Ne e frica de gandurile noastre, de noi. Ne e teama ca daca ne oprim din vorbit ne vom simti singuri si neiubiti. Asa ca ne acoperim de oameni si de culori, de vorbe si declaratii ca sa nu simtim pustiul. Si daca-l simtitm mergem imediat sa mincam. Golul pe care-l dibuim in rarelele noastre momente de gratie il umplem cu mancare. In cazul fericit. Sau cu un copil caruia apoi ii reprosam toata viata ca nu si-a implinit menirea de a ne implini viata…Dar asta deja e alta discutie.

Telefoanele merg mana-n mana cu graba si cu superficialitatea si cu lipsa de sens. Haideti sa ne punem semafoare. La fiecare colt de strada interioara. Acolo unde ni se interesecteaza frica de viata cu iubirea sa punem un semafor. Sa stam sa ne gandim. Incotro o luam. Riscam sa suferim dar sa traim sau preferam sa ramanem in zona confortabila a mortii verbalizate.

Inapoi la Cristi Paturca. Poate ca daca nu ar fi vazut ce fraier a fost, ce baiv, ce copil, poate ca daca ar fi avut vreun semn cat de mic ca lumea s-a schimbat si ca a participat si el la aceasta schimbare, poate ar fi baut mai putin, poate ar fi fumat mai putin. Poate ar fi trait mult. Tot ce stiu este ca a facut parte dintr-o categorie rara de oameni numiti idealisti. Si el ar fi putut cere pamanturi si apartamente si bani. Dar n-a facut-o. Am un prieten care era student la arte si a stat la vila lui Ceausescu si a aparat tablourile din interior, numai ca sa nu le praduiasca multimea. Nici el nu a facut-o. Am o prietena care a carat raniti prin TVr. Nici ea nu a facaut-o.

Sunt din ce in ce mai putin idealisti. Si as vrea sa cred ca nu ne bucuram atunci cand mai dispare unul si ca putem sa-l slavim macar cat pe-un poet de curte.

Sper ca macar dupa moarte sa nu-i mai fie “greu tilul de erou”.

De vreo cinci, sase ani, nu mai stiu exact, nu mananc carne. Tot de atunci a devenit un chin orice masa in public. Nu ma deranjeaza ca nu pot manca decat garniturile sau salatele care acompaniaza carnea. Ma ucid intrebarile.

-De ce nu mananci carne?

-Esti bolnava?

-E ceva religios?

-Dar ce mananci?

-Dar macar peste mananci?

-Dar copiiilor le dai carne?

Cam astea sunt intrebarile standard. Si avand in vedere ca vin din partea unor prieteni de-ai prietenilor trebuie sa raspund politicos.  Cu toate ca de fapt e o justificare. Trebuie cumva sa ma scuz, sa ma explic, sa imi ofer niste argumente …E faina fata oamenilor cand ma asculta. Fac eforturi sa inteleeaga ce demon m-a indepartat de carne. Ce vraja diabolica a pus stapinire pe mine de nu mai vreau sa sug zeama de pe un piciorus picant. De ce nu balez la un cotlet de vita cu maduva. De ce nu-mi lasa gura apa la o ceafa de porc pe gratar… 

Nu stiu de ce nu mai halesc carne. Mi s-a luat de ea. Pur si simplu. Asta e raspunsul sincer. M-am lasat de carne in aceeasi perioada in care m-am lasat de tigari. Si cu aceeasi usurinta. Adica dintr-o data, fara durere, fara remuscari si despartiri prelungite udate de rauri de lacrimi.

Dar asta nu e un raspuns suficient de bun. Asa ca am sa spun ca am auzit o voce care imi vorbea in greaca,  limba pe care eu nu o cunosc dar pe care atunci am inteles-o si acea voce mi-a spus ca daca incepind de maine nu mai mananc carne voi scrie un bestseller mondial. Asa ca eu acum ma sacrific si nu mai consum carne in speranta ca azi maine voi da lovitura. Atunci probabil ar fi multumiti. M-ar considera o tacanita. i wish! Oricum ma considera o tacanita. Cine altcineva n-ar manca o gaina moarta?

Din cate am inteles are un copil cu probleme. Si o sotie care se chinuie cu copilul. Si aceea femeie a fost pusa la cazne si stres de nedescris fiindca barbati-su s-a aruncat in gol in Parlament. Si poate ca are si o mama sau un frate care au fost terorizati de gestul lui si care au proptit portile spitalului si au batut cararile bisericii de grija lui si n-au dormit noptile…si care in tot acest timp s-au ingrijit si de familie. Ca familia este o intreprindere grea care functioneaza non/stop cu sau fara sinucigasi…

Nu pot sa cred ca gestul sau a ajutat familia. Cred ca nevasta aia a lui va ramane traumatizata ca oricand ar putea repeta gestul. Si nu cred ca a ajutat cu nimic nici tara. Decat ca ne-a dat un subiect de treanca fleanca mediatica.

Refuzul de a trai nu poate fi niciodata eroic. Pentru ca moartea in sine nu are nimic eroic. Sa te lupti sa traieste, sa iti iei trei servicii ca sa iti sustii familia, sa poti sa faci o gluma seara cand vii rupt de la serviciu, sa mai ai rabdare dupa 10 ore de munca sa-i citesti copilului o pagina dintr-o poveste, asta mi se pare eroic.

Sa ai un gand tembel in cap si sa te arunci, asta nu mi se pare decat fie nebunie, fie un moment de egoism crunt in care nu te gandesti decat ca viata a fost nedreapta cu tine si ca nu ti-a pus pe tampla toate cununile de lauri pe care le meritai. Omul n-are bietul de el nicio vina, in niciunul din cazuri. De vina sunt toti papagalii virusati la suflet care fac din orice un front de lupta pentru ideile lor meschine. Care in final se reduc la un singur cuvant. Pe care am sa va las pe voi sa-l scrieti.

Eu una nu cred ca le intoxicam aerul Nu cred nici ca suntem mai hoti sau mai corupti decat altii. Dar fac parte dintr-o minoritate.

Poate ca atunci cand vom fi rugati de un neamt sau de un francez sa-i vorbim despre Romania noastra ii vom povesti si despre altceva decat maidanezi, gropi, jeg si nepotism, poate atunci vom intra in Schengen. Sau poate ca macar atunci vom fi motivati sa ne plingem ca nu am facut-o.

Peste tot in Bucuresti, gardulete. Gardulete peste gardulete. Acum doi ani nu puteai deschide geamul ca iti bubuiau timpanele de la borduri, acum duduie montajul garduletelor. Nu vreau sa fiu Giga Contra, si sa spun ca bordurile si gardulete nu aduc un plus de ordine orasului. Asta si ceasurile aurite! Cum am putut uita ceasurile aurite? Ce vreau sa spun este ca mie gardurile nu-mi plac in general. Ma simt ca amerindienii cand au venit prima oara albii peste ei. Si au inceput sa imprejmuiasca pamantul. Indienii erau complet dezorientati fiindca din punctul lor de vedere pamantul apartinea in totalitate fiecaruia dintre ei. De ce sa imprejmuiesti ceva mic din ceva mare care oricum iti apartine…cam asa si cu garduletele…Mai ciudat este ca in multe locuri au chinuit gardul viu ca sa puna peste el gardul metalic! Eu stiu ca la fel ca in cazul bordurilor si in cazul acestor gardulete, e afacerea cuiva. Bordurile au fost ale lui Videanu, daca stie cineva ale cui sunt garduletele, sa spuna acum sau sa taca pe vecie Si sa nu-mi spuneti ca albii americani i-au civilizat pe amerindieni ca nu va cred!

Penibilul după părerea mea, e atunci când încerci să te dai fecioară dar ai atârnaţi de poală ţânci fără număr fără număr şi făra tată, fără tată. Domnul care are direct accees în cele mai ciudate locuri ale multor oameni ciudaţi, nu se sfieşte să încerce viagra audienţei săracului, adică să declare cum a fost el părăsit de soţie, să plângem să plângem, tocmai pentru că se iubeau aşa mult, să râdem să râdem, şi cum vor avea cel mai frumos şi curat divorţ, să plângem să plângem şi se vor iubi nespuns de mult în continuare să râdem să râdem şi cum copiii nu vor suferi deloc, să plângem să plângem…Mă gândesc că acum vreo două luni, colegul lui de la ştiri, mandrul Mândruţa, după ce Accesatul ăn direct îi dădea legătura, făcea o declaraţie în direct la o oră de maximă audienţă, comform careia, el mândrul Mandruţa ar fi fost prins cu a lui drăguţă, care cu totul  întâmplător nu era doamna soţia lui…Acum Accesatul îndirect declară că ruptura lui de soţie s-a produs acum 2 luni. Ceea ce înseamnă că pe vremea când colegul lui avea accese de sinceritate, direct accesatul tăcea şi înghiţea…dar dacă e să ne luăm după ce ne spune trecerea timpului, putem crede ca nu a fost decat o startegie de PR în cazul ştiristului. Fiindca el are emisiune de diverstiment în ziua de azi şi e bine mersi cu soţia din dotare. Despre amanta a declarat că a fost o invenţie.  Acum că şi în cazul accesatului direct e aceeaşi poveste…că e pe bune…nu mă interesează…e viaşa lui, ăn direct! ceea ce mă amuză este că el roaga presa să nu-i caute “schelete prin dulap”. ELLL!!!! Acum, probabil că accesatul direct, a uitat că asta e meseria lui şi că el este un vajnic căutator de schelete pe care atunci când nu le găseşte, le inventează. Indiferent cine are de suferit!

O teorie interesanta, ca orice teorie a “constipatiei” pe care pina mai ieri nu dadeam doi bani (nu ca ieri s-ar fi intamplat ceva notabil!) afirma ca de fapt vulcanul nu ar fi fost o amenintare si ca aceasta tinere a avioanelor la sol a fost  o manevra de razboi economic. O teorie interesanta. Daca s-a ajuns aici, sa se dea asemenea lovituri economice, inseamna ca Shakespeare ne-a blestemat cu al sau “lumea e un teatru”. Dar eu am o alta teorie. Eu cred ca   spatiului aerian a fost pastrat dinadins curat in alte scopuri.  Cum ar fi o vizita extraterestra. Altfel nu-mi ecplic de ce Vaticanul, pe de-o parte simte nevoia sa emita pareri despre extraterestrii. Iar Stephen Hawkin pe de alta. Bineinteles, religia ii percepe pe “alieni”ca fiind prietenosi  iar stiinta ne indeamna sa fim rezervati. Oricum, eu stian ca Papa se ocupa de sfinti si S. Hawking  de stringuri, salturi si expansiunea Universului. Sa se fi extins Universul lui Hawking asa de mult incat a ajuns la “alieni?” Cert este ca declaratia lui m-a pus pe ganduri si am simtit nevoia sa o leg de informatia din Daily Mail. Poate ca e doar o alta teorie a constipatiei care n-a iesit..la timp! O seara faina! Dar daca va intalniti cu ET, nu-l priviti in ochi.

Sau poate o sacosa rastignita intre doua femei? Cine poate spune…

Sclipitorul deputat Mircea Lubanovici, de care probabil ca-si aduce aminte cel mai bine mama domniei sale, a gandit mult si profund si ne propune sa avem o zi libera in plus pe an, o sarbatoare, vasazica, o noua zi de stat degeaba “Zi nationala de rugaciune”. E limpede ca domnul in cauza nu a auzit in viata domniei sale de duminici si sarbatori religioase. Care in esenta sunt pentru rugaciune. Eu propun domnule deputat , o zi nationala a inteligentei. Pina atunci, o zi nationala a rasului de deputatii cu idei proaste, ar fi foarte buna! Si sa fiti siguri ca noi cu totii ne rugam lui Dumnezeu zilnic sa ne scape de oamenii care ne capuseaza! Amin!

PS Ca sa nu credeti ca nu ne dam seama ca incercati sa va faceti un capital de simpatie, dand apa la moara lenesilor si folosindu-va de sentimentul religios.