmodieze partidarii lui peste ceva! sa ne zica din scripturile alea ale lor in care raiul ne pandeste la tot pasul… Ce rosii,ce telefoane mobile, ce gprs-uri, si ipod-uri si-ar mai lua in creierii aia ai lo intinsi la maximum la fel ca si nervii nostri! Aici sa vina marii canterti ai neamului pe care nu ii mai satura Dumnezeu sa se imbuibe de la toate cantarile electorale. “Arta nu are culoare politica!” Fii-v-ar arta de ras sa fie, ca din arta va luati voi toate ghiulurile si casele, din arta de a te ploconi, cea mai veche arta romaneasca… Aici in intersectie sa ne cante ei cu ei cu noi ci pana mea, omul bun si omul prost si alte slagare din astea!

Ne-a luat o jumatate de ora sa ajungem in Romana, evident, un sorecar ar fi strabatut drumul mai repede daca ar fi dat marunt marunt din piciorusele lui scurte si strambe…. Dar asta e!

 Cand ajung acasa, dau sa cobor din masina, dar fiindca nu o fac in trei secunde ci in cinci, umeaza o serie de claxoane, degete, injuraturi, bobor. Asta e, daca intra asa de multa tensiune, ea trebuie sa iasa pe undeva. Pe unde? Se vede zilnic la stiri.

EMPTY TRASH

http://www.gandul.info/media/maneaua-ei-cu-ei-noi-cu-voi-arma-pd-l-testata-la-televiziunea-lui-prigoana-video.html?3939;3511256

Nimic nu mi se pare mai placut de ascultat decat o manea…poate doar o manea electorala. Cand le vad fetisoarele ingrijoarete de soarta tarii, simt asa ca viitorul nostru, e asigurat. Au facut pina si efortul sa renunte la lanturile din lingouri de aur impletite, si asta tot numai de grija tarii. Copilul de aur, Rudy si Artistul, acesti trei crai de multi parai sunt chitit sa indese pe gaturile romanilor un partid, foloindu-se de o filozofie sofisticata si greu de patruns ” noi cu voi” daca Artistu, Rudi si Copilul de Aur sunt cu noi, atunci vai de noi, mai bine cu ei! O alta idee filozofica ce transpare discret “sa dam timpul/filmul inapoi” Aici Artistu, sau Rudi sau Copilul de aur, sau cine naiba o mai fi gandit asa profund, vor sa ne atraga atentia asupra vremurilor grele pe care le-am trait. Ei nu spun insa cat sa derulam, poate vor sa ne amintim de vremea lui Tepes, cand ei erau cu ei in varful tepii, cat despre noi, era vorba doar de Tepes vare isi vorbea cu pluralul nobiliar, iar “voi”, reprezenta o forma a verbului “a vrea”. Atunci sa ii fi cantat asa oriental duios, ca la portile Istambului, sa vedem, cine cu cine, unde si pe unde…. Ce e insa imposibil de demonstrat de pe o zi pe alta este cat de tare tampesc aceste propductii creierul si asa mult prea destins al tarii. Si de vina nu sunt Copiii si Artistii si toti Rudiii,  care nu fac decat sa isi ingroase si mai mult lanturile, ci acel gen de indivizi care se pretind educati si bogati si care isi dau copiii pe la cele scoli din strainatate ca sa invete carte. Incep din ce in ce mai mult sa cred ca romania e facuta sa fie RECYCLE BIN pentru toate desurile Europei. Marea problema e ca nu gasesc butonul EMPTY TRASH

PS prefer pusca si cureaua lata si da doamne cu biciu’n mine…bai, care ai niste dopuri de ceara, fa-le-ncoace, promit sa am grija de ele

VIETILE ALTORA/The lives of others HGV XX/7 Premiul Academiei Europene 2006, Oscar 2007, BAFTA 2008

Cand n-ai viata personala iar cea profesionala presupune sa asculti ce fac altii in intimitatea celor patru pereti ai lor, ai doua sanse, ori iti pierzi si ultimul dram de identitate si oemnie, ori ajungi un erou necunoscut. Senzational jucat colonelul STASI. Absolut senzational! Acel gen de joc in care mijloacele sunt foarte putine iar efectele sunt coplesitoare. Fara sa i se miste un singur muschi pe fata poate sa iti transmita toate emotiile din lume. Regia curata. Nemteasca in cel mai bun sens. Iar scenariul cristalin. Un film construit pentru ultima replica.

“-E pentru mine!” Un film intreg care nu face decat sa slefuiasca postamentul acestei replici absolut geniale in context. De ani de zile nu m-am mai entuziasmat asa la un film. Tipul care mi-a recomandat filmul mi-a zis ca el l-a vazut la cinema si la sfarsit toata sala s-a ridicat in picioare si a aplaudat. Si eu as fi vrut sa fiu in aceea sala. Aproape ca imi venea sa ma ridic sa aplaud si la mine in sufragerie.

A murit Teo, traiasca Teo

O noua dramoleta zdruncina lumea. Este pacat sau nu este pacat sa nu mai faca Teo televiziune? Ca sa vezi! Ce Yorick, ce craniu, ce dilema, aici e centrul de greutate al pamantului! Stratul de ozon sa mai astepte, ca intai trebuie sa se fasaie basina mediatica! Daca femeia vrea si are oferte sa faca, daca nu, inseamna ca cel putin momentan s-a zis cu ea, ce atatea discutii! Ba ca a adus manelisti, ba ca a stat, ba ca a plecat, ba ca acastigat pe drept pe nedrept….Unii fac din ea un steag al puritatii altii, o virgina sacrificata pe altarul televiziunii, alti vad in ea suma tuturor relelor. E doar o femeie care a facut cat a dus-o capul si acum traieste in consecinta. A facut politica imediatului in detrimentul celei pe termen lung, acum trebuie sa plateasca. Nu e nici pura, nici vinovata. Si in niciun caz nu ne incalzeste ea ciorba pentru copii, daramite sa ne-o puna pe masa, asa ca, a murit Teo, traiasca Teo!

Nea Popescu si grajdarii

Nea Popescu cel cu palarie de ranger care “cronicizeaza” filme la ora scolarului constiincios, e suparat foc ca un regizor bun poate face si filme proaste. De ce ma Nea Popescu, tocmai matale ai dileme din astea, ca doar si un jurnalist inteligent poate spune prostii, nu? Dar altceva e interesant. Teoretic avea de vorbit despre Scorseze dar sarpele culturii l-a muscat si a inceput sa vorbeasca de Lars von Trier care ba face filme bune ca Europa, ba face proaste spre deosebire de Fellini care face numai filme bune, si da-i si lupta cu “familia lui care de la pasopt incoace”…Titlurile filmelor italiene le propunta in italiana, ca de! cultura mare, monser! De ce o tine un om destept sa faca parada de desteptaciunea lui…Mi-am adus aminte de parabola aceea cu Predicatorul care duminica nu gaseste la slujba decat un Grajdar. Si nu stie daca e sau nu cazul sa predice pentru un singur amarat Si ca sa nu il mustre constiinta il intreaba pe Grajdar ce e de facut. Si Grajdarul ii raspune umil

-Sfintia ta, eu sunt numai un grajdar, dar daca am un singur cal in staul eu tot ii dau de mancare…

Insufletit de raspunsul inteligent, Predicatorul predica si predica si predica…Grajdarul se foieste, picoteste, atipeste din cand in cand il mai tezeste cite o pilda spusa cu glas inflacarat si ardoare artistica. La sfarsit , Predicatorul, multumit ca a glasuit asa inspirat il intreaba pe Grajdar cum i s-a parut.

Grajdarul isis studiaza varful pantofilor, isi mototoleste neputincios clopul si spune:

-Sfintia ta, eu sunt numai un simplu grajdar dar daca as avea un singur cal in tot staulul i-as da de mancare dar  nu i-as da  tot nutretul deodata ….

Dar una peste alta, misto palarie! Potrivita.

doar cerul instelat deasupra noastra si legea morala in noi. As vrea eu

Ea canta Vine vine primavara. Cu tremolo pe iiiiii+ul lung. El latra la meci. E dinamovist. Copilul fuge prin casa. Intre mine si ei e doar un perete. Mi-e frica. Dupa un timp e liniste. Apoi se aude muzica folk, Vali Sterian sau ceva pe acolo. Apoi se zapeaza. Raman pe OTV. Acum canta si el. In engleza. Si copilul latra. Deodata ea se supara. Uita de primavara si incepe sa strige

-Alexandru! Alexandru!

Apoi liniste. Apoi se opreste si folkul si OTV-ul si canta toti trei Vine vine primavara. E catre unspe noaptea. Noiembrie. Acesti oamnei umbla liberi.  Ea insita mult cu floricele pe campii cu un acent lung si tremurat pe iiiiiii. Seara se incheie cu un concert de bile de metal. Numai pentru cunoscatori.

mihaela actritzescu, acest monstru acru al audiovizualului

cica In pat cu Mihaela Radulescu… cat de mare este patul? …pentru ca dupa ce s-au lasat de fumat la indemnul ei, multi romani trebuie sa se descarce in alta parte…Eu cunosc cativa care s-au apucat de fumat dupa ce au vazut afisele cu ea…Interesant e ca aceasta doamna ne vorbeste acum si din postura de actrita…in curand va fi soprana…apoi stewardesa…neurochirurg…orice va fi, numai Mihaela Radulescu nu. Pentri ca Mihaela Radulescu nici n-a existat, sunt doar o gramada de posibile ipoteze de viata care trebuiau sa poarte un nume. Fata simpla care vine la Bucuresti ca sa traiasca visul romanesc. Visul romanesc e exact ca ala american dar fara finalitate, tocmai cand sa se produca minunea, te trezesti!   Fata desteapta care are replica si vrea sa dezamorseze dictonul ca numai uratele au minte si ca frumoasele au cap doar ca sa aiba pe ce pune ultimul tip de mascara si cele mai tari mascari. Fata care traieste o devastatoare poveste de dragoste. Fata care sufera din dragoste. Sa nu o uitam pe scriitoare. Si pe cineasta. Si pe mama. Si pe amanta. Si pe….Oare ce si cui o vrea sa demonstreze? Nu stiu cum si de ce mi-au venit in minte babutele acelea care merg si vorbesc singure pe strada si de cele mai multe ori bolborosesc ceva pornografic…Daca ai curajul sa vezi ceva dincolo de tristetea si mizeria lor, vei descoperi niste femei care au fost candva frumoase si care au innebunit din durerea ca isi pierd frumusetea si tineretea.

PS DA, recunosc de pe acum, sunt foarte invidioasa pe ea. Sa fie clar, mereu am vistat sa fiu Mihaela Radulescu dar nu stiu inca la care din ele sa ma opresc .

doi zece, doi zece, proba de …prostie?

E greu sa cresti un copil o data, daramite doi in acelasi timp. Cred ca numai asa se explica ce a putut scoate o mama, care teoretic isi iubeste progeniturile, din fetele ei. Ca si cand penibilul de peste ocean nu era de ajuns, mai nou doamna mama cere un milion de dolari ca cele doua sa se produca in tarisoara lor mica. Pina la urma un milion de dolari nici nu e chiar asa mult, abia daca iti iei un Picasso mic cu banii astia! Si avand in vedere ca sunt doua, si o mai ai si pe mama cu gura mare la pachet, e chiar o afacere rentabila. Oricum, doamna mama merita toata admiratia pentru cata putere de munca a investit ea in proiectul numit “fetele mele”. Sunt frumusele, dar nu prea, au voce dar nu cine stie cat, le duce capul, cat sa se descurce in viata…Cu asemenea bagaj biologic o alta mama se multumea sa le vada maritate binisor cu unul care nu le bate si nu le pune sa spele vasele. Dar ea nu! I-a spus ei cineva ca in America sunt pretutiti gemenii si gata, i-a rasarit in mintisoara ei ambitioasa ideea ca acolo e de fetele ei. Trebuie sa recunosc ca nu a gresit. Si-a dorit femeia doua fete faimoase. Ei bine , le are! Ca pe prima pagina a ziarelor ajungi  daca esti foarte bun sau foarte nebun, dar inima ei mare de mama, nu se incurca intr-o prapadita de silaba. Un “ne’ nu inseamna nimic. Ne-Gresit!

talhari la drumul mare, prada ovule

Cica o femeie a fost atacata ca sa i se fure ovulele.  E o gluma?! Se pare ca nu. Mergi linistit pe strada si pac, iti da cineva la cap si iti fura toti spermatozoizii! Sigur, ca inainte trebuie sa te incante nitel, ca spre deosebire de ovule…in fine, sa nu intru in detalii tehnice. 

In ritmul asta ne putem astepta sa fim atacati sa ni se fure globulele rosii, glanda pineala, amigdala sau hipotalamusul? Daca va imaginati ca aceea femeie era regina din Sheeba, va inselati, era biata de ea o femeie normala, sanatoasa, dar din pacate traia intr-o lume bolnava in care ti se fura pina si  copiii pe care i-ai putea avea. Asta e cea mai cumpli jaf, ti se fura potentialitatea.

Un Craciun trendy cu un Mos Dandy

Tocmai am vazut o stire incredibila cu titlul “Ultimele Tendite ale Craciunului 2008″, asa ca am aflat ca anul acesta se poarta globurile argintii, aurii si grena, aentie! nu rosii, grena, sa ne intelegem! Stau si ma intreb cine o fi decis asta, Lagerfeld, Dior sau vreo piata din china care a ramas fara rosu in stoc dar avea din plin grena. Cat de stupid poate fi sa vorbim despre Craciun in tendinte. In curand mosul va umbla in pantaloni evazati, sau in egari sau cu ei sfasiati la genunchi si la cur doar ca sa fie in tendinte? Bradul va trebui sa aiba acele mai groase la varf si mai subtiri la baza?  Ce mai urmeaza? Modele de saniute cu aer bag si 4×4? Cat de razna am putut-o lua ca sa ajungem sa bagam Craciunul in tendinte?  Si inca ceva, in curand vom incepe cumparaturile de Craciun la o saptamana dupa ce s-au terminat cele de Paste…Stiti ceva, daca stau bine si ma gandesc si Isus Christos ar putea fi mai trendy ca look-ul asta hipiot a trecut cam demult, nu o fi nimeni sa i-o spuna verde in fata? Cat despre plete, ce sa mai vorbim, si-au trait traiul si-au mancat malaiul. Noroc cu ochii aia albastri frumosi ca il mai baga lumea in seama

Oţileasca si domnul Goe

De foarte mult timp ma abtin sa scriu despre mult prea mediatizatul cuplu. Nu ma intereseaza diferenta de varsta dintre ei. Nu ma intereseaza daca dorm intr-un dulap sau intr-un sertar, daca fac dragostete de cinci ori pe zi sau de zece ori pe noapte. Dar titul de azi a fost de-a dreptul jenanat. Cica el are voie de la ea sa pipaie alte femei. Adica ea i/a dat lui voie. OF! In primul rand, la cate operatii si-a facut madama asta si avand in vedere ca pare mai nou ruda cu Michael Jackson, cred ca sintagma “alte” e in plus.Are voie “sa pipaie femei”, vroia sa spuna papusa din ceara .  In al doilea rand, e limpede ca acest pustanel va pune mana pe altele, atat poate rationa si diva , asa ca mai bine sa arate ca are situatia in mana si ca baiatul pipaie alte femei cu acordul lui mamitica si mam’mare. Asa ca acum, acest Dom Goe va pipaii la greu in stinga si in dreapta, ca sa arate ce baiat ascultator e. Iata cum aceasta cucoana  obisnuita sa bata din picior, obsedata patalogic de propria ei persoana nu mai stie cum sa mimeze ca are haturile in mana cand este clar pentru oricine ca este purtata cu viteza propriei prostii in prapastie, dar ea se incapataneaza sa zambeasca si sa ne faca cu mana doar ca sa arate ca are situatia sub control. Oricum, ii multumesc lui Barack Obama ca a reusit sa creeze o mica diversiune zilele acestea, suficient cat sa o scoata pe sinistra si pe domnul Goe de pe prima pagina.

portretul unui prost

Ma sperie prostii. Daca mi-e frica de ceva, atunci mi-e frica de prosti. Cel mai frica mi-e de prostii plini de energie, de prostii executanti. Si nu stiu cum, parca aceasta specie se inmulteste vazand cu ochii. Traiesc doar ca sa execute ordine. Intreaba de un milion de ori ca sa se asigure ca au inteles ce li se cere. Te scot din minti cu explicatiile. Sunt mereu voiosi si zambitori. Pentru ca nu au constiinta si nu isi asuma responsabiliatati, sunt mereu bine dispusi. Nu e niciodata vina lor. Meritele insa sunt. Nu au nicio parere personala dar sunt gata sa dea din cap si sa asculte o barfa mica. Incearca sa isi ascunda golul interior prin tot felul de acareturi exterioare. Pentru ei viata nu e cu sens, sau fara, e corecta sau nu. Singura lor grija e sa fie multumita “doamna invatatoare”. Daca nu esti doamna invatatoare, nu contezi. Dar sunt periculosi. Stiu. Pentru ca stiti cu ce sa hranesc prostii? Cu materia cenusie a celor din jur, pe care o ingurgiteaza lacom si o dau afara sub forma de cacat. De asta ei sunt din ce in ce mai multi si ceilati mai putini. Intreabrae e,de ce se lasa desteptii mancati? Va spun eu, de prosti!

Timp liber sau tîmp liber

Orice revista iei in mana, recomandarile de carte sunt in ultimele cinci pagini. Ai putea crede ca se lasa la urma ce e mai bun. Dar daca ai crede asta, ai fi prost. Ceea ce nu esti! Asa ca e limpede ca in viata noastra cartea e undeva la urma, la capitolul intre altele, diverse, sau timp liber. Dupa parerea mea timp liber echivaleaza cu “daca nu ai altceva mai bun de facut”, cam asta e timpul liber. Timpul pe care nu ni-l petrecm nici la munca, nici in pat, singuri sau altcineva, nici la masa, cu alte cuvinte acel timp complet lipsit de valoare, timpul de dincolo de nevoile fiziologice si dorintele primare, timp care trebuie si el umplut cu ceva, timpul cand am ramas fara bani de shopping, sau cand ne dor prea tare picioarele de la batut molurile in sus si-n jos. Oamneii de fapt se tem de timpul liber, penru ca cu cat ai mai mult timp liber cu atat inseamna ca esti mai lipsit de valoare comerciala, ci valoarea comerciala e singura care pare sa contezez. Asa ca atunci cand vom deschide o revista, alta decta Dilema sau Observatorul cultural si vom gasi pe priele pagini recomandarile de carti si muzee, va inseamna ca timpul liber a capata un nou sens.

consumati, consumati, consumati

Dupa foarte mult timp, am cumparat si eu o revista pentru femei. Jumatate era plina de reclame la mancare. Cealata jumatate la produse de slabit. Naturale sau medicamentoase. Ce cobai suntem! Ne preyinta tot felul de manacruri, punem botu’ ca doar asa suntem programati, ne facem cat porcu’ si eventual, ne si imbolnavim si apoi bagam medicamente, ceaiuri de slabit, masaje etc. Din consumatori de mancare ne transforma in consumatori de produse de slabit. Esuam in cure si mancam si mai mult. Apoi mai multe medicamente. A murit consumatorul, traiasca consumatorul! Moartea e oare ultima vanzare?

Astazi, ca oricand

Astazi grasii au avut o ora in plus sa manance. Deprimatii o ora in plus sa isi taie venele. Somnorosii o ora in plus de dormit. Hotii o ora in plus de furat. Copiii o ora in plus de crescut. Astazi fiecare a avut un plus din ceea ce este. Astazi, exact ca in fiecare zi.

du-te-n pisici

Sfatul meu pentru oricine are doua pisici:dati una. Sau o dati-o naibii de treaba! Sfatul meu pentru cine are doua pisici si nu vrea sa dea una. Muta-te. Intr-o casa cu maxim o pisica dar cel mai bine cu un deficit de pisica. Asa, pentru reechilibrare.

Daca totusi ai doua pisici si nu vrei nici sa dai una , nici sa te muti, divorteaza! Si ai grija sa ia exul o pisica. Sau daca nu esti casatorita si ai doua pisici, atunci marita-te! Macar se mai echilibreaza balanta capete/picioare.

 Daca nici nu vrei sa te casatoresti, nici sa divortezi, nici sa dai una, atunci mai ia o pisica fiindca de la trei pisici in sus intr-o casa se cheama ca esti una “din nebunele alea” care aduna animale “fara numar fara numar” numai ca sa aiba cine sa o manance dupa moarte (am citi eu o stire…cah!) Dar nu uita, inca mai ai sansa sa scapi de o pisica, totul e sa gasesti o nebuna!

http://www.youtube.com/watch?v=X6IwhxbXavY

o cina

In seara asta la plecarea din Buftea, chiar inainte de a ma sui in masina ochii mei au vazut ceva ce mintea mea nu putea cuprinde. Ma uitam si ma uitam. Si nu pricepeam. O catea trecea in gura cu un pui de pisica. Ma uitam si nu pricepeam, imi venea sa spun “hei, uite un caine cu o jucarie de plus in gura” cu toate ca mai degraba as fi avut sanse sa o vad cu colaci in gura….Capul micii pisicute balanganea la fel si picioarele. Cateaua s-a oprit in dreptul nostru si s-a uitat lung ca si cand ne-ar fi spus”daca aveti ceva de spus e cazul sa spuneti acum, daca nu, pastrati linistea”. Nu era mandra, nu era nici pofticioasa. Tatele ii atarnau catre podea, odata cu capul pisicii si cu labele ei. Pe undeva o asteptau niste pui. Totul intr-o gravitatie flescaita de viata.Mi-a fost asa de mila de micuta pisica. Dar apoi mi-a fost mila si de catea. Si la sfarsit mi-a fost mila si de mine. Ca a trebuit sa vad asta. Toata pojghita de civilizatie se poate duce intr-o secunda. Totul e numai spoiala.

Concluzia unui copil destept:

O pisica mica s-a sacrificat pentru mai multi caini mici si ei.

10 motive pentru care nu cred ca politica e o curva

1 Curvele iau banii inainte, politica ii ia inainte, in timpul si dupa actul politic.

2 Curvele pot ramane in coitus captivus, spre deosebire de orice act politic, in care nimeni nici nu a dat, nici nu a luat, fie numele Policitii laudat!

3 Curvele se mai imbolnavesc de boli profesionale, politica niciodata. Simptome ca minciuna, coruptia si nepotismul sunt considerate banale si trec ca la raceala, in sapte -sapte zece zile.

4 Curvele isi asuma riscul de a fi ridicate de politisti.

5 Curvele incearca sa isi satisfaca clientul, ca sa mai vina o data. Politica se multumeste sa-l tranchilizeze.

6 Curvele traiesc si mor. Politica niciodata.

7 Curvele simt nevoia sa isi ascunda ochii in poze. Politica e doar o poza cap coada.

8 Curvele fac diferenta intre fata si spate.Politica nu.

9 Curvele sunt sincere.

10 Curvele elibereaza. Politica creaza tensiune.

Deci va rog, sa nu mai jignim curvele!

poveste sf

Se facea ca trebuia sa omor o ora, undeva pe linga parcul IOR. Si cum ora se lasa ucisa cu greu am intrat inr-un magazin de pantaloni de vacari americani, suta la suta origibali, patentati si sigiliati. Aveam in plan sa imi iau o perche asa ca parea momentul perfect, in ciuda declinului de pe Wall Street. Nu apuc bine sa ma uit la o perche , suna telefonul. Vorbesc la telefon, ma uit la pantaloni, totul foarte normal. Pina cand vanzatoarea se posteaza in fata mea si tipa. Tipa suficient de rara, clar si tare, cat sa o auda si prietena mea din capat de la Bucurestili Noi. Zicea vanzatoarea de pantaloni de vacar.

-Nu mai suport. Nu mai suport sa va ascult convorbirea. Aici e un magazin nu loc de vorbit la telefon.

Clipesc des. O intreb pe Carmen, ea de colo, din Bucurestii noi spune.

-Cred ca te da afara din magazin.

Avea dreptate, sunt data afara din magazin fiindca vorbesc la telefon. Si oricum, asa cum spunea si Carmen, mai mult vorbise ea si eu spusesm “da” dar se pare ca nervii zdruncinati de responsabilitatea meserieie solicitante, au avut un cuvant de spus. Tin sa fac urmatoarele precizari

-Carmen e o prietena foarte buna, in niciun caz nu ne certam, imi povestea doar ce mai gangureste fetita ei nou-nascuta

-eram singura in magazin

-in tot timpul convorbirii m-am uitat la haine

-nu vorbeam la telefonul vanzatoarei, pe cartela ei, de pe scaunul ei, din aerul ei etc

Am iesit. Amuzat-siderata, lovita in cap ca o musca de o zi calduroasa dupa dezget. Nu stiam daca e vremea sa imi iau zborul sau sa mai mor un pic pina vine adevaratul dezghet.

PS Daca spui povestea astea unui vanzator din Istanbul zice ca e sf! De aici si titlul

Masculul MIRCO vrea alt SPATAR la canapea

Se pare ca toamna asta se poarta filmele sexy, moda mai veche lansata de Pamela Anderson. Se ia un film facut in pat, se tine la fezandat vreo cativa ani, apoi se coace la foc mic vreo saptaman printr-o campanie de tizareala de trei lei dupa care FAS. Pentru ca daca la una ca Pamela Anderson ai ce vedea, la Antoneasca, ba. Toata lumea a fost dezamagita ca fata era imbracata. Spre deosebire de presupusa duduie Birchall, Antoneasca nici nu face nimic, dar nimic. Deci, cetateanul platitor onest de ziar de scandal ramane cu buza umflata, nu ii curge nicio bala. Daca se intampla sa nu fie imagini video, buna si o inregistrare telefonica. Masculul Mirco o face de ….Spara pe Regina R¤B-ului cum ca nu ar fi nici grasa, nici devreme acasa, ba mai mult ca s-ar fi intins pe canapeaua cumparata de el cu te miri cine si ca la o adica, nu mai pupa ea…nunat! ea cica nici nu vrea nunta ca el ar fi vezi tu doamne, fara vlaga inr-o zona anatomica importanta pentru barbati in general si pentru italieni in mod special. Si da-i si lupa, amenintari de o parte, injurii de alta, tirajul creste si creste si creste invers proprtional cu amintita vlaga, asta daca e sa-i dam crezare domnisoarei, pe vremea aceea, Spatar.

oana spune “minunata carte” si oana stie ce spune ca a citit-o si Oana e si ea scriitor

http://oanastoicamujea1.wordpress.com/2008/10/07/minunata-carte/#comment-7191

are forma de peste dar e o curva, ca se intinde cu toti pentru bani si nu ramane cu nimeni

Un artist plastic fara talent dar plin de idei a prezentat Romania ca pe un organ sexual feminin, ceea ce popular se numeste zda. Bineinteles, ca miscarea a atras atentia si looserul care nu ar fi iesit in vecii vecilor amin, la lumina prin talent a iesit printr-o lovitura de PR. Ba ca e ungur si ca numai un ungur putea face asa ceva. Ba ca Romania asa si e , numai buna de fu..ut  de toata lumea in general dar de unguri in special. Si uite asa baietasul lispit de talent a iesit in fata. Sigur, ma indoiesc ca aceasta lucrare va fi vreodata expsa la Vatican sau la Muzeul National de Arta al Romaniei dar este genulacela de demers care defineste tara aceasta mic ca o zda si fu…ta! Nu ai talent, nu esti bun de nimic, nicio problema, sochezi cu ceva si gata. Esti celebru. Ponei roz cu svastici pe cur, harti cu gaura, un presedinte care vorbeste cu gaozarule, totul e unitar si plin de sens, doar ca e un sens care pe mine ma lasa rece. In timpul asta, in care tara geme siliuita de toti oamenii fara valoare o gramada de oameni cu adevarat talentati se chinuie sa isi obtina banii pentru burse. Nu-i asa, Delia? Tu de ce nu desenezi Italia ca pe o pu.. ca sigur te-ai remarca si cand ai ajunge cu mult visata bursa la Roma ai fi deja celebra. Sigur vanata si batuta, dar celebra

a fost frumos…

http://oanastoicamujea1.wordpress.com/2008/10/04/felicitari-ivona/#comment-7075

A fost si prima lansare. Am fost fericita sa am asa de multi prieteni in jurul meu. E un privilegiu. Mereu ne vedem cu cei pe care trebuie sa ii vedem si amanam sa ii vedem pe cei pe care ne-am dori sa ii vedem.

mix

Imi repet in cap doua disicursuri, unul pentru cei de deasupra, pe care trebuie sa ii determin cumva sa nu mai tropaie si sa nu mai rostogoleasca bile dupa doispe noaptea si altul pentru o lansare de carte. Ma tem sa nu le confund si sa-i rog pe cei de la librarie sa nu mai faca galagie si sa mearga la culcare mai devreme iar celor de deasupra sa le dau discursul cu cat sunt ei de importanti pentru mine, fiindca sunt prietenii mei.

la naiba

Sunt zile in care toti oamenii mi se par  generosi,  buni, cumsecade.

 Si sunt zile in care totul mi se pare jegos.

Si intre aceste zile si zile, e doar o noapte. Dar e adnca si e in capul meu.

invitatie

3…2…1

http://www.tritonic.ro/blog/?p=390

tocul cui batut in capul meu

La ora sapte fara un sfert, dimineata, vecina de deasupra isi pune tocurile dupa care incepe sa meraga de la bucatarie la baie, de la baie la bucatarie, din hol in dormitor, cu alte cuvinte se misca brownian si tacanit deasupra mea. Din casa iese la noua fara un sfert. Eu cred ca se trezeste si inca in pijama fiind isi pune pantofii cu toc cui si abia apoi merge sa se spele pe dinti, sa isi faca ceaoul si sa se fardeze. Ceea ce poate ca pare anormal dar trebuie sa tineti cont ca face parte din familia al carei copil de doi ani si un pic rostogoleste bile si urla la doua noaptea, iar ai carei membri adulti ma inunda o data pe saptamna duminica, cand isi fac cada si uita apa deschisa, care se scurge pe la rozeta direct pe pereti in jos pina la periuta mea de dinti aflata pe raftul de la oglinda. Deci nu e anormal, asa sunt ei. Eu cred in karma deci intr-o alta viata e limpede ca am facut ceva rau. Foarte rau. asa ca am acum ocazia sa le multuesc vecinilor de deasupra ca ma ajuta sa ma purific.

micutul gradinar cu trei flori in buzunar

Astazi Geoana vindea castraveti gradinarului, insotit de Felix , sub privirile celui mai piedone dintre primari, in piata ad-hoc” ca sa facem un joc” de la Palatul Copiilor. Culmea e ca “gradinarii” cumprau castravetii lui Geoana cu toate ca erau vechi si scofalciti, asa ca nu m-ar mira sa avem in curand un viitor prim minsitru asa cum l-a numit un fost presedinte, adica “Prostanac”. Ceea ce probabil  nu ar deranja-o prea tare pe Ana Birchall. ba poate chiar ar aranja-o un pic. Oricum, e amuzant la uninominale.

Luciu fara Prada

Niste oameni cu aparate in loc de creier si cu negolden blituri in loc de sclipire, au surprins-o pe Nicoleta Luciu cand se pregatea sa urce in masina, la venirea acasa, dupa ce a nascut. Comentariul sesiza plin de inteligenta gazetareasca cum ca Nicoleta Luciu nu era fardata! Femeia nascuse cu cateva zile in urma si tocmai iesea din maternitate! Ce dezamegire, fara Louis Vuitton, fara Prada, fara un stras, cum isi permite? Cine se crede? Publicul e revoltat!  Aceeasi minte profunda remarca un alt aspect fundamental. Nicoleta Luciu era incaltata in papuci!!! fiindca avea picioarele umflate. Ma asteptam sa citesc si ca nu poarta tanga fiindca are hemoroizi. Am vrut sa vad cine a scris articolul. Am sperat ca l-a scris un barbat. Ar fi avut o scuza, poate singura. Dar nu. Evident era scris de o doamna care nu nascuse la viata ei, nimic, nici macar o idee de bun simt!

cine nu citeste, se tampeste

http://www.tritonic.ro/isbn-978-973-733-242-4.htm

CU SANGE RECE SI ALBASTRU

Ivona Boitan, Celectia LIT, Editura TRitonic,

Data viitoare cand mai vrei sa faci acte de caritate sa te gandesti de doua ori! Ingrid, un fel de Craiasa Zapezii in variata urbana, o culege de pe strada pe Baba, o cersetoare puturoasa, decrepita si cel mai probabil surda bocna, pentru ca  vrea sa isi faca pomana cu o masa, dar se trezeste ca musafirul se simte prea bine ca sa plece dupa o masa. Sau doua. Sau noua. Sau vreodata. ce faci daca o baba cersetoare si puturoasa nu mai vrea sa plece de la tine? Sa o omori?

Ei bine, i-a trecut si lui Ingrid prin cap. 

O carte despre cum se eternizeaza in viata ta anumite lucruri pe care le crezi tranzitorii. Despre ce inseamna sa iti dai rutina zilnica pe necunoscut. Despre cum e sa traiesti fara sens dar foarte fericita in lipsa ta de sens…

anna da birchall cu fugitii

Referitor la povestea de amor nebun a Annei Birchall am unrmatoarele intrebari:

-I-a dat a doua zi in judecata pe cei care au publicat filmuletul?

-Daca era o inscenare de ce naiba nu era cu un partener mai dotat ca de asta te apuca mila

-de ce nu i s-a inscenat Noricai Nicolai una ca asta?  Sau lui Leonida Lari, daca v-am generat imagini de cosmar, sa ma iertati!

nea caisa cu buca groasa ca un cur de hipopotam

Dimineata dau fuga, si aici nu e o expresie, eram pur si simplu contra cronometru, sa iau niste mezeluri pentru sandwichuri. Era suficient de devreme incat sa nu fim treze numai eu, vanzatoare si mezelurile. O rog sa imi felieze muschiul ca sa fac si eu sanewichurile mai repede. Ceea ce ea si incepe sa faca. Cand apare un mos cat un munte, in mana cu o sacosa ca un prezervativ folosit.Matahala maraie la vanzatoare:

-Smantana aveti?

In dreapta lui un raft plin cu smantana de toate soiurile. Smantana era chiar acolo, linga el, fiindca magazinul e din alea cu acees la raft.

Femeia se opreste din feliat si ii spune.

-Da avem, Uitati aici.

Vanzatoarea lasa muschiul partial taiat si ii arata lui Neandhertal felurile de smanatana. Se intoarce si mai taie o felie.

-Dar eu vreau o samnatana grasa, cea mai grasa.Care este cea mai grasa?Vanzatoarea lasa muschiul si incepe sa ii citeasca idiotului batran grasimile. Citi-iar popa prohodul!

-Uitati, asta are 12, asta 2o si asta e cea mai grasa 22. Lui Homo hominis absolvent la Harvard ii trebuia smanatna grasa sa ii pocneasca colesterolul ca si asa arata ca un urs care sta in doua picioare. Si e la fel de educat.

Femeia se intoarece la felierea muschiului, partial impinsa de la spate de privirea mea neprietenoasa.

-Duduie, dar care e mai proaspata?

Daca isi lua si ochelarii cu el ar fi fost pacat! E foarte placut sa te slugareasca cineva, nu-i asa? mai ales daca pretul nu e decat o cutie cu smantana. Poate nu stie sa citeasca …Iarasi imi lasa vanzatoarea muschiul netaiat si ii spune care cand expira. Apoi se intoarce la feliat. Remarcati ca pina acum n-am spus nimic dar cand bosorogul ia smantana si vrea sa o plateasca ca sa plece, am simtit ca imi vine sa il omor.

Pur si simplu. I-am spus vreo doua sa nu ma uite, despre cum ei au pretentii ca noi astia tinerii sa fim educati si sa le aratam respect pe cand ei se comporta ca niste animale. Raspuns

-Nu inteleg de ce va enervati, doar nu m-am bagat in fata!!!

Acelasi gen de poveste l-am trait si saptaman atrecuta la cofetarie cand doua babe s-au bagat in fata mea si apoi s-au certat un sfert de ora daca e bine sau nu , cu diabetul lor, sa manince zahar. E bine, e bine! Mosul gras sa bage in el smantana cat se poate de grasa si diabeticele se manince cat se poate de multe dulciuri! Nu am nimci impotriva batranilor, dupa cum nu am nimic pentru tineri, dar sunt impotriva lipsei de educatie. Si parca cu cat esti mai batran cu atat asteptarile sunt mai mari si lipsa de educatia mai flagranta . Poate gresesc!

Sonata pentru Soni sau o lupta pe viata si pe viata

http://soni.tritonic.ro/?p=80

Un prieten a scris o carte. In tuse puternice, cu umbre intense si contraste care parca amintesc de pictura fauve. Doar ca cineva i-a facut o fotografie alb-negru. Asa ca in loc de portocaliu si rosu intens amestecat cu verde care iti arde retina, sunt doar multe tonuri de gri. O lupta crancena intre alb si negru din care negrul se albeste si albul se inegreste dar nimeni nu castiga. Este o carte care te poate intoarce pe dos prin subiect dar care compenseaza prin usurinta lecturii. E ca si cand autorul ar vrea sa te ajute sa ajungi mai usor la final. La finalul cartii. La finalul lui Soni. V-as dori lectura placuta dar prefer sa va urez lectura intensa.

PS Autorul e Andrei Ruse si e total SONI!

mister

Doamna statea in autobuz pe scaunul din exterior, autobuzul foarte aglomerat dar doamna avea un bot care ar fi facut-o invidioasa pe Elena Basescu, un bot care nu era pe baza de silicon ci de nervi. Doamna era in mod evident suparata ca sa se afla in acel autobuz aglomerat, cu oanei plouati ale caror gegi miros a caine mort, cu umbrele din care picura enervant multe picaturi chinezesti, si tot asa. In mod clar pe doamna o enervau toate astea, autobuzul, ploaia, aglomeratia, viata ei si mai mult decat orice fii/miu care ii baga ghiozdanul in nas. Asa ca am rugat-o cu cel mai politicos ton de care sunt capabila, mieros de mi-era mie de mie-era mie greata. Ati bagat de seama ca cu cat dai de niste oamnei mai botosi cu ata ai tendinta sa le vorbesti mai bland si mai frumos, ca si cand ai vrea sa ii echilibrezi? O rog sa il lase pe copil sa stea jos, ea se uita la mine ca la un cacat in ploaie, ceea ce nu era departe de felul in care ma simt in prezenta oamnilor de soilu ei, isi muta cu greu genunghii in dreapta, spre interval, ca sa poata copilul trece. Multumesc de parca mi-a dat un apartament cu trei camere in Cotroceni, nu spune nimic, nu zambeste, nimic, doar intoarce capul in cealata parte ca si cand multumirile mele o deranjeaza. Trec peste aceste aspecte avand in vedere ca ne-am urcat aproape de un capat si urmeaza sa coboram aproape de capatul urmator. Banuiesc ca ea urmeaza sa coboare in curand, din moment ce sta pe scaunul din exterior. Ei bine, nu! Noi coboram si cucoana prietenoasa ca o purcica care tocami a fatat continua drumul. De ce statea atunci ea pe scaunul din exterior? de ce suntem noi romanii asa de botosi fara silicon sau ser fiziologic sau ce mama ma-sii se mai baga in buze, zilele astea? de ce nu putem zambi? Multumi?

stefan iordache, a plecat din Rahova si-a ajuns in rai

Astazi a murit din nou Titus Andronicus, de data aceasta fara aplauze, in spatele scenei, in liniste. A murit si Richard al III lea si Hamlet. Au murit multi. E aproape un genocid. Exista asemenea oameni, rari, a caror moarte seamana a genocid, cataclism, calamitate. Sper doar ca se va intalni cu altii ca el si ca aceasta trecere va insemna doar ca va da o companie brutala si nercunoscatoare, pe una plina de decenta si elganta. Intr-un interviu spunea ca de multe ori face drumul pe jos din Rahova doar ca sa nu uite de unde a plecat. Eu sper ca noi sa nu uitam unde a ajuns.

Unde este restul de un dolar?

Trei indivizi au intrat inter-un hotel, fiecare cu cate 10 dolari in buzunar. Au luat o camera cu 30 dolari pe noapte. Putin mai tarziu un fax de la conducere anunta ca pretul camerei e de doar 25 dolari, asa ca cei trei au un rest de cinci dolari de primit. Hotelierul, nemultumit ca nu a primit bacsis, isi tine lui doi dolari si le da trei dolari celor trei, cate unul de fiecare. Deci fiecare individ a cheltuit acum 9 dolari pe camera. In total 27 dolari. Hotelierul si-a oprit lui doi dolari ca bacsis. Deci sunt 29 dolari. Unde a disparut un dolar?

eroarea comuna creaza ….gaura tv

Domnul acela de la nula tv vrea sa desfinteze cna-ul cu ajutorul poprului, cum ar veni e un soi de indemn la revolutie. Probabil daca reuseste cu cna-ul trece la guvern. Afirma ca sunt opt milioane de romani care sunt gata sa il sustina. Asta inseamna cam o treime din populatia tarii. O treime din tara asta se uita la nula tv. Daca dam deoparte copii prea mici ca sa se uite la tv ajungem la jumatate. Si totusi, vorba cuiva, cei mai vanduti autori romani sunt Patapievici si Cartarescu. De aici am putea trage concluzia ca avem o baza larga si niste varfuri dar ce e la mijloc? E ceva la mijloc? Eu cred ca e o priamida cu o baza foooooooooarte larga si cu o distanta baza varf, foarte mica.  Sper sa gresesc. I

Imi aduca aminte ce suparati am fost cu totii cand Brucan, Dumnezeu sa-l odihneasca a folosit sintagma “stupid people”. Pina la urma noi ar trebui sa-i fim recunoscatori indivului cu gaura tv , datorita lui avem un indice foarte clar al gradului de idiotenie. Luam audientele TV Cultural si audientele “Gaura tv”, pur si simplu nici numele nu imi vine sa i-l pronunt!, si stim exact cum stam.

Dar ca om de afaceri, trebuie sa ne plecam pina la pamant in fata lui Danut, el a stiut exact cum e tara in care traieste. Sa ii dam cezarului ce-i al cezarului. Si romanului sa-i dam una dupa ceafa  cand ii va sta prostia in gat ca sa o inghita odata pentru totdeauna. Dar mai e pina atunci. tara asta te face sa iti fie dor de mediocritate, pe cuvant!

Cititi!Cititi!Cititi!

www.tritonic.ro

http://www.tritonic.ro/blog/?p=311

la laud

Am avut o eleva pe care am pregatit-o si a intrat la UNATC sectia actorie.  Bravo ei. Bravo mie. Si daca vi se pare ca ma laud, aveti dreptate. Exact asta fac. ma laud. Si nu o laud doar pe ea si pe mine ci si timpurile. Ma bucur ca au trecut vremurile cand trebuia sa dai o Dacia 1300  ca sa ajungi actor.Mai exact 70 000 de lei ceausisti . Pina si numai asta, si merita sarbatorit. Cheers!

un cerc vicios

Degeaba vine toamna, ca in autobuze tot canicula e. Nici nu e de mirare. Autobuyul e plin de pensioanari, care au transport gratuit, tigani, care au totul gratuit fiindca nu ii controleaza nimeni, (sau ma scuzati, daca e ofensatori tigani am sa le spun cetateni romi, dar actiunea de a calatori moca ramane), hoti, care urca in autobuz ca sa ia nu ca sa dea si vreo trei prapaditi de varsta medie, care composteaza bilet sau au abonament, pe care pensionarii ii injura ca nu le dau locul iar hotii si tiganii ii calca in picioare, ii fura si-i imput. In conditiile astea ar trebui sa ne intrebam cat de rentabil e transportul in comun deci nu e de mirare ca nu ne pun si aer conditionat. Intrebarea e cum e mai bine sa calatorim moca si imputiti si furati sau din contra sa platim un bilet bun si sa nu ne plimbam aiurea in tramvai toata ziua?

tel inchis e un vis

Pe vremuri, daca vroia cineva sa vina in vizita, se stabilea din timp ora si ziua se faceau pregatiri, se astepta..Acum oamnii te cearta fiindca iti tii telefonul inchis. Trebuie sa fii la cheremul, la dispozitia, la ordin, si aici nu vorbim de sefi si servici, nu, vorbim de prieteni, care te suna si iti spun cu ton de repros

-Te-am sunat, dar aveai telefonul inchis.

Telefonul inchis este doar un mesaj dat lumii, mesaj cum ca, dintr-un motiv sau altul vrei sa fii lasat in pace. E un semn de independenta. Pentru dreptul telefonului inchis s-a luptat la Marasesti si Oituz, ca sa nu merg mao departe si sa spun ca tot pentru el au luptat Decebal si Traian. Deci refuy sa fiu robul prietenilor si cu ata mai putin al muncii, asa ca atunci cand telefonul e inchis inseamna ca si eu fie am ramas fara baterie fie sunt prea incarcata si am nevoie de un timp sa ma descarc. Si imi pare rau, dar eu sunt din neamul lui Badea Cartan, ala de prefera sa mearga pe jos decat sa trebuiasca sa depinda de drum

si metrosexualii se impusca, nu-i asa?

Ce poate fi mai scarbos decat o femeie care de dimineata de cand se treyeste, pina seara cand se culca, indiferent daca singura sau cu cineva, nu face altceva decat sa se epileze, penseze, coafeze, solarizeze, sopinguiasca, manichiureasca si pedichiureasca? Ei bine, un barbat care face toate aceste lucruri. Nu imi plac barbatii care miros a transpiratie, nu gasesc ca e sexy mirosul de picioare si nici nu ma excita duhoarea unei guri pline de carii dar urasc din strafundurile feminitatii mele ideea ca un barbat trebuie sa fie dichisit, frumusel, coafat, pensat, epilat, bronzat si ….Ih! Cah! Cred ca dimensiunea conteaza, mai ales la creier si din punctul meu de vedere prostia nu e sexy si sa iti pierzi viata incercand sa fi frumusel, e prostie deci va recomand titlul.

adoptati un profesor azi

Cum e posibil ca un tanar profesor sa castige 200 euro iar unul cu experienta 300? Indura nervi, se lupta cu acordul intre subiect si predicat, suporta ironii si marlanii doar ca sa nu aiba cu ce sa isi plateasca intretinerea? Daca ar fi someri europeni ar castiga mai bine stand acasa si fie vorba intre noi, probabil ca ar fi mai rentabil pentru ei saracii sa stea acasa….decat sa infulece naveta….in curand va trebui sa adoptam fiecare cate un profesor muritor de foame, nu ne-ar fi rusine! Tara europeana my ass….Fatucele alea care isi fac veacul prin Dorobanti, parcate prin tot felul de 4X4 despre care habar nu au cat fac cu toate eforturile profesorilor, dau mai mult pe un ruj…Cu toate revistele astea glossy si generatiile astea de metrosexuali si encefalosexuali o sa ajungem sa credem ca un profesor e unul care e pentru fese, adica face bine curului. Vorba lui Gelu, sa imi trag bice! Pe cuvant ca mi-e rusine.

toamna

Se simte toamna in aer. Sa ma bucur. Sa nu ma bucur….zacusca pe de-o parte, zloata pe de alta, ploaie si stergatoare de parbriz care se misca spasmodic, trafic, blocaje, pe de alta parte seri in care adormi auzind ploaia….am decis, am sa ma bucur ca vine toamna dar peste vreo doua luni asa.

somn usor

Cineva ne fura timpul! Nu e vorba numai de acele cateva minute, patru, care lipsesc de la cat are ziua in mod real pina la cat e ea considerata stiintific, e vorba de cate apuci sa faci.  Nici nu ne trezim bine, abia ce ne cautam papucii pe sub pat ca hop! se intuneca si atunci ii dam la naiba de papuci de casa si ne culcam la loc. Intrebarea e ce e de facut? Sau daca trebuie facut ceva sau poate ca doar trebuie sa ne bucuram de somn si sa o dam incolo de polemica pe marginea timpului. Asa ca , doamnelor si domnilor, va invit la somn! Daca reusiti sa va pastrati ratiunea treaza, nici de monstri nu aveti a va teme. Somn usor!

the end

Mi-a zis:

-Da-ti jos ochelarii de soare, sa-ti vad ochii.

Mi i-am dat.

Ochii tot nu mi i-a vazut.

Atunci am stiut amandoi. Chiar daca mi-as fi pus zambetul la loc ,  tot mi se vedeau coltii…

liniuta de dialog

-Cu cine ai admirat ultima oara rasaritul?

Numai un nauc ca el putea intreba asa ceva. Cu cine, auzi tu.Nu unde, nu de ce…cu cine!

-Ce importanta, are? intreb.

-Din moment ce intrebi si nu raspunzi, asta demonstreaza cel mai clar ca era ceva acolo.

Deformatie profesionala, de a presupune mereu, ca in spatele unui intrebari parate se ascunde un mare adevar.

-Deci cu cine?

-Cu tine.

-Cand?

- Maine dimineata.

Si ca prin minune, s-a linistit.

am tras cu urechea si uite ce am auzit

Astazi la terasa, o mamica povestea, amuzata, cum i-au furat hotii din masina geanta cu doua telefoane, pampersi, actele , ceaiurile copilului , cateva supozitoare si patru sute de mii. In plin mers, ca sa zic asa, adica asa cum se circula in bucuresti, cu viteza inatai. Pe bune, masinile de bucuresti ar trebui sa aiba numai viteaza inatai. Si in timp ce femeia cu copilul pe scaunul din spate,-in scaunul de copil prevazut de normele europene si legat cu centura de siguranta (din fericire, ca altminteri i-l furau si pe el!!)- se traiau ca melcul, hotul scoate o ranga mica, incepe sa traga de portiera, femeia, care era un fel de “mama summo”, serios, nu sunt rea, in definitv era mamica de bebe, tipa la el nevenindu-si sa-si creada ochilor ce i se intampla,  omul isi vede de deschis portiere in mers, trage o data tare cu ranga, deschide  ii ia poseta si fuge printre masinile care se taraiau. te-ai fi asteptat sa sara cineva sa o ajute, sa ii puna piedica hotului….Femeia radea fericita ca isi recuperase a doua zi actele de la Politie! A! Si ca le-a dat teapa, ca nu avea la ea  decat cei patruzeci de lei prapaditi , nici carduri ci numai pampersi si supozitoare. Asa ca hotul cacacios e negustor cinstit!

un ardelean in micul paris, ce vis

Sunt unul dintre oamnii aceia care au venit in Bucuresti fiindca si-au dorit. Am visat orasul asta. Ceva complet atipic pentru un ardelean, dar mie orasul meu de bastina mi se parea mort si gol. Toate teatrele din Bucuresti, muzeele, cinematografele, toata fortfota lui mi se parea incredibila. Sa mergi la Capsa si sa il vezii la o masa pe Dinica insemna sa stai cu gura cascata si beat de admiratie trei zile. Daca il mai prindeai si intr-o zi buna, aveai ce povesti nepotilor. Oarsul in sine, era minunat. Se faceau in  Pasajul Victoria niste sandwichuri calde cu sunca de praga si cascaval,o nebunie, bine, pe vremea aceea mancare teoretic era o nebunie, practic…nu stiu, eram prea mica. Magazinele cu palarii, cu gablontzuri, cofetariile, Cismigiul, toata zona Lipscaniului erau suficienta ca te fericeasca numai din lipit nasul de vitrina, nimic mai mult. Bucuresteni mi se pareau cosmopoliti, putini snobi dar fascinanti, de multe ori ma tineam dupa doua babete din fosta lume buna numai ca sa le aud vorbind, icercand o imitatie proasta de francez care tocmai a invatat romana cu toate ca ele erau nascute in praful din Dambovita. Acel oras nu mai exista, nici aceea persoana. dar de aceea persoana ma pot debarasa mult mai usor. Orasul acela continui sa-l caut. Probabil am sa-l gasesc la Barcelona.Asta daca nu cumva l-a inghitit acest balaur cu sapte capete, care arunca fum si trafic, seminte si manele, prost gust si rautate. Despre acel oras as putea vorbi ore in sir, despre asta, pfuu!

coperta

sange-rece-si-albastru3

cu sange rece si albastru

sange-rece-si-albastruhttp://www.tritonic.ro/blog/?p=238

O doamna avocat putred de bogata si incapabila patologic de orice sentiment culege intr-o zi de Paste o batrana de pe strada. Doar pntru o masa. Credea ea. Batarna cersetoare nu mai vrea sa plece. Mai mult decat atat, se pare ca poate demonstra cu acte in regula, ca are tot dreptul sa stea. Pe urmele Babei sunt un Mafiot si un Preot, primul o urmareste in draci iar celalat vrea s-o indumnezeiasca. Niciunul cu prea mult succes. Baba nebuna si usor criminala nu are treaba nici cu raiul, nici cu raiul, nici cu avocata. Si cum fiecare are un plan pentru ea si ea are un plan pentru fiecare.

maical jacson face 50!

Zilele astea Michael Jackson face 50 ani. Abia acum imi dau seama cat de batrani suntem. Cu totii.  Odata cu el a imbatranit copilaria.  Parca mai ieri era in Jacson 5 si acum uite-l ca are 50! Mai lipseste sa aflu ca Adrian Copilu Minune a iesit la pensie si m-am linistit. ‘cose i.m bad, i.m bad!

La multi ani, Maical!

elogiu animalelor

Am gasit in parc o pisica. Umple spatiul dintre degetul meu aratator si cel mare, atunci cand formeaza un L. Cu alte cuvinte e foarte mica. E motan ca si Sah, vechiul meu motan de sase ani si  6,5 kg inainte de micul dejun, l-a primi la inceput cu raceala, apoi cu dispret, apoi cu omor, apoi din nou cu raceala, apoi cu interes, din nou cu omor. Si tot asa. Acum daca cel mic nu ar vrea musai musai sa se joace cu coada lui Sah treaba ar fi ca si rezolvata. Dar se pare ca are un fix. In rest am lasat in urma toate problemele(de ordin fiziologic, de genul am manca dar nu stim cum, ne-am caca dar nu ne iese…pe prima am rezolvat-o cu o pipeta pe a doua cu supozitoare cu gligerina pentru sugari)  mai putin purecii.Pentru asta trebuie sa mai crestem , un pic. dar fara sa ne grabim, fiindca fiecare zi e o pura incantare. Pentru ea si pentru noi toti care o privim cu cata incantare descopera un prapadit de apartament de bloc. Bucuria, intersul, mirarea si intensitatea cu care traieste fiecare pas sunt molipsitoare. Si pentru asta trebuie sa ii multumesc.

mari si fara gust

Rosiile sunt mari si fara gust.

Piersicile sunt mari si fara gust.

Castravetii sunt mari si fara gust.

Totul e mare si fara gust.

-Pina si iubirile, m-a intrebat.

-Mai ales iubirile. Ai rabdare cu ele. Da-le timp sa se coaca. Vor fi mici si suculente.

 Exact cum erau  rosiile pe vremuri. Si piersicile. Si castravetii

Traiasca inundadtiile,vivat calamitatile

Iarasi au venit apele, iarasi au ramas oamnii far case, ocazie numai buna pentru marile staruri tv sa isi arate simpatia, suportul, intelegerea. Voci cu tonuri cald. Capete aplecate intelegator, o lacrima inexistenta stearsa din coltul ochiului, un zambet stramb in coltul gurii, menit sa exprime speranta, in concluzie, daca ar putea, vedetele astea dornice de afimare a “constiintei lor iluminate”, daca ar putea, ar comanda o inundatie pe saptamana, o epidemie de cancer si de avaiar tot o data la doua saptamani si macar o data pe luna un genocid, fiindca , deschid citatul “nu-i asa?’, inchid citatul, ca sa putem arata cat suntem de generosi si de evoluati spiritual, avem nevoie de cauze pe masura.  Cum sa aratam ce buni suntem daca totul in lume merge bine, ce valoare ar mai avea asta?

inundatii

M-a inundat cel de deasupra si l-am inundat pe cel de sub mine. Am uitat perdeaua la baie si toata apa a curs pe jos. Cel de sub mine e plecat in concediu deci banuiesc c atunci cand va veni acasa i se va spulbera brusc efectul concediului. Cat depsre cel de deasupra mea, ma inunda cu precizie de ceasornicar elevetian o data la doua luni. Acum trei saptamani am zugravit in baie. Nu ma duc sa fac scandal si as vrea ca si cel de sub mine sa gandeasca la fel, din pacate, stiu sigur ca nu. Cel de deasupra mea se culca la doua noaptea si tropaie el si familia lui, cel de sub mine e isteric si se culca la zece si daca dau televizorul la trei linii in loc de doua imi bate in teapa. Cred ca am ajuns sa traiesc intre ei din cauza unui motiv care inca imi scapa. Dar sigur e o lectie aici. Si lectia e, ia-ti casa pe malul marii in Spania. Imediat ma prin!

moda pentru prosti

Daca vrei sa fi la moda e suficient sa te uiti pe geam si sa faci totul invers. Daca afara ninge si e  viscol, nimic mai simplu, blana pina la pamant si sandale cu baretele cat se poate de fine. Nu conteaza ca te afunzi in zapada pina la tanga, important e sa te mentii in tendinte. In special in tendinta de a fi penibila. Daca e vara si sunt 47 la umbra, nimic mai logic decat sa iti pui o fustita pina la aceeasi proverbialla perche de tanga si cisme, cat mai inalte, cat mai lungi. Daca esti mai dark, a se citi emo, gothic sau cum i s-o mai spune, e indicat ca cismele sa fie butucanoase, cu talpa cat mai groasa si negre ca iadul. Asta e un  retro, e fumat, e trecut, poate ca iadul, ca sa fie si el in tendinte, e mai nou alb ca laptele. In aceeleasi tendinte se inscrie masina mare alba, patru ori patru, condusa de tute carora le parcheaza prietenul masina fiindca ele, hi hi, sunt facute doar ca sa chicoteasca si sa fie asortate. Ar mai fi de eveidentiat cainele mic, bichon sau ceva pe acolo, merge si mai mic, de purtat pe mana, ca doar biata Paris Hilton nu degeaba s-a chinuit si l-a chinuit pe patrupedul ei, doar trebuie sa lanseze o moda. A! Si daca pe linga patrupedul jignitor la adresa cainilor nu aveti si un lant de hoteluri, nu e nimic, fiindca oricum iese din tendinte. Se va trece la arhipelaegul de insule. Cat depre creier, el nu a fost niciodata un afrodisiac decat la farfurie si stropit din belsug cu vin alb.

intrebare

Cei care locuiesc in nordul orasului, merg in parcurile din sud, iar cei din sud in cele din nord, de ce oare? De ce ne place asa de tare sa ardem benzina? De ce nu putem renunta nici macar in week-end la masini? Atunci de ce ne plingem ca oarsul e poluat si aerul irespirabil? Inteleg sa nu umblam cu totii cu sapa si lopata la noi ca sa plantam cate un pomisor de cate ori asteptam la semafor, ca timp ar fi destul sa-l vedem si rasarind, dar de ce sa nu reducem macar o parte din poluare? De ce daca patru prieteni merg la aceeasi terasa trebuie sa meraga cu minim doua masini? Stiu, raspunsuri sunt destule si de fapt eu nu vreau niciunul.

surdo-mutii si ursuletii de plus

Ii stiti pe surdo-mutii care atunci cand te afli la tersa vin si iti umplu masa de jucarii de plus. Mie mi se par un fenomen interesant, oarecum extraterestru. Daca au sau nu acel handicap pe care il afirma in biletele, cu toate ca in ultimul timp au renuntat la biletele, e mai putin interesant. Ce mi se pare amuzant e ca oamenii ii refuza vorbind in soapta. Probabil daca ar fi orbi i-ar refuza tinand ochii inchisi.

Mi se fare fain ca mai nou umba cu scutere, probabil ca sa acopere teritorii cat mai vaste. Iarsi, notabil e ca aduc mereu si mereu aceleasi obiecte, la aceleasi ore, ca si cand le-ar fi facut cineva demograficele. La zece fata cu ursuletii de plus roz si la unspe baiatul cu balenele albastre si brichetele. Nu imi dau seama daca au acelasi patronat sau ursuletii roz sunt concurenta balenelor albastre. Cu toate ca obiectele coincid si la fel si preturile.

 Insasi ideea obiectelor de plus e interesanta. Cine sa le cumpere, cui? Mamele-copiilor, barbatii-iubitelor, iubitul-iubitului? Eu ii urmaresc deja de un timp si  nu am vazut sa cumpere nimeni, nimic. In schimb genereaza mereu aceeasi dezbatere, sunt sau nu sunt surdo muti, ca si cand daca am fi stiut ca sunt surdo muti am fi cumparat dar asa, cum sa cumperi o jucarie de plus de la unul care se preface doar ca e handicapat? S-ar putea sa fi angajati de astia de la terase fiindca genereaza dispute si disputele trebuie udate cu multe beri, ca sa fie argumentatia puternica!

retorica

Pana de curand am dormit in camera cu un papagal. Acum dorm cu un porc. Ce parere aveti, am progresat au ba? Parerea mea e ca la o adica si papagalul e putin porc si din cand in cand si porcul e putin papagal, asa ca e tot aia. Gusturile mele tot indoielnice raman.

de-a fraierii si nesimtitii, o bataie de joc

Sper sa nu va vina ideea proasta de a vi se fura telefonul. Sau daca tot va vine, macar sa nu vina duminica. Sau daca va vine ideea sa va lasati furati duminica, macar sa aveti decenta sa aveti un abonament care face parte dintr-un pachet corporatist. Sau daca nu, macar sa aveti un prieten foarte bun. Care sa stea bine cu nervii si sa aiba calmul sa asculte “daca vrei frectie la picior de lemn apasa tasta unu, daca vrei silicoane apasa tasta doi, daca vrei sa te spanzuri apasa tasta noua si daca nu ai habar ce vrei apasa din nou tasta unu ca sa mai asculti inca o data tot polenicul asta, fiindca noi suntem o armata de idioti, dar tu esti cel mai idiot dintre idioti fiindca de ani de zile ne dai banii la termen si uite acum cand ai o probelam, noua ne face placere sa te invitam sa apesi pe butoane si sa iti blochezi singur telefonul si daca nu, du-te in chilu tau de fraier si nu ne deranja ca noi suntem plecati care pe unde in tara asta mare sau in lumea asta mica. Si daca crezi ca esti un idiot, apasa orice tasta la intamplare si vei avea confirmarea. Ne-a facut placere sa lucram cu tine, te asteptam sa vezi oferta de telefoane, fraierule care esti tu fraier, vorba distinsului exponat al celei mai de succes specii din romania “homunculus nesimtzitus”.

Asta e s-au dus vremurile cu hotii si vardistii, acum se joaca fraierii si nesimtiti, un nou joc acum si cu aroma de durere in cur. Deci, sa emigram.

Apa-Tic

PS Nu mi-am imaginat ca porcii de guineea sunt asa niste buni provideri de trafic, asa ca le cer iertare si promit ca pe viitor sa scriu numai de bine despre porci, fie ei si de Guinea. Apropo, nu o dau, era doar o figura de stil, purcica ramane!

 Si acum postul nou:

Unii dintre noi avem prostul obicei, de dragul titlului as spune ticul!  de a ne spala cel putin de doua trei ori pe zi, mai ales vara. Nu stiu daca suntem sau nu o majoritate, daca mergi cu metroul ai tendinta sa crezi ca nu, totusi, suntem suficient de multi cat sa protestam ca in plina vara astia de ne conduc, s-au gandit sa ne ia apa calda fiindca nu stiu ce neintelegri sunt cu banii . Nu conteaza ca noi cetatenii ne platim apa, altele conteaza…In fine, cert e ca se gandesc sa ne ia apa calda vara. Simplul fapt ca pot lua in calcul o asemenea idee e mostruos!  Cu toate ca noi saracii avem fiecare cate un lighean mare ramas de pe vremea reviziilor de vara, cand se lua apa cate trei saptamani. De vreo doi ani am crezut ca gata cu reviziile, dar iata ca nu! Mi-am adus aminte de vremurile cand aveam apa calda intre anumite ore, alta tampenie! Cum naiba sa ajungem spalati, civilizati, in rand cu lumea? In loc sa luam fiecare cate o sapa si o lopatat si sa strigam ca la Bobalna “Noi vrem apa calda!” la noi se fac dezbateri televizate, se emit opinii pro si contra si se bate apa rece-n piua.

Acum pe bune, eu zic sa ne ia odata si canalizarea ca sa fim cu adevarat ceea ce suntem. Un oras imputit. Sa ma ierte porcii de Guineea!

tipatul

S-a asezat pe bordura. A lasat in spate spitalul si ramane cu fata la muzeu. De o parte a drumului e un spital, de cealata un muzeu. Intre ele drumul. Multi oamnei pe drum. Toti merg de undeva in alta parte.Mereu viata e in alta parte. Tu stai intr/un loc si actiunea e altundeva. Ceea ce traim azi maine e istorie. Doar un drum de facut.  Isi prinde capul in maini, mainile ii devin din ce in ce mai mari si capul din ce in ce mai mic ca si cand ceva de dincolo ii spune ca viata nu trebuie gandita ci apucata cu doua maini. Si asa reuseste sa planga. Isi aduce aminte de Strigatul lui Munch si isi da seama ca de fapt el e acela, ca a mai trait asta, ca a fost in capul lui Munch si ca acel strigat se aude acum in capul lui. Dar asta e iarasi un concept si conceptele nu sunt bune.

Sau cel putin nu la fel de bune ca mainile mari care pot prinde si apuca. 

NULA TV

Ma gandesc sa pun o camera de luat vederi, de preferat cu infra rosu si sa fac un reality show de show cu toti neandertalienii astia de se aduna seara sub fereastra mea. Ar fi un succes, ce Seifeld, astia prieteni. Ce dialoguri, ce umor, cata subtilitate de limbaj, ce ghidusii verbale, n.aveti idee! Ce pot ei face cu cele trei cuvinte pe care le cunosc e lucru rar, mai ales ce pot face cu cele trei cuvinte dupa trei navete de bere de la nenea Aurica, e un miracol. Acest reality show ar bate de la distanta totul si i-as spune televiziunea  NULA TV. Iar in calupul publicitar as baga reclama la cele mai simple, eficiente si nedureroase metode de sinucidere. Cu plata in rate, dar numai in avans. Incepi sa platesti acum si mori imediat dupa ultima rata. Cu cat iti doresti sa mori mai repede cu ata mai mult muncesti ca sa scapi odata. Moartea lenta e un faliment, dar cateodata si un faliment e de luat in calcul. Acum de exemplu se cearta pe bani, cine, cat unde si cui i-a dat. Unul sustine ca i-a dat celuilalt imprumutul dar ala nu-si aminteste sa-si fi primit banii inapoi. Continuarea maine seara. Credeti ca Vasilica i-a dat lui Ionica banii? Cine credeti ca se va trezi primul din coma alcoolica? Continuarea numai la NULA TV. Sau pe NULA TV? Serios, suna a brand, il construiesc. Ma gandesc chiar si la un program variat. Sloganul e Si azi dormi o nula si maine o….Serios, ce ii atrage in locul acesta, altceva inafara de berea lui Nenea Aurica?

Atentie, porci de Guineea!

Pentru cine are de gand sa isi ia porci de Guineea, sfatul meu e mai bine sa isi ia gandul! Stiu ca sunt simpatici, smotociti si dragalasi. Sunt ca niste jucarii de plus. Dar nu fac nimic, decat mananca, dorm, guita si fac extrem de repede reflexe conditionate. Cam ca parlamentarii nostri.

De exemplu, daca il tineti in bucatarie, ceea ce nu va sfatuiesc, va face imediat un reflex conditionat la zgomotul deschiderii usii frigiderului. Asa a de cate ori vrei sa beti un pahar cu apa rece, va incepe sa guite. Daca tot nu prmeste ce vrea, incepe si roade cusca si pina la urma tot ii dai ce vrea. Si uite asa ii dai de mancare cam de 45 ori pe zi, fiindca aici trebuie sa stiti ca pe porc il doare in cur care membru al familiei deschide frigiderul. Sii cum legea Karmei se aplica si la porci, ce intra trebuie sa si iasa asa ca pe linga fapltul ca vei avea un porc gras, ceea ce fiind vorba de Guineea, nu prezinta niciun avantaj cu toate ca iti vine sa-i tai de mai multe ori pe zi, va trebui sa schimbi cusca la doua trei zile (nu are miros kk in schim PP…)asa ca de cate ori vei iesi la cumparaturi, vei avea grija sa te agati de un pachet de talas de ajunge vanzatorul de la pet shop sa creada ca ii faci concurenta.

Daca il duci in sufragerie face reflexe conditioanate la pachetele de chipsuri, pufuleti, fistic, cam la tot ce insemana mancare, fiindca nu stiu cum, dar in capul lor mic mancarea ta se asociaza imediat cu mancare lor.

Daca bei apa, se duce si el la picuratoarea lui cu bila si incepe sa zdrangane la ea. E o bila miciuta de metal, in interiorul unei tevi mici de metal, pe care vin dintii de rozator. Si cum repetitaia e mama invataturii, porcul are grija sa se asigure ca te inveti minte.

Daca il duci in dormitor, nu mai face reflexe contitionare la nimic, dar il mai apuca saritul si guitatul noaptea, asa, numai ca sa nu uiti.

 Apropo, cine vrea un porc de Guineea? Dupa cum spuneam, sunt foarte dragalasi…dar ma lasi…

si milionarii dau cu subsemnatul

Niste prieteni si-au cumparat o vila la pret de chilipir, vreo treisutecinzeci de mii de euro cand ea face vreun milion si jumatate. In fine, au luat-o oamenii, vila obiect de patrimoniu, adica cazuta rau, necesita reparatii fundamentale, dar tot e afacere. Cum ei se ocupa cu imobiliare, si as zice ca se ocupa destul de bine, baga imediat o echipa de muncitori de-ai lor, care lucrau la un bloc si ii muta la vila,  fiindca deja gasisera clienti pentru inchiriere. Muncitorii, fiind angajatii lor si sunt precauti in a lua decizii riscante mai ales ca el are obiceiul de a urla din orice asa ca bietii oamnei suna din ora in ora si intreaba “Sefu, vrei sa astept sa se usuce de tot si sa mai spal o data sau…” “Sefu, trebuie neaparat sa imi spui daca sa amesec de la stanga la dreapta sau de la dreapta la stanga …” . Pe scurt, le e frica fiindca smuncesc in Romania si au salarii mai ceva ca in Spania.

Azi dimineata la sapte suna telefonul. “Sefule, trebuie neaparata sa vii” . Seful e deja nervos, fiindca vila e in centru, nu erau bogatanii pe vremuri  si Sefu sta unde stau bogatanii acum, deci zi de vara pina-n seara.

“Da ce e ma, asa urgent?”

“Nu Sefu ca nu spun eu la telefon ca sa vii matale aici in persoana sa vezi ca nu e bine de vorbit asa…”

Sefu se rade, se imbraca, isi bea cafeaua si iata ca nu are incotro decat sa asculte radioul o ora si jumtate pina la vila interbelica.

Dar a meritata, fiindca ziua a continuata la fel de bine cum a inceput.

Muncitorii gasisera in casa lui un intreg arsenal ingropat intre doi pereti. Trei pistoale si cartuse pntru un foc continuu de trei zile.

 Politie. declaratii. verificari. Distractie.

Sa mai spuna cineva ca multimilonarii nu se distraeza.

La plecare i-a intrebat pe muncitori

“Ba, daca gaseati cinci cocosei de aur, ma mai sunati la sapte dimineata?”

” Sefu, poate nu pentru cinci , da pentru unul, doi, da!”

Uite vezi, asta inseamna cinstea romaneasca si loialitatea fata de angajator. Dar sefu era prea obosit ca sa se mai enerveze.

ciudat

Daca stai de vorba cu cineva in scris, pe mes, de la un punct incolo nu mai conteaza cu cine stai de vorba. Este ca si cand in toata lumea ar fi numai doi oamnei, tu si celalat. Apoi ajungi sa crezi ca de fapt esti numai tu. Ceva gen Odiseea Spatiala 2010 (apropo, daca ar fi fost cu adevarat intuitiv ar fi trecut O.S 2012  ) dar ma regrupez pe idee, de la un punct incolo, replica, contrarelica, replica, contrareplica, ajungi la concluzia ca celalalt nici nu exista, e doar vocea din capul tau. Straniu. Daca si in iubire e exact la fel, schimbam un trup cu un alt trup, un vas cu altul, in care turnam mereu aceleasi lucruri carora le spunem iubire si de fapt sunt doar frustrari si sperante, tristeturi cu iz dulceag de papaya. Daca suntem numai si numai unul? Asta face lucrurile mai simple, mai dificile sau le lasa neschimbate ?! Si apropo de scrisul asta rapid, de mes, in care vocalele se sar cu voiosenie, o fi din Kabbalah?

lehamite

I-as intreba pe toti ziaristii, pe toti analistii, pe toti desteptii din lumea asta care se bucura sa-si arate mecla pe sticla, mandri foarte ca iata, inca o data vin ei sa faca lumina. Cu toate ca tot discursul pare sa fie mai degraba un exercitiu de verbalizare, un fel de “uite-ma cum vorbesc si gandesc aproape in acelasi timp, dar voi sunteti prosti si nu va prindeti. “I-as intreba un lucru. Mint.Doua lucruri i-as intreba si stiti cum e, din doua, una, doar una e retorica. Deci i-as intreba pe imbuibatii astia de orgoliu, pe plesnitorii astia de sine, pe preafericitii micilor ecrane, i-as intreba in primul si in primul rand, cum fac sa se suporte.Un om normal cu doua trei circumvolutiuni are zile in care nici macar in oglinda pantofilor bine lustruiti nu suporta sa se reflecte, daramite pe toate televiziunile, la toate orele.

Si i-as mai intreba pe ei si pe toti sefii de stat de aici si aiurea, din desert si de la malul oceanului din tara tutror posibilitatilor si din tarile niciuneia, i-as intreba asa:

“Voi pricepeti ceva din lumea asta?”

Adevarul e ca daca vrem sa pricepem ceva trebuie din lumea asta mai bine citim O mie si una de nopti sau prospectul de la Varixinal.

love of my life

Ma aflam in drumul meu de seara cand dau peste love of my life.

-Ce faci, bine?

-Bine.

-Tu?

-Si eu bine, muncesc. (absolut cretin raspuns, stiu! merita o votca)

Apoi plecam fiecare in drumul lui stiind ca cel putin unul dintre noi a mintit.

http://www.youtube.com/watch?v=QtqADo-D3mQ

Pogromul instalatorilor si zugravilor

Pe o parte fac pe trei parti distrug, sunt ca o liota de elefanti masculi in calduri, rad tot in jur in speranta de-a ajunge cat mai repede la singura parte a muncii lor pe care o inteleg-PLATA!  Muncesc doua ore si stau patru, vor mancare gatita la pranz, beau , sunt misogini si au impresia ca o femeie nu poate intelege principiul profund al functionarii flexului. Daca le spui sa folosesca ghilotina in loc de flex ca nu face prafe, se uita la tine ca la o aparitie, apoi se ridica cu o putere de frecare foarte mare si se duc la ralanti sa ia ghilotina, cu aerul ca uite na! iti fac o favoare ca esti femeie si esti proasta.  Cred ca tot ce era decent in materie de meseriasi a plecat in Italia si Spania si noi am ramas doar cu niste homunculi degizati.

poate

Cu cateva exceptii fericite, toti prietenii mei sunt complet imaturi. Au ramas captivi undeva intre o adolesenta care nu vrea sa se termine si o maturitate care nu vrea sa inceapa, au slujbe dar nu isi doersc nimic de la ele decat sa se termine si sa vina sfarsitul de zi sau de saptamana, au iubiti si iubite de la care tot asa nu asteapta nimic, nu le place lumea in care traiesc dar nu vor sa o schimbe, si-n general, sunt dincolo de greseala fiindca nu fac nimic. Cand ne intalnim stam la o masa, ce naiba sa spunem? Ce imi pasa mie de ultimele concerte? Sigur, inca nu am surzit de tot dar toate festurile ma lasa rece. Bratarile acelea roz m-au oripilat, insasi ideea de a sta cu asa ceva la mana trei zile, mi se pare groaznic de inregimentator, mi-a adus aminte de sinistra matricola de pe vremuri. Pe care ei de altfel nu au prins-o fiindca marea majoritatate a prietenilor mei e ceva mai tanara decat mine, nu mult dar suficient cat sa fi ratat , din fericre pentru ei, aceea perioada. Deci prietenii mei sunt mai tineri, imaturi, nu am ce vorbi cu ei atunci cand ne vedem, eu alunec in acreala maturitatii mele de kkt ei in adolesecnta lor vesnica. Ce ne uneste? De ce ne vedem? Astazi chiar nu stiu, dar probabil, de fapt mai mult ca sigur, maine mi se va face dor de ei. Poate ca eu am nevoie de putina inconstienta si ei de putina maturitate. Sau poate doar ne iubim.

masa tacerii

Orasul e din ce in ce mai galagios, in special noaptea. De vina nu e numai vara care stimuleaza emisiile nocture de tot felul ci si golul dintre urechile locuitorilor. Cu cat un om e mai prost cu atat simte nevoia sa vorbeasca mai mult si mai tare, sa scartie din frane, sa abreieze motorul, sa comenteze in timpul filmului, sa tropiaie in casa, sa strige la ceilalti, sa dea cu pocnitori de Craciun si Revelion, sa pocneasca din bice, sa vina cu Buhaiul,  si tot asa. La nunta, galagie, la botez galagie, la inmormantare galagie. Zgomotul ne urmareste permanent. Din pacate ce n-am intele noi pina acum e ca esenta zgomotului, e linsitea. Esita insa cineva care a inteles pentru noi toti si acum are rabdare, sa ne prindem si noi. In mijlocul unei Oltenii galagioase , Brancusi a sculptat Masa Tacerii.Acum ramne sa vedem cu cat timp era el inaintea noastra. Cu o suta, cu doua, cu noua…

noapte buna, copii!

Imi plac artificiile. Pe ele nu le poate avea niciun miliardar numai pentru ochii lui, decat daca e Laurence al Arabiei.(Nu ca as avea ceva cu miliardarii, nu de alta dar nici nu cred ca exista, i-a inventat doar presa mondena  ca sa aiba despre ce scrie.)Exceptie fac doar artificiile de calcul dar asta ar fi un calambur de kkt, nedemn de o zi asa frumoasa.

Unde-s pumnalele….

Daca te apuci aiurea in tramvaiul 41 sa citesti blocuri, de la un cap la altul al liniei, ai sa afli lucruri interesante, uneori inteligente, alteori spirituale, de cele mai multe ori amuzante. E multa sensibilitate si inteligenta in tara asta, iti spui, citind randurile unor oameni pe care nu ii cunosti, pe care poate ai vea sa-i cunosti, sau poate nu. In fine, edeci multa materie cenusie si spirit aruncat in acest virtual. Te uiti in jur, vezi fete triste, cu colturile gurii in jo, vezi oamnei fara lumina in ochi sau cu luminita rapace a parvenirii, oamnei care se simt nedreptatiti ca merg cu tramvaiul sau oameni care privesc in viitor cand nu vor mai merge cu el. Deci unde se pierde incarcatura dintre virtual si real? Unde sunt toti acesti oamnei destepti, sensibili si plini de ganduri frumoase? De ce e tara asta condamnata la masini tunate si lanturi de aur? De ce semnam tot mai mult cu o tara de negri?  Probabil ca trebuie sa vina cineva sa ne elibereze, dar cine? Si cum? Cosma Racoare salta in sa…

imi bag mula in grajd

Pentru copii de pe strada mea, din blocul meu, toate povestile incep cu ” Sa-mi bag pula!” Din treizeci in treizeci de secunde , cu precizie de ceas elevetian, apare acest refren. Cred ca daca as scrie o carte de 400 de pagini, care sa aiba de sus pina jos, de la prima pina la ultima pagina, cu prolog si epilog doar “Sa-mi bag pula!” ar fi un succes de casa, ar intrece probabil chiar si Biblia. Adevarul e ca revelatia mea e mai mare! Marketingul la acesta carte ar avea ca linie de comunicare Sa-mi bag pula! Si vom determina publicul sa interactioneze cu noi intrebandu-i cu sinceritate Tu cand ti-ai bagat pula ultima oara? In Cosmopolitan vor aparea Zece sfaturi ca sa iti bagi pula cu succes! In Elle Zece trucuri ca sa evitati sa fiti doar un obiect de bagat pula! si tot asa, si tot asa. Adevarul e ca recunosc ca e placut sa spui Imi bag pula Imi bag pula! Incep deja sa ii inteleg pe brontozaurii astia de jos cu creierele lor reptiliene. La tot ce-i inconjoara ei au raspunsul castigator. E cald, imi bag pula, ce frig e imi bag pula, am pierdut campionatul, imi bag pula. Pe vremuri era gluma aceea cu loc de dat cu capul, eu  prevad un succes rasunator locului de bagat pula. El poate fi oriunde, oricine, orice. Cu exceptia mamei din dotare fiindca aceea e alta injuratura. La fel de inspirata si profunda. Romanii fara injuraturi ar fi un popor linistit. Adica placut. Adica… sa-mi bag …La revedere!

Ghem set meci

Vine campania, trece campania. Vine campionatul. Trece campionatul. Vine 133. Trece 133. Daca e prea aglomerat,  e rau. Daca gasesc scaun e bine. Daca ma suduie o baba ca sunt a dracului ca nu-i dau locul e rau. Dar nu-i dau locul, e bine.

Dar nu i/l dau numai fiindca imi place sa mi se spuna ca fac parte din tanara generatie. Proastele de babe, daca ar vrea sa le las ar trebui sa-mi spuna “Uite a naibii hoasca, o cauta moartea pe-acasa si ea umbla cu 133″…..Nu stiu nimic babele astea, ca daca ar fi stiut nu erau la 45 de grade in autobus. Adevarul e ca daca as fi stiut ceva, n-as fi fost nici eu…  De ce naiba ne spuzim mereu cu emotii cand am putea privi pur si simplu din punct fix, ca la  meciul de tenis, stanga, dreapta, stanga dreapta, stanga dreapta. Ghem. Set. Meci.

idioti

Caldura face sa dospeasca prostul gust. Lanturi, celulite, masini de fite, muzica de kkt toate sunt etalate in vazul lumii. Acum nu ca as vrea eu sa aud sub geam plastiri si povestiri ecumenice dar parca m-am saturat de vesnicele masini parcate din care urla muzica, vorba sa fie muzica! ,  in timp ce un grup de idioti isi baga intr-una verbal chestiile lor mici  si beau, in timp ce behaie ca o turma de retardati. Imi place vara si nu imi place aerul contitionat, asa ca refuz sa inchid geamul si nici nu astept iarna, vreau doar sa se care astia undeva la racoare, in alte parte. Cum ar fi la Jilava, ca acolo le e locul. O sleahta din asta e suficienta ca sa distruga toate exercitiile spirituale de-o buna bucata de timp. Care detasare? Care iubire?  Ore bune de metidatie sunt avortate odata cu fiecare hahaiala de om primitiv. Oare mai exista chestia aiai cu tulburarea linistii publice?Sau nu sunt eu destul de publica? sau oi fi prea linistita?

jobul perfect

Apare de te miri unde, asa cum ii sade bine unei acolade publicitare, un banner care ma intreaba , cu umor publicitar de mana a doua, care e best jobul meu. Si mi se dau vezi tu doamne, vorba lui Cristoiu, urmatoarele categorii. De bifat, adicatelea, vorba lui Caragiale. Cica ar fi de bifat asa, secretara personala, elicopeter personal, zece mii euro pe luna si vacante lunare in Bali. Sa-mi bag picoerele, vorba mea, daca ma intereseaza vreunul din aspectele astea. Jobul perfect presupune ca nu ma deplasez , deci elicopeterul cade. Sa nu am nimic organizatoric, aici cade secretara. Odata  cu elicopetrul. Jocbul perfect inseamna ca e placere pura, deci se duc naiba si banii. Vacantele sunt bune. Deci, jobul perfect este atunci cand din capul meu se varsa informatiile direct in capul cui trebuie. Fara efort, deci si fara vacante. Jobul perfect e sa nu ai niciun job. Dar nu era nicio casuta in care sa bifez asta. Oricum, se vad in zare doua luni de concediu, ceea ce e ceva!

barbati in negru, costum negru

Zilele acestea, toata compasiunea  de care sunt eu in stare se indreapta catre barbatii care fierb  in costume. 

ferictari vol 2

Un misto discret la adresa mea s-a soldat cu intrebarea, care viza noua mea stare, ce trebuie sa faci ca sa fii fericit. Ideea usor cinica era ca de fapt fericirea nu exista, bla bla bla genul acela de discurs care pleaca de la o afirmatie banala gen “iarba e verde” si ajunge la fatalismul”orice faci viata e de kkt” Bine, nu sunt coerenta, asta e clar, dar un lucru e cert, cand esti fericit esti oricum numai corent, nu! ma adun cu gratie si revin. Ce trebuie sa faci ca sa fii fericit? pai sunt multe puncte la ordinea de zi , dar primul si cel mai important punct e primul. Deci primul punct ca sa fii fericit e sa nu faci nimic. Adica sa nu te opui, sa nu cauti argumente impotriva, sa nu te incrancenezi sa vezi nori ca sa poti vedea cerul…Poate ca pare simplu , sa nu faci nimic, dar nu e. Dar apoi e bine, e mai bine decat chimic. A, sigur, poate ajuta si sa fii indragostit, dar acesta e numai punctul doi, hi hi hi Ceea ce va doresc din tot sufletul si voua!

va trimit fericitari

Fericirea e ceva ce te paleste in moalele capului. Exact ca nefericrea. Iti vezi linistit de zi, respiratie dupa respiratie, minut dupa minut si deodata bang! Esti fericit!

penaltyul nostru cel de toate zilele

Cred ca fiecare dintre noi avem cate un penalty pe care il ratam grandios. Poate fi vorba de o iubire, o afacere, un prieten. Pina la urma nici nu are vreo importanta ce ratam ci ceea ce ne ramane dupa ratare. Daca defilam mai departe cu  bucuria faptului ca am jucat, e ok. Daca nu, vom avea ocazia unei noi ratari. Pina cand ne saturam si acceptam ca un gol nu e cel mai rau lucru care ni se poate intampla intr-o viata de om.

comentatorii sportivi mai bine ar tacea

Ma scot din sarite comentatorii sportiv,  sunt o adunataura de pesimisti. Ar trebui aghesmuiti inainte de meci ca poate asa ar scapa de demonul negativismului. Nici nu apuca sa inceapa bine meciul ca se apuca sa compatimeasca echipa noastra. O jelesc in sus si jos.Ridica in slavi adeversarul, ce bine pregatit e, ce tactica beton are, cat de greu e, ca practic e imposibil de sperat la o victorie si dai si dai.

Iti vine sa-i omori.

 Am incercat sa dau tv pe mute dar parca un meci pe mute nu are niciun farmec. Nu stiu cine ii invata sa ia tonul asta., nu stiu cine le spune lor ca atunci cand e o faza interesanta in teren ei trebuie sa isi aduca aminte de cine stie ce istorie similara din 1900 toamna.  Bine ca baietii de pe teren nu aud ce spun astia ca nu ar mai juca nici noua minute, daramite nouazeci. Cum e posibil sa spui tot la cateva minute ca nu e greu, ca suntem defavorizati, ca e o adevarat grupa a mortii, ca ce tare e Franat, Italia si Olanda, nu ca n-ar fi tari, dar pina la urma daca ai nimerit in grupa aceea, inseamna ca macar ai o minima sansa, joaca-o si taci. Cred ca meseria de comentator sportiv in Romania a fost inventata de echipa adversa.

Singura mea bucurie la alegerile de ieri a fost ca voi scapa de megapanoul cu Inimaroiu. Ei bine, e tot acolo. Doar ca nu mai zambeste asa enigmatic.

SF SAU UTOPIE

Intr-o societate sanataoasa, abia am astepta sa vina ziua de vot, sa ne exprimam, sa schimbam, sa decidem. Dis de dimineata ne-am trezi cu acets gand, ca  in dimineata de Craciun, cand abia astepti sa vezi ce a pus Mosul sub brad, pentru tine. Ne-am imbraca frenetic si ne-am bea cafeaua din mers, am fugi la chiosc sa luam ziarul pentru ultimele informatii, dar nu ne-am opri nici macar sa comentam cu un vecin de scara vreun titllu de la sport fiindca nu am putea amna a nici macar cu un minut marea intalnire dintre noi si viitor. Am sta linistiti la coada ca sa ajungem sa ni se verifice datele si cand am primi stampila in mana am simti ca arde si cu ea fiebrinte, am fugi spre cabina de vot. Cu un gest scurt si puternic, PAC! Viitorul fericit e impuscat mortal. Obositi, iesim din cabina taraind dupa noi hoitul ultimului vot. Obositi dar fericiti. Acum nu e cazul sa mergem acasa, ci la cafenea, unde sa ne sustinem candidatul, sa ne rosim de furie si sa ne balbaim de emotie cand aflama ca altul nu a votat ca noi. Dezbaterile se incing, cafeau este indoita cu rom, apoi este inslocuita cu rom, pe masura ce cafeneaua se umple de lume. Vorbele zabarnaie si se asteapta cu interes ora la care se anunta rezultatele partiale. Imbratisari, pupaturi, viitorul se anunta asa cum era asteptat. Seara, dupa un dus, toata lumea isis scoate nevasta la o cofetarie, unde se mananca inghetata cu multa frisca si cu ciocolata vorba lui Andries, si se asteapta prinele stele, acelea acre anunta o noapte linistita, o viata linistita.

comanda de portret omagial

O prietna de-a mea, pictorita, grafician, de profesie om talentat, a primit o comanda cat se poate de interesanta. Sa faca portretul unui caine. Iata ce a iesit. Fata a zis ca daca e nevoie face si portretul unui leu, singura conditie e sa-l faca dupa poza. Adevarul e ca e mare meseriasa, ia uitati-va la el ce privire are! Asteptam comenzi ferme pentru pictat hamseri, iguane, varani sau in general orice mai iubeste omul si+si doreste sa vada prin preajma.

grupa mortii

Adevarata grupa a mortii va fi dumnica. Nu la Euro ci la vot. Asa cum se deoache omul nu doar de frumos ci si de urat, eu cred ca grupa mortii poate insemna  si sa fii printre unii la fel  ca tine. In definitiv, daca diferenta de valoare e mare, stai linistit si astepti inevitabilul. Dar asa? Fiecare dintre penibilii astia in loc sa se intrebe cu ce sunt eu mai bun isi spune am toate sansele, cu ce e el mai bun decat mine? Si turma de oi, sta prostita pentru ca magarul si ciobanul se cionfunda lesne atunci cand magarul poarta fes, ca asa are ciobanul iar ciobanul isi atarna coada, ca sa semene cu magarul. Si apoi magarul pleaca cea si ciobanul hais iar oile se inteaba daca magarul e cioban sau ciobanul, magar? Blestemul lui Caragiale se simte in continuare si chiar cred ca a lui era fantoma care bantuia castelul pe la una din televiziunile de “succesuri” din tara asta.

Ce naiba…

In seara asta am strabatut orasul in doua in mai putin de jumatate de ora. Parea nefiresc. O senzatie ciudata ne facea sa cautam explicatii. Simteam nevoia sa ne linistim. A. presupune ca e din cauza meciului.  Abia dupa un timp ne dam seama ca incercam sa gasim explicatii pentru normalitate. Cat de rau am ajuns?

tandem

Cu surle si trambite, majorete si scandal si prea mult portocaliu trece masina lui silaghi. In urma ei, mica si surghiunita masina cu poza lui inimaroiu, albastra, stearsa , anonima, cu un inimaroiu cu degetul la tampla, asemenea lui Grigiore Alexandrescu, sau poate la tampa,  Ideea e ca mereu trec asa, parca ar fi la pachet, parca zgomotul lui silaghi il pune in evidenta pe inimaroiu cel tacut si viceversa. E si asta o solutie. Daca esti jegos intre jegosi, ce mai conteaza…Ca sa nu spun ca poate sa insemne si ca indiferent pe cine votezi de fapt ai parte de toti…

exorcizari de dive

Mi-ar placea sa exorcizez o diva, sa scot din ea tot staniolul, sa o las fara “fast food” , sa o descopar goala, nu nud. Sa o chinui cu doze puternice de naturalete, sa o torturez cu simplitate. Sa o fac sa isi coloreze obrajii in mod natural, doar gandindu-se cat rau si-a facut ei, si tagmei de femei. Sa o fac sa citeasca si altceva decat instrunctiunile de pe vopseaua de par, si sa se bucure si de altceva decat de discounturile la Prada.  Daca mi-ar reusi cu una singura, as da anunt in ziar si sunt convinsa, ca ar da buluc toate. Dar cum sa fac sa o conving pe prima?

asta e

Odata ce plantezi copacul vor veni si pasarile sa se aseze in el. Niciodata invers.

Deci

Deci, ca sa incep cu un cuvant drag romanilor care nu sunt in strae sa traga o concluzie si tocmai de aceea o anunta neincetata, deci mi l-au pus pe Inimaroiu mare cat o zi de post, chiar in fata geamului. Dimineata cand trag draperiile, il vad, de ce ma apuca dracii instantaneu. Deci exact asta imi mai lipsea sa ii vad astuia moaca cu deget la creier si zambet enigmatic, de Gioconda de sectorul patru. Deci de ce mama naibi zambeste el asa enigmatic? Deci eu cred ca el se gandeste ca acum ca le-a dat “fra-erilor” doua parcuri , trei banci si doua tobogane, o sa-l voteze, deci mai are putin de tras si apoi va avea inca patru ani de somn si spaga, deci e un dobitoc daca crede ca poporul asta e asa de prost ca sa il voteze cu toate ca deci s-ar putea sa ma insel. Una peste alta de ce deci l-au pus tocmai in fata geamului meu nu puteau sa-l puna deci in fata geamului “la” nevasta-sa? Deci poate ca si ei i s-a acrit cu toate ca deci ea cred ca are de impartit cu el si alte lucruri decat zambetul lui stupid si falcile lui late. Deci e urat ce fac sa ma iau de fata lui, dar ce sa fac daca deci ma enerveaza ca s-a pus deci exact in fata geamului meu.

Deci, la revedere!

Rai si răi

Vecina din blocul de vis a vis, este prima care da alarma de vreme buna. De la prima raza de soare, femeia iese, sapa gradina, pune gazon, panselute, lalele, narcise, ce mai, un picior de plai, o gura de rai. La aceasta frumusete eu nu contribui decat cu un perus batran, pe care il scot pe geam sa adauge si el trilurile lui ragusite acestui peisaj paradisiac. Dar iata ca, vajnicii lucratori apar, totul se transforma in transee, gradina femeii e sapata, asfaltul proaspat turnat smuls cu borduri cu tot si iata-ne din nou, in plin cosmar. La revedere panselute, lalelel si narcise, ca nu stiu ce teava trebuie schimbata. Sa nu va imaginati ca e teava de gaze care ar sta sa bubuie, nici gand, e una din evile alea care acopera firele de curent electric. Probabil cineva a reusit sa incheie un “deal” avantajos pentru el, adica cu spaga buna,  si atunci s-a ajuns la concluzia ca ele musai-musai trebuie sa fie schimbate. Pentru un comision gras merita sa asasinezi un prapadit de colt de normalitate. Uitati-va in jur. E greu sa furi cand e ordine, e usor sa furi din haos.

sunt ne(r)vinovata

In Romania ar trebui vandute numai masini fara claxon. Cu toate ca ma tem ca daca nu ar putea claxona s-ar gasi altceva, poate mai rau. Inchizi o supapa, se deschide alta. Eu ma gandesc acum la aruncat cu rosii dar la fel de bine s-ar putea sa fie trasul cu pistolul. Ti-a taiat unul fata, pac pac! Te-a blocat in intersectie, pac-pac! A parcat pe locul tau, pac-pac! Intrebarea e cat din aceasta furie e nascuta din trafic si cat doar se varsa in el. Dupa cum vad eu lucrurile oamenii pleaca dimineata de acasa furiosi nevoie mare si spun ” lasa ca prind eu pe cineva, sa-l claxonez de sa-i mearga fulgii!”. Daca pietonii ar face la fel ca soferii, ar trebui sa luam la palme fiecare baba care se inghesuie sa urce inaintea ta in tramvai, ca sa prinda loc, sa sodomizam toti mosii care te imping ca sa puna ei mana pe paine ca sa vada daca e proaspata si sa linsam cu incetinitorul  toate aprozaresele care iti dau un cot in burta doar ca sa fie sigure ca prind ultimul fornetti cu cascaval. Asta e, pietonii injura, soferii claxoneaza si oamenii dispar. Oare mai exista  viata dupa inguraturi si claxoane?

funny-isme

http://www.tatuagemdaboa.com.br/

 

Nu e obligatoriu sa completezi adresa de email. Doua nume in cele doua campuri si vei vedea ca ele apar ca tatuaje in film. Super haios.

o singura coloana vertebrala la 22 milioane de aplecati

Pentru unii, cum ar fi francezii, ziua de 1 Mai s-a consumat in proteste de strada pentru a obtine drepturi sindicale. Pentru romanii un mic moca si o bere e sufiecient sa uite de tot. Nu mai conteaza ca cel care plateste pentru micul ala pe care tu-l primesti moca, zice-se, e de fapt cel care a furat industria si agricultura, te-a lasat pe tine pe drumuri si te-a pensionat prematur fiindca vroia sa scape de o armata de prostani comunisti, periculosi prin faptul ca inafara de scris pancarte si pupat profesionist cururi nu stiau sa faca altceva. Acum aceeasi sunt numai buni de facut coada la mici moca. Micii moca se platesc cu varf si indesat. Si acesta nu e un discurs de stanga, sau cel putin nu in alta masura decat aceea de a contrabalansa o dreapta agresiva. Ar mai fi de agaugat toata pleiada de lautari si lautarese, fie ele de muzica pop, etno, dance sau populara care se duc sa cante de la trei la trei jumatae la PSD si de la trei jumatate la PNL, iar apoi la PDL. Si mai au si tupeul sa declare in emisiuni televizate ca ei sunt doar artisti, “eu nu fac politica”, normal ca nu fac!, din moment ce asa pot sa suga de la toate vacile. Fie ele batrane, sterpe sau masculine. Suntem o tara de oamnei pentru care Brancusi a facut degeaba coloana. A vrut sa dea acestui neam o coloana vertebrala, dar se pare ca nu a reusit. I-a facut si masa tacerii, ca prea se cleveteste mult, dar tot degeaba. Ramanem asa cum suntem, barfitori si aplecati.

draga domnule swarowsky, iti multumesc

Avem asa: cristale swarowsky pe ata dentara sau scobitori, in functie de cat de inovator sau conservator e bogatanul cu dinti sensibili, ca sa nu spun cariati. Avem si batistute de hartie de unica folosinta, tot cu cristale swarowsky, pentru bogatanul racit si cu dinti sensibili, avem si solutie nazala pentru bogatanul cu dinti sensibili,racit si mucos. S-au sesizat cazuri in care bogantanul racit si cu dinti sensibili a murit fiindca i s-au obturat narile cu cristalele swarowsky dar daca nici asta nu e o moarte buna pentru un bogatan nu stiu care e! Mai avem hartie igienica cu cristale swarowsky, sigur, poate zgaria un pi popoul dar sunt har domnului suficiente limbi dispuse sa reduca usturimea. Ar mai fi si prezervativele cu cristale swarowsky. Te fac sa simti pe propria-ti piele ce inseamna sa fii bogat. Asa ca domnule Swarowsy, iti multumim ca ai reusit sa ne ajuti sa distingem snobii de la distanta. Ai reusit cu cristalele matale ce nu au reusit nazistii cu tot cu lagarele lor de contrare si stlele lor galbene in piept. Iti multumesc ca ma ajuti sa ma tin deoparte de snobi. Sa traiesti, Swarowsky!

asigura-te ca mergi zilnic la buda, in rest….

In fiecare zi trebuie sa sterg spamuri cu asigurari, la masini, viata si asa mai departe. Urasc asigurarile. Nu cred ca sunt compatibile cu ideea de viu. (Stiu ca in State de exemplu esti realmente mort daca nu ai asigurare. Niciun medic nu misca un deget daca nu ai asigurarea necesara ca el sa ridice acel deget.Asta inseamna sa traiesti intr-o tara libera, “land oh the free” , locul in care fericirea este garantata de constitutie.) Inchid paranteza si revin la asigurari. Ele iti iau acum ceva si iti promit ca daca/ in anumite conditii/candva/ undeva/ oarecum/ s-ar putea sa/ daca avocatii lor imbuibati considera ca s-au intrunit conditiile/ ….s-ar putea sa iti dea banii inapoi. E ca si cum ai iubi pe cineva astazi si maine si in toate zilele tale in speranta ca atunci cand vei da coltul va picura o lacrima pentru tine. Rula la un moment dat o reclama care spunea ca daca ai asigurare dupa moartea ta, ca parinte, copiii isi vor putea continua linistiti copilaria. Numai un cretin de copywriter fara copiii si fara suflet putea scoate asa ceva si numai o gasca de accounti, manageri handicapati puteau sa ii dea drumul. Eu le doresc sa le fie tarana salariilor usoara si sa ajunga sa trebuiasca sa munceasca pentru un euro pe ora si copii lor isi sa traiasca in continuare copilaria  fara PSP, execursii in europa si scobitori cu cristale swarowsky pe ele. Iata ceva ce urasc chiar mai mult decat asigurarile-cristalele swarowsky.

un prost

Peste tot pe unde ma invart, real sau virtual, numai oameni inteligenti. Vorbesc serios. Pareri. Opinii. Argumente. Logica carteziana dusa pina in pinzele albe ale reclamei la clor.

Mi-e dor de-un prost. Nu vreau un prost sofisticat, nici unul intelctualizat, vreau doar un prost. Daca se poate un prost vesel.Prostul daca nu e vesel inseamna ca nu e prost destul.

japonezii nu fac flori fiabile

Mi-e ciuda. Azi mi-a inflorit trandafirul japonez. Nu putea inflori si el ieri, cand am stat acasa, azi! cand ma duc la servici. Diseara cand ma intorc florile, ca sunt si doua! vor fi aproape ofilite. Trandafirul japonez face o floare foarte frumoasa dar care tine doar 24 ore. Oare cu iubirile e altfel. ..Sau cu oamenii …sau mesajul japonezului e sa casti bine ochii cat ai pe ce. Recompensele sunt intodeauna scurte. Adevarul e ca de la un moment incolo inveti sa te bucuri si de frunze. Si mai apoi chiar si de ghiveci. Si de radacini. Iar la final-de pamant. Asta inseamna sa ajungi sa fii profund. Profund ingropat.

primarul are borduri de pus, handicapatii sufera

Situatie datat: borduri inalte, de preferinta chiar doua randuri, daca se poate, ei bine se poate. In dreptul zebrei e adevarat ca e putin mai joasa, in dreptul zebrei este insa parcata una din masinile acelea fara inceput si fara sfarsit, care se parcheaza de regula unde vrea muschiul vartos al proprietarului. O tanara in carucior cu rotile, impreuna cu un insotitor, probabil tatal ei, m-as mira sa fie sotul! am eu motivele mele…incearca sa gaseasca un loc pe unde sa urce de pe strada pe trotuar. Singurul loc pe care il gasesc e la haisa de trecerea de pietoni, pe acolo pe unde bordurile sunt umflate ca dunarea dupa o saptamana de ploaie. Se chinuie amandoi. El trage din rasputeri. Ea invarte de roti. Cu mari eforturi reusesc sa se urce pe trotuar. Un pas mic pentru ei, un pas mare pentru tara asta in care persoanele cu disabilitati conduc o natie de handicapati, sau viceversa.

alegeri

Primul pas spre credinta e sa ai incredere. Al doilea vine firesc, dupa o zi, dupa un an, dupa o viata. Sau dupa o alta viata. Cum ajungi sa ai incredere? Nicum, pur si simplu e o alegere de facut.

prea multe

Am intrat ntr-o librarie. Sunt prea multe carti. Prea multe raportat la numarul de cititori. Prea multe raportate la durata vietii. Prea multe raportat la adevaruri. Cate se pot spune cu doar cateva litere…. Dar de ce ma mir doar toata lumea este formata din patru molecule A, , T,  C si G.

de zeghe-n lanul de secara

Familia e celula de baza a societatii. Cred ca e vorba de celula aceea unde se poarta hainele in dungi.Zeghe si papuci de casa, asta e celula de baza a societatii. Sigur, eu sunt o familista convinsa. Diferenta e ca din celula numita familie scapi mai greu. De cele mai multe ori e pe viata. Fara gratieri si fara suspendare. Sigur ca de multe ori colegii de celula pot fi placuti, poate chiar se schimba dar celule ramane aceeasi. Pina si gardienii se mai schimba, dar dungile raman. Sunt si parti bune, Cum ar fi cresterea numarului de puscariasi.

sos psihanaliza

Sunt doua feluri de bloguri. De lauda de sine sau de lupta. E foarte fain sa iti versi toate frustrarile. Fie ca ti se raspunde sau nu scapi de ele. Asa ca eu cred ca psihanalistii ar trebui sa ia masuri fiindca vor ramane fara job. Pe linga marele avantaj financiar, exista si acela ca blogul e mereu accesibil, nu pleaca in concediu si nu adoarme la povesile tale. Ca sa nu mai pomenesc cel mai mare avantaj-anonimatul. Lasitatea de a te ascunde in spatele ecranului, dincolo de cuvinte, acolo unde nimeni nu te poate ajunge.

e de bine, e de Gheorghe

Ceea mai mare bucurie a mea din ultimul timp este sa cunosc un om fain. Placere egalata doar de aceea de a ma vedea si cu un alt om fain, prieten rar, editie de colectie. Definesc fain: care sa nu vrea sa para altceva decat e. Cu oamenii faini pot sa faci totul din prea plin. sa razi din prea plin, sa taci din prea plin si sa asculti din prea plin. Rarisim. Astazi am avut aceasta bucurie. Ma simt obosita in cel mai placut mod cu putinta.Din prea plin. Deci o zi mare. O zi de Gheorghe cum nu se poate mai faina. 

Batuta de pe Vacaresti sa traiesti!

Trage un picior in roata masinii. Alarma masinii se porneste . Se opreste alrama. Individul ii  mai trege un sut. Alarma se porneste din nou. Se repeta aceasta schema de trei ori. Lumea trece linistita pe linga el, inspre piata. Doar e sambata dimineata si maine sunt Floriile, n-au oamenii timp pentru batausii de limuzine.. Din nou sut, din nou alarma de data asta apare un individ in pantaloni scurti si tricou, un fel de pifama banuiesc, peste care are tras un halat. Se pare ca alarma a avut efectul scontata. Se incinge o hora de Florii. Cu tipurituri si cu tot tacamul. Care era ideea? Omul care dadea suturi masinii lucra la pus borduri si vroia ca masina sa fie mutata.Aceasta era metoda pe care el o descoperise ca fiind eficienta dar nu si-a calculata bine riscurile. Sau poate ii placea sa fie batut.

aseara ti-am luat cercei

 http://bijuteriisiaccesorii.blogspot.com/

Imi doresc foarte mult ca intr-o viata viitoare sa fiu un om care sa munceasca mai mult cu mainile, in sensul cat se poate de simplu al lucrului manual. E obositor sa insirui cuvinte si sa te minti ca in spatele lor sensuri nebanuite se izbesc sa iasa la lumina. Asa ca imi face placere sa am prieteni ale caror maini produc lucruri palpabile. Si pline de imaginatie.Cerceii acestia migaliti din nasturi sunt cat se poate de buni pentru cei care vor sa isi inchida urechile la toate ineptiile din jur, debitate de unii ca mine.

ma alin si eu cu ce pot :)

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand aud de munca in echipa ma tulbur. Din exeperienta mea. munca de echipa inseamna ca eu muncesc singura de imi sar capacele si apoi vine cineva care o semeaza daca e bine, daca nu, se scuza spunand ca e numai vina mea,  dupa cum spunea un prieten, “numai cine munceste greseste, deci sa bem!” Aceasta conceptie a mea despre munca de echipa a fost zgaltaita de o persaoana “mica la stat dar mare la sfat”, realmente, spiritul ei pare ingramadit intr-un coprp mic, de aceea parca sta sa explodeze in orice clipa, spiritul, nu corpul, sa ne intelegem….Intamplator, acest exemplar pe cale de disparitie, numit hominis echipis, isi sarbatoreste azi ziua, deci iata inca un mit spulberat, acela al berbecului egoist si capabil de a calca pe cadavre pentru succes. E limpede ca vorbim despre ceva rar aici….La multi ANI! Voua tuturor va doresc sa intalniti macar cate un hominis echipis de acest gen proxim si cu aceasta diferenta specifica.

farsa si varza

Scoala e o farsa, strada e o farsa, piata e o farsa, de ce pana mea sarbatorim noi 1 Aprilie? Ar trebui sa sarbatorim fiecare zi. Eventual sa alegem si o zi pe care sa o declaram ritos Ziua seriozitatii la romani. Propun 31 aprilie.

ora h

Pierdut ora. O declar nula. Gasitorului ii ofer dispensa. Sa o pastreze si sa se bucure de ea!

imperfecti in viata, perfecti in moarte

E suficient ca cineva sa moara ca dintr-o data sa fie foarte iubit. De catre cei mai aprigi dusmani, in primul rand. Si asta nu fiindca ar fi vorba de fariseism ci fiindca tot ce ai de impartit, dispare. Ramane doar ce e de neimpartit. Tot ce e de impartit, e material si tot ce nu e material, e de neimpartit. Adica iubirea pentru un om. Nu pentru un om mare sau mic, gras sau slab, prost sau inteligent ci pentru un om. Moartea ne face din nou asa cum eram ,perfecti.

snobismbul si strabismul

Sunt convinsa ca in curand oamenii de stiinta vor descoperi gena snobismului, ea exista cu siguanta , dar nu a fost inca separata. Probelma va aparea abia dupa! Odata izolata ea va putea fi eradicata, printr-o simpla modificare genetica.Dar atunci vor sari de cur in sus, marile agentii de publicitatate, cacatorii  de branduri, aceaia care traiesc din cultivarea pe campia constiintei a unor nevoi inexistente, cei care de altfel au si generat, de-a lungul timpului, aceasta gena a snobismului. Ei ne-au invata pe totii ca pantofii nu sunt pantofi, ci sunt pantofi de brand si no-name-urile, la fel si  inghetata, la fel si prezervativele. Niciodata nu vei gasi pe cineva care sa fie mai impotriva fenomenului numit publicitatate, decat unul care a lucrat in ea. Pentru ca numai el stie cat nevoieste nopti si zile, sa cloceasca niste branduri. Numai el stie cate minciuni si metafore a lasat la dospit ca sa iasa o promisiune geniala, de genul just do it! Cu toate acestea, eu sper ca aceasta gena odata descoperita sa poata fi modificata genetic la cerere…cu toate ca  nu sper sa fie liste de asteptare. Din pacate, teoria brandurilor, ingrasata de ochiu’ vigilent al societatii de consum, s-a extins si la oameni, si ei sunt mai nou de genul brand si no-name.

procente

Intra in orice farmacie si vei descoperi rafturi si para-rafturi cu tot felul de creme care reduc ridurile in proportie de, sa zicem,  75,77 %. Daca ar fi adevarate acele procente macar in proportie de 5% nu ai mai vedea dimineata babete inghesuindu-se in troleu ci doar niste zine iesite la pensie care merg cu troleul doar ca sa agate un batranel ferches, nu fiindca ar lor ar fi dat coltul ci fiindca a fugit cu septuagenara de la scara II. Marea majoritate a femeilor insa se incapatineaza sa faca parte din cele 24,33% si viata se incapatineaza sa curga spre moarte, in ciuda companiilor farmaceutice, care ar vrea sa ne vada pe toti matusalemici si mereu bolnavi. Asa ca mai bine sa ne bucuram de ridurile noastre, ele demonstreaza ca am ras mult, ca am schimbat multe fete si ca suntem suta la suta vi. Si daca nici asta nu va face sa va simtiti mai bine, ganditi-va ce ati vrea peste vreo zece ani sa aratai ca acum.

liniste la etaj

In seara asta deasupra mea e liniste. Si nu ma refer la Rai ci la vecinii de la patru. Aproape ca stau sa ma gandesc daca nu cumva, intr-o etapa schizofrenica, i-oi fi omorat si acum nu-mi aduc aminte. Ma gandesc sa urc, sa sun si sa vad daca imi raspunde cineva. Dar mi-e teama ca apoi se va porni iarasi vacarmul. Asa ca mai bine astept pina maine dimineata cand daca tot e liniste, mai ales ca ei sambata au bunul obicei de a se certa la ora sapte, incurajati de urletele copilului, deci daca si maine dimineata e liniste, sun la 112. Pina atunci ma voi delecta cu cititul unei carti fara sa trebuiasca sa parcurg de cinci ori aceeasi pagina doar fiindca nu imi aud gandurile in cap de bile.

sunt fericita

Sunt foarte fericita ca sunt contemporana cu toti prietenii mei.

loc rezervat car mortuar

In fata bisericii, un loc de parcare neocupat “Rezervat car mortuar”, scrie. Adevarul e ca nu e bine sa vina “carul mortuar” si sa nu aiba unde parca, pe oameni ii sacaie oricine si orice le aminteste ca nu sunt nemuritori…. 

Dar, nu mor oameni in fiecare zi in cartierul asta asa ca ar putea si ei sa lase spatiul altora care au nevoie pentru viata de acum…Eventaul ar putea chiar percepe o taxa micuta pentru acel loc, asa, ca sa poata hrani din el doi cersetori si un caine….

intrebari legitime

De ce invariabil toate lucrurile care ne plac sfarsesc prin a fi obligatii? E valabila si reciproca? Ajungem sa ne placa lucrurile pe care trebuie sa le facem? Unde incepe si u de se termina liberul arbitru? Oare sunt idioata?

PS cel putin la una din intrebari raspunsul e DA

oameni si caini

Un caine pierdut in cautarea stapinului e unul din acele lucruri care mi-ar frange inima, daca as avea una….Am iesit in seara asta sa conduc pe cineva, si exact pe mijlocul strazii, un brac. Nu stie pe ce parte vrea sa fie, e gata sa fie lovit de masina dinn stanga. Ezita. Apoi de cea din dreapta. Unde duce drumul. In ce sens e casa.

E ca atunci cand stai pe scaunul din dreapta si altcineva conduce. Esti atent la tot felul de detalii, doar la drum, nu. Cainii stau mereu pe scaunul din dreapta. Lesa stapinului stie drumul. Asta pina cand simt miros de catea in calduri. Atunci dispare lesa si odata cu ea tot universul si el reapare abia dupa partida. Dar apare strain. Necunoscut. Neprietenos. Un cu totul alt univers decat cel dinainte de acuplare. Oameni. Caini. Tot aia…

flores flores para los muertes

O zi pe an mi-ar placea sa fiu profesoara. Nu as umbla apasata de flori, nu le-as cara ca pe un maldar de busteni, nu as cauta o florarie in care se le transform inapoi in bani, chiar daca in pierdere, avind in vedere comisionul floraresei. Am vazut azi o profa pe care florile o apasau, o striveau, o faceau sa para si mai mica. Eu cred ca florile sunt ca baloanele cu heliu. Cu cat mai multe, cu atat mai multe sanse sa plutesti in slavi. Dar ce stiu eu, eu nu sunt profesoara, nu am cum sa tin lectii despre flori.

mica publicitate

CAUT ULTIMA URSITOARE. GASITORULUI RECOMPENSA. ASTEPT PROVINCIA

In basm, penultima ursitoare zice de rau dar vine ultima ursitoare si indulceste zicerea. Astea sunt basme…in viata reala ultima ursitoare e moarta, beata sau plecata la barbati, ceea ce in ultima instanta e tot aia….adica nu e.  Si uite cum o gramada de calitati sunt umbrite de un defect. (In cazul meu, sic! Defectul e evident lipsa de modestie….)Ma conslez cu ideea ca voi intalni pe cineva a carui gramada de defecte va fi luminata de o singura calitate. Ce pereche frumoasa o sa facem!

curatatorie clinica

Un jaguar se intalneste cu un alt jaguar, cu o blana mai rapanoasa, cu pete din sezonul trecut si croiala desueta.

Se pregateste sa il ia peste picior, doar asa ca sa mai treaca timpul, cand cade rapus.

Chiar inainte de a-si da ultima suflare zice;

-Al naibi vanator! Credeam ca se multumeste cu modelul de anul trecut…

MORALA;

Nu conteaza cat de noi sunt petele, curata-le radical!

Kitsch ghicitoarea mea

Intotdeauna mi-au placut martisoarele. Imi place si obiceiul in sine, de a declara, gata!, de azi ne punem martisoare si e primavara cat si micile chiciulete in sine ma amauza teribil.Unele kitschuri au ceva naiv in ele, o dorinta de a exprima ceva lipsita de putinta, dar cu atat mai impresionanta, parca ti-ar spune Kitsch ghicitoarea mea ce am vrut sa fac si nu mi-a iesit? Revin, mi-ar placea sa avem snururi care sa decalare, odata puse in piept, AZI SUNT FERICIT! Sau AZI M-AM INDRAGOSTIT! Adevarul e ca si pe cel mare mare ger, cand iti flutura snurul alb-rosu pe “pept” nu poti uita ca vine vine primavara  si parca rabzi mai usor urgia…. asa ca poate functioneaza procedeul si merita extins.

astazi

Astazi m-a locuit o stare de bine.

oprez schimbari dramatice

Ma dadeam pe canale in sus si in jos, asa cum fac copiii pe tobogan dupa ce se plictisesc, si adevarul e ca eram plictisita, cand ce sa vezi. Trei oamnei ingandurati, ar fi putut fi cei trei magi, sau cei trei ciobanei, dar mai degraba ar fi sa yic ca erau neurochirurgi. Dadeau din cap a indoiala, aveau pupilele dilatate de emotie si emiteau sentinte de genul “Eu zic ca nu o sa tina, dar hai totusi sa incercam” sau “Si ce facem daca nu rezista?”Raspunsul cade greu “Taiem, ce sa facem….”  Muzica subliniaza tensiunea. Broboane de sudoare lucesc in lumina reflectoarelor. E vorba bineinteles de o cunoscuta haitstylist si cei doi asistenti ai ei care se consulta in vederea unei operari radicale de look. Vorba unui coleg ” Sa-mi trag bice!”

de sus in jos

Cucoana asta de deasuppra mea are doua manii. Prima din ele e sa umble numai cu pantofi cu toc cui, si calca al naibii de apasat, iar a doua, sa scuture. Ambele metehne se manifesta la orice ora din zi, dar mai ales din noapte, dupa cum urmeaza. Umbla mult si apasat dupa ce ma culc, si scutura de fiecare data imediat dupa ce imi intind rufele. De unde naiba stie cind ma culc? Sau cand spal? Si ce are cu mine? De ce nu foloseste un aspirator? Uite asa mi se invartoseaza intrebarile in cap si mi-as baga piciorele in pantofii ei cui si mi ti-as scutura-o si pe ea si pe barat-su si pe istericul lor copil sa le mearga si fulgii si bilele de metal. Am s-o fac in momentul in care voi termina de studiat tema “viata la bloc” Hai noroc!

fain

Toata lumea vrea prieteni veseli. Inclusiv eu. Nimeni nu vrea sa auda despre problemele tale. Inclusiv eu. Tocmai de aceea refuz sa ma mai ascult in ultimul timp. Sau sa ma iau in serios. Asa ca viata mea e chiar faina daca fac abstractie de mine. Inclusiv eu.

stampilat si parafat

Cea mai mare gogorita e aceea ca pactul cu diavolul se semneaza cu sangele tau. Daca ar fi asa, ar fi perfect, ar insemna ca suntem constienti. Adevarul e ca nu ne dam seama decat retroactiv ca l-am semnat. Si ce mai e de facut? In cel mai bun caz ii tragem si o anexa prin care ne manifestam parerile inutile de rau.

cursul la cec

Stiti tipatul acela vag isteric pe care il scoate calculatorul cand ii ceri ceva imposibil? Ei bine, eu l-am ascultat cu o frecventa de trei ori pe minut, timp de douazeci si cinci de minute, nu mai fac calculul ca ma enervez din nou. Scena era cam asa, redau ndin minte. Personaje fiind o ea, de vreo cinzeci de ani, care il invata pe un el, vreo saizeci, cum sa operze calcultaorul. Deci. Citez din memorie. ” Nu apasa pe ala, clinck! acum trebuie sa dai sapec, clink, nu e ala , clink, asa, clink! ala de linga, da aia mare, acum, asa, acum continui cu majusucula…clink! nu tii apasat pe tasta aia si in acelasi timp…”In fata ghiseului o coada de caine, o coada de cal, o coada de ……maimuta….Cei doi, elevul si profesoara continua linistiti, rar mi-a fost sa vad o profesoara asa calma…Oamenii vroiau sa plateasca taxe ptre scoala de soferi, amenzi, taxe de buletin, dar cei doi nu vroiau decat sa fie lasati in pace sa invete in liniste calcuatorul. Mai erau trei ghisee, la care nu era nimeni, dar ghinion! nu erau casierii. Iar la casierie erau cursuri, asa ca…..

nostalgie

Erau vremuri cand abia asteptam sa ma uit in cutia postala. Iubitii de la mare scriu mereu, macar pina dupa Anul Nou….gaseam scrisori cu plicurile desenate, sau cu decupaje aplicate pe ele, semn ca cineva s-a straduit artistic pentru mine…si putin si pentru postas…Duminica era mereu trista fiindca nu venea posta. Astazi cutia postala e plina de pliante de la supermarketuri. Sa fie semn ca am imbatranit eu? Sau lumea? Zice-se ca iubirea trece prin stomac. De la o varsta incolo nu mai trece de el, ramane blocata acolo…si de iesit iese numai…..

Hello Doly

Doly e de 12 ani cainele pietii. E grasa de la sterilizare, batrinete si de la macelaria din colt. Are cataracta la un ochi si cand se porneste pe latrat se opreste foarte greu. I se intampla chiar sa se aseze si corpul ei sa latre in continuare fara ea.Probail ca toate masinariile vechi se pornesc greu si se opresc si mai greu… Doly nu suporta tiganii. Ii stie si ii latra de la distanta. Acum ca i-au furat caii de la bicicleta cand era mica, sau ca ii asociaza cu hingerii care au prins-o de cateva ori….oricare ar fi explicatia nu ii suporta si pace! Nu stiu daca Doly e rasista sau nu. Cert e ca pina acum nimeni nu a acuzat-o de comportament discriminativ….si niciun tigan nu s-a plins de ea ca nu l-a latrat ca pe un rom … Pina una alta, Doly e o batrinca carei i se poate trece cu vederea un mic capriciu…sau o xenofobie pe baza de senilitate.

cel mai sincer post al tuturor timpurilor

N-am nimic de spus. N-am nimic de spus.N-am nimic de spus. N-am nimic de spus. N-am nimic de spus. N-am nimic de spus. N-am nimic de spus.

PS :Corolarul unui moralist decrepit la cel mai sincer blog al tutror timpurilor-toata lumea scrie, nimeni nu citeste, toata lumea vorbeste, nimeni nu asculta, toata lumea comenteaza, nimeni nu intelege.

PPS Corolarul o include si pe broasca!

omagiu covrigilor

Nimic nu imi face mai mult pofta decat  la covrigii calzi , iarna, …

Imi place tot la ei. Felul in care se asezoneaza cu aburii care iti ies din gura…sarea, macul si susanul …. coada pe frig in fata covrigariei.Sentimentul acela de asteptarea colectiva, in care ne zimbim unii altora complici, incercand sa parem calmi si civilizati cand de fapt suntem foarte nerabdatori si tematori ca pina sa ajungem noi la rand vine primavara. Si imi place ca sunt ieftini, si la coada la covrigi mereu vei da cate cineva pentru care covrigii nu sunt o gustare ci o masa….la coada la covrigi lumea e tare simpla si nesofisticata…si daca ii iei de pe selari chiar ai sansa sa traiesti un colt de sfarsit de secol  care se ridica discret, doar cat sa arunci si tu o privire. Farmecul covrigilor e gaura prin care lumea se vede mai bine. Mai buna. Mai simpla. Cand eram mica se vindeau pe strada, castane cald. Ele insa au disparut. Sper sa reusim sa prezervam covrigii.

nimicnicie

Exista oameni, rari, in prezenta carora daca stai un timp, te contaminezi de libertatate. Iti spui, in timp ce iti masori pasii mici si egali, “si eu pot fi liber”, “si eu pot fi nebun”. Adevarul e ca nu poti. Si imediat ce iesi de sub raza lor de actiune iti dam seama ca esti meniti sa ticai egal, de pe azi pe maine. Dar timp de o secunda, cat ne-a trecut ideea asta prin cap, am fost mantuiti de nimicnicie. Tot e ceva.

Lenin a spus Ignorati, ignorati, ignorati

Abia m-am obisnuit cu zapada, ca a si trecut. Doar cat inepuse sa imi placa. In aceasta ordine de idei am sa incerc sa ma obisnuiesc cu manelele, cu gropile si cu jegul. Iar copilul ala cu bilele de deasupra e chiar dragut. Imi place mult cum se trezeste el la ora unspe noaptea si rostogoleste bile pină pe la unu. Astăzi ii auzeam pe ai lui, cum vorbeau, in timp ce pustiul urla. El ii spunea ei Haide sa il ignoram. Sper ca faptul ca il ignora ei sa dea mai multe roade decat ca il ignor eu…Dar , m-am obisnuit, chiar imi place…

eutanasia unui blog de kkt

Stiti cliseul acela din filme, cand se trag din priza muribunzii? Ei nu mai sunt capabili sa decida, dar au facut-o pe vremuri, cand erau si acum familia le pune in aplicare dorinta. Ei bine, acest lucru ar trebui sa fie valabil si la bloguri, asa ca imi rog pe aceasta cale toti prietenii. Daca ma apuc sa bat campii despre viata mea, sa povestesc cum faceam eu in spilhozen, sau cat de desteapta eram intr-a treia, dar cum mi-a trecut intre timp, sau cata emotie traiesc cand ma scarpin la buca stanga cu mana dreapta, decuplati-ma! Scoteti-ma din priza, furati-mi mousul, conexiunea la internet, orice, numai nu ma lasati sa ma fac de kkt!

un prost cauta un post

Stai asa si apesi pe buton in speranta ca poate vei gasi ceva, treci prin toate canalele, nimic, o mai iei o data de la capat, nimic. Treci prin toate zilele, nimic, o mai iei o data de la capat. Prin toti oamenii treci. Daca programele, zilele, oamenii nu iti atrag atentia de la prima vedere e  fiindca esti superficial sau te opresti in cele din urma la cate ceva sau cineva, fiindca te resemnezi? Sunt profunda ca un cur!

inteligenta batraciana

Am citit ca broastele au sistem foarte eficient de a se ghida.Maninca ce e mai mic, se imperecheaza cu ce e la fel de mare si fug de ce e mai mare. Sunt mai destepte ca noi! Noi ne imperechem cu ce e mai mic, mincam ce e mai mare si fugim de ce e la fel ca noi si apoi ne miram ca ne merge prost!

Bravo, primare!

Sunt destule gropi pentru toti prostii din oras sau ne revine cate o groapa la doi-trei oameni? Daca trebuie sa impart o groapa cu alti doi prosti vreau sa fie niste prosti curati, se poate? Oricum, multumesc primariei ca se straduieste din rasputeri astfel incat sa ne dea cat mai multe gropi . Ne apropiem de confortul maxim cand fiecare prost va avea de ales intre mai multe gropi, centrale sau perifice, cu bai de namol sau pietris…

Manati mai, hăi- hăi!

Manati mai, hai, hai! Este o formula de inchidere perfecta, poti sa o adaugi dupa orice discurs si are sens. De exemplu; Draga, nu vreau sa te mai vad niciodata, esti prost ca noapte, m-am saturat sa te culeg din gropi, manati mai, hai hai! Sau, Ai fost concediat, urmeaza sa iti infaptuiesti cele 15 zile si gata, manati mai hai hai! Sau Sunteti fericitul castigator al unei oi marca Yorkshire. Manati mai, hai hai! Sau ‘Te bag in p….ma-tii, manati mai hai hai! Polisemnatisul acestei expresii, versatilitatea ei sunt absolut incredibile! Probabil pentru ca este de o fericire stupida, contine un fel de energie in stare pura, energie care se poate plia pe orice stare.

Viata e de cacat, manati mai, hai, hai!

Viata e minunatt, trebuie traita clipa de clipa, manati mai, hai, hai!

Am o fata proasta ca o cizma, manati mai, hai, hai!

Fata mea e cea mai tare, manti mai, hai, hai!

Am sa scriu o nuvela in care dupa care fiecare paragraf am sa bag “manati mai hai, hai! “Manati mai, hai, hai! Propriu zis am sa scriu o povestire scurta care va deveni nuvela numai pentru ca dupa fiecare paragraf am sa scriu manati mai…

burti si guri

Noi romanii avem un stil unic sa confundam sarbatorile cu sfarsitul lumii. Atata mancare si iarasi mancare si numai mancare. Peste tot. Aprovizionari si frigidere de umplut. Burti, burti peste tot. Burta si gura sunt organele de baza, inima si creierul sunt asa la plesneala, pentru poeti.Banuiesc ca daca asa ne manifestam de sarbatori, probabil ca atunci cand va veni sfarsitul lumii il vom intampina cu cantari, dansuri si voie buna. Trebuie sa recunosc ca e si asta o strategie. Acum ma duc sa spal frigiderul meu mare cat un dulap cu trei usi (exagerez) ca sa il umplu pana la refuz (nu exagerez) ca dara si io mi-s romanca! Manati mai, hai hai!

ceva poetic sau patetic?

Dupa ce dai pagina, pagina pe care abia ai terminat-o,  e la fel de lesne de citit ca si aia de saptamana trecuta. Si cu zilele e la fel. Conteaza ca a fost acum un an sau acum zece sau ca “a fost”? Daca te umple de fericre, inseamna ca exista in continuare. Daca te lasa rece, inseamna ca asa a fost mereu. Iata si un fel de poezie.

Ai fost viitorul meu.

Vei fi trecut.

Niciodata prezent.

Niciodata prezent

funny epifanie

Mi-am luat telefonul la cautat prieteni. Multi pe care ar fi trebuit sa ii sterg si i-am lasat acolo din lene. Si mai multi care  nu ar fi trebuit sa fie acolo din start. Oameni pe care i-am uitat. Multi pe care nu i-am tinut minte niciodata. Cateva nume mi-au evocat niste amintiri frumoase, dar cam atat. Puteam sa le dau “delete” fara sa pierd mare lucru. . Poate doi trei oamnei care inseamna ceva si la ora actuala. Foarte multi legati de slujba, afacere etc Nu ii numesc colegi de servciu, fiindca aceia sunt o categorie aparte, ultimul nivel inainte de prieteni. Cel putin de acolo s-au ales multi prieteni. Gasesti nume care iti faceau glasul sa iti tremure in urma cu putin timp iar acum singurul lucru care iti tremura e degetu’, intre tasta verde si cea rosie. Sa ii raspunzi, sau nu ?Oricum rascolirea agendei de telefon, intr-o stare de acalmie, fara sa cauti ceva un anumit numar  iti poate oferi o epifane. Alta de fiecare data. Cea de azi a fost ca ma irosesc intre prea multi oamnei care nu inseamna nimic si am prea putin timp pentru cei care inseamna ceva. Trebuie sa iau masuri sau imi ofer o alta epifanie?!

mai sa fie…

Pe zapada, toate ciorile sunt negre.

margelele de sticla

Imi plac foarte mult bijuteriile, din fericire pentru mine si pentru copiii mei nu-mi plac alea scumpe, ci gablonturile. Propriu-zis in librarie si butica cu gablonturi stau cel mai mult. Azi la fel. Aveam de ales si un cadou unei prietene dragi asa ca am tot incercat diverse variante. Vanzatoarea tot vorbea si vorbea cu o clienta.Fara sa vreau, o aud intreband daca si cat o sa o tina. Alesese niste margele de plastic de 15 lei. Parizer daca cumperi de banii aia nu te tine mai mult de o zi!Avem un talent unic de a dori sa cumparam eternitatea pe nimic, fara sa ne facem griji ca ne vom plictisi inainte de a o consuma.

mita pentru linistea mea

Daca as putea redirectiona doi la suta din profit vecinilor de deasupra ca sa faca liniste, as face-o. Ce rost are sa ii ucid cand ii pot mitui. Bine, e mai mult o mita simbolica fiinndca e doi la suta din nimic, aproape, dar gestul conteaza. Vreau si eu  ca macar doi la suta din seara mea sa fie linistita. Ar intelege cat sunt de disperata sa dorm, sa citesc, sa aud ce spun fraierii la televizor fara sa dau volumul la maxim si sa imi tin respiratia in acelasi timp, doar ca sa aud ce spun. Filozofia mea de viata imi spune ca nu e bine sa ma bag. Nu, nu prostia patentat e filozofia mea de viata si nu sunt nici sado-masochista, dar stiu ca la un momnet dat am sa imi gasesc o cale de a nu ii auzi, de a nu-i mai baga in seama, si daca reusesc cu ei , reusesc cu orice.E adevarat ca asa am gandit si cand m-am lasat de fumat, ca daca o pot face pe asta, pot orice. Dar acum mi-e tare greu sa ma las de eclere si cozonac. Si totusi, perseverez in a-i suporta. O sa vina deci vremea cand o sa fie liniste si n-o sa mai poftesc eclere si cozonaci. Si nu ma refer la locul cu verdeata!

Intr-o buna zi

Mereu vin din urma si te bantuie datorii. Prieteni pe care nu i-ai sunat, felicitari pe care nu le-ai trimis, activitati pe care le amani la nesfarsit, pentru o zi cu soare sau una cu zapada, mereu pentru un maine ce rareori ajunge azi. Nu stiu altii cum sunt dar eu de cele mai multe ori aman lucrurile placute. Fac ce trebuie, ca daca-i musai cu placere, asa spune ardeleanul iar ce mi-ar placea cu adevarat, ramane suspendat. Intr-o buna zi o sa citesc cutare carte, intr-o buna zi o sa ma plimb pe malul Senei, intr-o buna zi….de fapt orice zi e buna. Chiar si astazi. Ce ar fi sa dau o fuga la Paris? La Moscova! La Moscova! Asa viseaza o viata intreaga  Trei surori.Teatrul e iarasi unul din lucrurile alea pe care am sa le fac intr-o buna zi….Ok, n-am sa fac regie, dar macar spectator pot sa fiu…sau macar sa mai citesc cate o piesa ….sau cate un titlu din biblioteca….Probabil ca intr-o buna zi am sa ajung macar sa sterg praful de pe cartile astea….chiar si asta e ceva!

Taxe pe spaga

Mi-e greu sa dau spaga. Nu e vorba aici de inalta tinuta morala ci de mici neajunsuri. Ba tin banii prea la vedere de ii vede nu numai cel care as vrea sa ii dau ca ii vede si colegul, sau seful, deci nu e bine. Ba ii ascund asa de bine ca nu ii vede deloc si are impresia ca vreau sa trec fara sa imi arat “respectul”. Propun sa o institutionalizam, cu tot tacamul. O platim la un birou si ni se emite o chitanta. Ajung la birou si spun ca vreau sa intru in institutia x intre orele 16-17 ca atunci pot eu nu intre 8 oo-8,30 cand prevede programul. Platesc spaga, primesc chitanta, mi se pune stamplia cu ” Platitor de Spaga” . Iar cei care o iau sa faca bine sa plateasca impozite, ca e frustratnt sa stii ca tie nu iti vin bani din astia neimpozabili in timp ce altora, da. La fiecare sfarsit de luna spagile se varsa in conturile celor care erau pe tura, conform graficului orar. Sigur e nevoie de putina organizare dar toata lumea are de castigat. Omul care da spaga scapa de rusine. Statul isi rotunjeste bugetul deci se vor putea satisface si mai multi parlamentari, deci oamneii vor fi si mai bine reprezentati. Taxa pe spaga e de viitor si nu va putea fi vreodata depasita decat de aia pe prostie…

scurt

Mi-e dor de zapada.

sunt criminali deci ii ucid

Am gandit-o mult pe asta dar pina la urma am luat decizia buna. Am sa apar la stirile de la ora cinci. O reporterita cu pupilele dilatate de oroare si cu glas tremurat va arata spre blocul meu si va spune ” Acesta este blocul unde la etajul patru a avut in urma cu cateva minute oribila crima.” Aici se opreste si gandeste daca trebuie sa mai intareasca sau e suficient. Decide ca e suficient mai ales ca vantul s-a pornit vrasmas. Reporterita intra in bloc. ” Cu doar cateva ore inainte pe exact aceste trepte a urcat criminalul. Oare ii incoltise deja in minte gandul mirsav al uciderii ? Daca tot suntem jos haideti sa vedem daca si-a platit intretinerea. Cum era de asteptat , e restantier!” Si dai si lupta in acelasi iures de patetism si incorenta, de joc de idei si joc de glezne, sub deviza totul pentru prost, totul pentru post.Operatorul nu prea stie ce sa filmeze, treptele pe care a urcat criminalul in urma cu cateva ore sau tabelul de restantieri in urma cu cateva luni.

Pe cuvint imi vine sa il omor. Urla, si urla, si urla. Dupa un timp se aud tocuri. Toc.Toc.Toc. De ce umbla maica-sa cu tocuri cui prin casa, e o enigma pe care nu o va dezlega un reporter profesionist intr-o zi cu ploaie. Dupa copil urla mama. Apoi se aude televizorul dat tare. Probabil tata care incearca sa auda ce zice nasu’ si nu poate din cauza urletelor. De ce nu se moare din nesimtire?

Numai pentru norocosi viata e o curva…

…Pentru noi astialalti e o sfanta. Slujba si penintenta. Iar slujba si iar penitenta. Nu se termina bine postul copilariei, cand trebuie sa te abtii de la jucarii si ciocolata ca incepe postul adolescentei. In afara schimbarii obiectului abstinentei nici o alta schimbare. Urmeaza penitenta maturitatii, cand tragi ponoasele. Ca te-ai abtinut prea mult in copilarie si adolescenta. Apoi urmeaza postul batrinetii. Ultimul post. Din fericre, de la moarte nu mai e nevoie sa ne abtinem. In moarte in sfarsit, ne putem da drumul

BUBU

Miros de crema de ghete. Cutiute metalice. Periute. Tata isi curata constiincios pantofii. Ca si in celalate 364 de seri cand nu venea Mosu. Dar de data asta mai abitir fiindca vroia sa ne arate ca noua, mie si sor-mii ca e bine sa dai inainte de a astepta ceva in schimb. Si fie ca Mosul vine sau nu,  o pereche de ghetute frumoase nu a facut rau nimanui. Am zile in care uit ca nu am sa-l mai vad. In care cred ca e undeva si oricand poate suna sa ii aud vocea gajaita de coronarian din nascare. Spunea “Alo” si nu avea mare lucru de zis, nu fiindca nu ar fi avut ce dar era mereu grijuliu sa nu  deranjeze.  Nici eu nu aveam mare lucru sa ii spun. De fapt de cele mai multe ori telefoanele lui ma jenau, tocmai fiindca in afara de banala intrebare “cum te simti” pe care i-o puneam de douazeci de ani, nu aveam a-l intreba nimic despre el, decat despre altii. Ce face mama, sora-mea, nepoata-mea niciodata despre el. Nu prea ne-am cunoscut dar asta nu are nicio importanta. Acum am intels clar ca cel mai important lucru dintr-o conversatie e “Alo”.

comandanta de detasament prezinta arm’ si da-i si pupa

Nu stiu daca va mai amintiti genul “comandanta de detasament”. Sau mai pe intelesul tuturor, chiar si a celor indecent de tineri, fata cu pampoane, care sta mereu in prima banca, soarbe cuvintele invatatoarei, profesoarelor si ale cui s-o mai nimeri pe la catedra, aproba tot, si la sfarsit de an se ridica cu falsa modestie si surprindere prost jucata, se ridica deci sa isi ia premiul unu.”Vai, ce surpriza, tocami eu care v-am pupacit in buci tot anul, cine s-ar fi gandit, o sa iau premiul unu”  In scoala mai e cum mai e, dar cand e sa lucrezi cu aceste demoazele, te ia durerea de cap si  de burta mai rau decat in cele mai delicate zile din perioada delicata. Te-ai astepta sa evolueze in niste pupincuriste de mare clasa. Si nu e o presupunere gresita, dar aceasta pupaceala in curuleana fata de sef este dublata de o atitudine agresiva fata de toata lumea. Adica Maria SaSefadedetasamenttocilarasipupabuci, poate fi atentionata  numai de catre o persoana, cum ar fi seful,  restul fiindu-i inferioare, trebuie sa se aplece pina la pamant si sa ramana asa pe vesicie ca niste culegatori de orez galbeni si cu ochii oblici. Orice privire o jigneste, orice replica o atinge personal, orice…orice….Da mai fetita draga care nici n-ai apucat sa iti stergi bine mucii profesionali,  esti perfecta, cu tine natura si-a atins apogeul si se poate duce la culcare, noi astialalti suntem numai experimente, pe noi Dumnezeu si-a facut doar mana, ca sa ajunga la tine….

asa o fi?

In fata bisericii, un loc de parcare, cu un panou pe el.”Rezervat car mortuar”. Straniu. Ma gandesc oare de cate ori pe saptamana trage carul mortuar in fata bisericii din cartier? Ca doar mai mor oameni si prin alte cartiere. Pe de alta parte, recunosc, ar fi extrem de neplacut sa vina carul mortuar si sa inceapa sa claxonexe ca sa i se faca loc mortului. M-am gandit daca e bine sau nu sa fii prevazator. Poate ca era mai bine daca lasau locul ala de parcare sa-l ocupe cine o fi si cand muribundul dadea semne ca e gata sa fie parcat, popa sa sune la biserica si sa anunte “cand se  elibereaza primul loc puneti semnul, ca venim”. In penuria asta de parcari mi s-ar fi parut mai ok asa. Ca sa nu spun ca pe lumea ailalta nu cred ca ne tine cineva locurile rezervate.

nimic

Astazi n-am nimic de spus. Decat ca recunosc ca n-am nimic de spus ceea ce deja inseamna ceva. Uitati-va putin la tv si veti intelege ce vreau sa spun.

brrrrr

Astazi am limbarita! Am limbarita! E de la nenumaratele analgezice pe care le-am ingurgitat ca sa scap de durerea pe care mi-o provoaca o proasta masea de minte, daca imi permiteti acest calambur ieftin, ne dati ori nu ne dati, la fuga ne luati? Si uite asa, multe analgezice, o durere in minus si toul e minunat. A! I-am spus unei prietene ca maseaua de minte e o reminiscenta de pe vremea cand manca omul carne cruda. Ea, venita dupa vreo 12 ore a inteles ca eu mancam carne cruda si acum m-am lasat asa ca merg sa imi scot maseaua inutila. Ce face oboseala din om Dar a fost un motiv sa tragem un ras sanatos. M-am si imaginat rupand o halca in falca, alt joc de cuvinte cacaios, ma iertati! Dar asa e, maseele de minte si apendicele se pare ca sunt reminiscentele unei vremi cand omul manca carne cruda. Poate ca le mai avem totusi fiindca istoria se repeta? BRRRR

BUTONUL MAGIC

Multa lume e cu zahoo, da io in ultima vreme am fraterniyat cu google-ul. Pentru ca sunr patrioata ca Mita Baston si am interfata in limba natala, care dintr-un motiv sau altul e limba romana, in fine sa inghitim in sec si sa trecem peste, deci, ca era sa imi pierd ideea si aici deci e motivat, deci, are butonul magic pe care scrie DECONECTATI-VA. De multe ori intru numai ca sa pot da click pe DECONECTATI-VA. Functioneaza de fiecare data. Ma deconectez, sa n-am parte de Joitica mea, daca te mint. Ia incercati. Te pufneste rasul instantaneu! Minati mai, hai hai!

Care sarbataoresti ma 1 Decembrie ?

Se apropie ziua nationala. Daca intrebi un american cum isi petrece 4 iulie iti va spune ca baga un picnic cu fleici si ca flutura stegulete cu stelute. Daca intrebi un roman e face de 1 decembrie, ai urmatoarele posibilitati. Te baga in ma-ta. Sau daca e prieten intai rade si apoi te baga in ma-ta. Problema nu cred ca rezida din diferenta de anotimp, vara -iarna. Nici in diferenta de marime, mare-mic. Nici macar in diferenta hamburger-mic. Problema e ca noua ne e rusine de tara asta. Si mai mult decat atat, ne e rusine de cei care se mandresc cu ea. Patriotismul romanesc e sublim, dar lipseste cu desavarsire. Nu putem vorbi de patriotism ci de nationalism, ceea ce e  diferit. Mie una mi-ar placea ca de 1 Decembrie sa mancam fasole cu ciolan si costita afumata, sa stam la zapada de cerigi autohtone si piei de oaie, sa ne dam pe dealuri cu punga si sa ascultam dimineata fanfara, la pranz populara si seara taraf, si in general sa nu mai spunem ca avem o tara frumoasa, pacat ca e locuita. Ce fac eu in sensul asta? Nimic-decat raman civilizata. E un efort, trebuie sa recunoasteti asta, oferte de a parasi teritoriul fragil al civilizatiei sa gasesc la tot pasul…..Nu mi-e rusne cu mine. Nu mi-e rusine cu familia mea. Nu mi-e rusine cu prietenii mei. Asta e tara mea. Deci nu mi-e rusine cu tara mea. Mincatorii de lebede si pradatorii de italieni, nu pot face parte din tara mea, din nicio tara de altfel, pentru ca animalele nu au  nationalitate. Si toate nationalitatile au animale.

balada pentru fisc si coarde sensibile in “au” major

Am o masea de minte care trebuie scoasa si pina atunci ma face sa ma urc pe pereti, vineri insa lucrurile s-au schimbat radical. De obicei lucrurile cand se schimba radical nu e de bine. Nici in cazul meu n-a fost. Vineri am facut o criza de discopatie, si escaladatul peretilor a iesit din discutie. Din pozitia in care stau de doua zile, pot mai degraba sa spal podeaua, sau sa zugravesc un gardulet de un metru si jumatate, poate chiar unu cinzecisicinci, nici un cm in plus. Cu singura conditie sa fie cineva linga mine ca daca scap bidineaua pe jos nu mai am cum s-o ridic.Si daca ar fi cineva linga mine sa ma impinga putin mai incolo, din cand in cand, ar fi si mai bine ca daca nu, zugravesc aceeasi portune la nesfarsit.  Medicamentele pe care le iau ca sa scap de dureri, de sale, sau de masea, sunt perfecte pentru ficatul meu greu incercat. In concluzie- o suta cinzeci de ani. Noroc cu TVA-ul, ca ma face sa ma simt mai tanara. Si mai activa. In definitiv, mosii nu au de platit TVA?  Sunt si taxele astea bune la ceva.

lovit de nulitate

E multa lasitate intr-un blog. E ca atunci cind vorbesti cu cineva si nu il privesti in ochi. Indiferent ca ii declari iubire sau o rupi , nu il privesti in ochi. Noi toti astia care ne pierdem timpul scriind una alta suntem niste amarati. Am vrea sa ne bage si pe noi cineva in seama, la modul real, si ne strigam virtualele impresii. Mi se face greata. Ma culcasem si m-am ridicat din pat special ca sa scriu asta. Am facut efortul de a ma ridica in capul oaselor, de a aprinde veioza, de a deschide laptopul, conexiunea internet, siteul si m-am logat doar ca sa scriu asta. Recunosc, a meritat, acum ma pot culca cu sentimentul datoriei implinite.

le metro qui passe

De cate ori merg cu metroul e cate unul, genul bine imbracat, elegant, parfumat, cu servieta diplomat. Se uita speriat in stanga si in dreapta, parca asteptand sa scoata unul pistolul, sau sisiul, sau bomba cu antrax. Transpira abundent, ochii ii ies din cap ca la basedovieni, schimba picioarele intre ele mereu, cand stangul peste dreptul, cand dreptul peste stangul. Dar servieta diplomat de piele buna, napa, o tine bine cu amindoua mainile. Il stii si tu. I s-a luat ieri carnetul si un timp exeprimenteaza mersul cu metroul, cu tramvaiul sau daca e norocos cu prietenul binevoitor….sa-l saluti din partea mea……