La luptatori exista ceea ce se cheama “proba cantarului”, adica isi arata unul altuia muschii si se ameninta intr-o veselie. Veselie in adevaratul sens al cuvantului fiindca oamenii nu se iau in serios, stiind clar ca fie e blat si atunci nici nu mai conteaza ce spun, fie e pe bune si atunci conteaza cat de concentrati sunt, cum se simt etc O gramada de factori. Dar de dragul showului apar in halate, se fataie pe scena, isi incordeaza muschii, ranjesc si-si arata unul altuia fuduliile. Publicul aplauda si rade. Apoi urmeaza confruntarea propriu-zisa. Daca e pe bune, se da. Si doare. Publicul ranjeste in continuare, si aplauda si e extatic. Pentru public, intre proba cantarului si infruntarea adevarata nu e mare diferenta. Tot show e.

Ei bine si in politica e aproape la fel. Toata campania e o proba a cantarului. Apar candidatii in halate, ranjesc, se ameninta isi etaleaza fuduliile. Doar ca nu mai urmeaza nicio confruntare. Nimic. Ne trezim doar ca avem presedinte. Sec. Mersul la vot face parte din show, si noi mergem dormind sau nu mergem deloc. Iar cantarul politic, fie vorba intre noi, nu-l valideaza nimeni. Arata cat vrea el. Si arata la toti la fel. Inainte toti sunt grasi. Dupa toti sunt grasi. Iar noi, in momentul adevarului, priveam in alta parte.

De-o vreme incoace, sunt interesata de chestiunile esoterice. Singura emisiune de pe la noi care se ocupa de asemenea subiecte este cea a lui Oreste. Si are invitati, interesanti. Oameni care sunt preocupati la modul profund de acest gen de cautari. Unii dintre ei au mai scris si cate-o carte, doua, in incercarea legitima de a afla raspuns la una din marile intrebari. Cine suntem? De unde venim? Incotro ne indreptam? Ne indreptam noi sau suntem indreptati?

Dar indiferent cate carti au scris invitatii lui Oreste, si indiferent despre ce gen de terapii le-au scris, eu vad invariabil ca ei tac si dau din cap. Si Oreste vorbeste. Si vorbeste. Nu conteaza ca e vorba de masonerie sau de taoism, de terapia culorilor sau cea prin flori, de zen sau sintoism de …..

Oreste stie.

Si spune. Si spune.

La ce i-o mai invita pe bietii oameni…Mai bine ar recunoaste ca face un stand up pe teme esoterice si asta e. Ca de ras, razi, mai ales atunci cand Oreste se lanseaza in amenintari de genul” ii spun eu lui cutare sa se lase de …(aici face o pauza si zambeste inteligent in coltul gurii  si priveste cutezator in camera ca sa transmita ideea ” stie el cine e in cauza si la ce ma refer”)…ca daca el nu se lasa de ma pun si eu cu el si ii fac…stie el ce…si o sa se lase cu…” Deja tu ca privitor prost ti-i si imaginezi pe cei doi printi, cel negru al intunericului si pe El, pe printul Oreste trimtandu-si raze laser ucigatoare intr-un fel de “Stapinul inelelor” varianta B1TV. Evident o sa castige Oreste, doar e emisiunea lui si ati vazut ce de inele are….Una peste alta, cred ca daca  Bivolaru a reusit sa compromita orice idee ca yoga ar putea fi mai mult sau numai altceva, decat urinoterapie si sex in grup, e randul lui Oreste sa demosntreze ca tot ce tine de spiritualitate poate fi invatat la scoala de duminica.

PS In tot cazul, el si Mircea Badea fac un yin si yang perfect. Ala ameninta cu pumnul, asta cu dezlantuirea urgiilor spirituale. Unul injura, celalalt vorbeste voit calm, cu ton jos si cuvinte masurate, ca un adevarat maestru coborat din Tibet. Nu stiu de ce, dar cred ca impartasesc aceeasi furie, dar ” nu se stie, nu se stie, pina cand”….

Sunt o ciudatenie a naturii care nu are nici masina si nici carnet dar si daca as fi avut nu e usor de ajuns la Brebu Nou, judetul Caran Sebes. De la Resita mai urci spre Semenic vreo optzeci de km, daca nu ma insel, dar s-ar putea sa ma insel. Drumul e hurduicait si serpuit si-l faci cu 20 la ora asa ca pare o vesnicie. Dar de fapt intri incet in vesnicie. Odata ajuns pe acele meleaguri iti dai seama ca timpul e o inventie a intii omenesti, sau diavolesti, o inventie facuta sa nu te lase sa te bucuri de nimic. Dar in Brebu Nou, sau Trei Ape sau Garana, timpul curg altfel. Am ajuns intr-o superba zi de vara, cu soare si maneca scurta iar a doua zi la cinci si jumatate cand ne-am trezit, zapada avea 8o cm si crestea crestea…pina spre pranz batea la un metru. Peisaj mirific. Zapada, dealuri, fulgi si Haisuc, cainele gazdei un dragalasa ciobanesc romanesc de vreun metru jumatate cu capul cat un lighean. Dar cu toate ca arata ca o lighioana era plind si iubitor ca un mielusel. Numai bun sa-l iei sa inoti cu el prin zapada. De fapt sa inoti inaintea lui ca era prea lenes ca sa taie el parstie. Aceast peisaj idilic a fost completat de o pana de lumina care a tinut de marti si continua si duminica cand noi am plecat de acaolo. Am descoperit luminarea, opaitul si lumina de la telefon a care am renuntata repede fiindca vezi Doamne consuma bateria de care speram ca mai avem nevoie. Dar nu. Fiindca pe o raza de x km in jur nicio localitate nu avea lumina implicit nici statiile de transmisie a semnalului. Asa ca iate-ne in vesnicie. Lumina de la soare.  Noaptea un cer de stele care semana cu plafonului unei dicoteci din Las Vegas. Luminita linga luminita. Incredibil. Am vazut inclusiv Caleea Lactee. Poate parea janic sa te gandesi ca ai trait atat timp fara curent. Dar daca te gandesti ca ai auzit lemnele trosnind in soba si ca ai invata ca te poti spala pe intuneric cu apa rece si in ciuda acestui lucrur, sa fii profund, dar profund multumit, ca sa nu spun fericit ca e vorba mare…. Asa ca daca sunteti cumva in cautarea unei guri de Rai, eu va recomand Brebu Nou. Pentru un Rai, e chiar aproape!

De ce ca sa stopezi un abuz e nevoie sa opresti si o gramada de lucruri bune? De la povestea cu donatorii ilegali de ovule s-a ajuns la interzicerea fertilizarii in vitro. De ce sa pui femeile care chiar vor dsa faca acest lucru sa maearga sa-si faca procedeul in strainatate. Nu e tocmai indicat sa te sui in avion dupa ce tocmai ti-a fost implantat un ovul. De ce nu se poate gasi un cadru legal astfel incat lucrurile bune sa se poata intampla? Si in general, de ec facem noi tot ce putem ca sa trimiteam banii afara din tara ca apoi sa ne plingem ca nu avem bani si sa incercam sa legalizam prostitutia, ca sa avem. Adica e voie sa vinzi sex dar nu e voie sa-ti cumperi, ca sa bagatelizez, sa-ti cumperi implantarea unui copil. E voie sa consumi droguri usoare, ramane de cosultat lista ca sa vedem care sunt usoare si care grele, dar nu ai voie sa-ti fie implantate embrioane. Nu stiu de ce dar cred ca si stoparea acestei afaceri, este afacerea cuiva.

In mod cu totul execeptional, azi noapte m-am uitat la tv. Si in mod cu totul exceptionala, mi-a placut de Botezatu. A refuzat sa fie partas la o mascarada in care el si prietena lui urmau sa fie cununati de Viorel Lis si soata lui. Acelasi procedeu, tot cu Lis si Oana, fusese folosit in vara cu Marinela Nitu. Acum cat de batut in cap sa fii ca sa nu sesizezi ca ceea ce poate fi acceptatbil in cazul unei femei a carei cariera a culminat cu rolul de amanta a liderului minerilor din Valea Jiului nu merge cu un tip a carui celebritate porneste din ultima decada a comuismului si tine iata pina in zilele noastre. Ca fie vorba intre noi, Bote era vedeta pe vremea cand in Romania nici nu se stia ce inseamna asta…Dar iata ca Bote ii ia iubitei lui de pe cap,  perdeaua pe post de valul miresei si refuza elegat dar ferm sa isi faca relatia de bacanie. Mi s-a parut un gest puternic, masculin, curtenitor. Un gest facut de un barbat care nu poate permite ca relatia lui sa fie doar un punct de circ intr-un desfasurator . Bravo Bote!

Traim asteptand week-end-ul, ziua de leafa, concediul. Dar ce facem intre doua week-enduri si doua zile de leafa si doua concedii, oare asta chiar nu conteaza? Am momente cand ma enervez rau pe mine ca ma trezesc numarand zilele pina cand e vineri.

Dupa cum ma enervez vineri seara cand imi dau seama cat sunt de fericita ca e vineri si a doua zi nu trebuie sa ma duc nicaieri. Dar cel mai atre ma enervez pe mine duminica dimineata cand in loc sa fiu fericita ca mai am o zi intreaga de libertate , ma intristez fiindca stiu ca a doua zi trebuie sa merg la servici! Inutilitate, numele tau e anticipare!

De ce naiba ne-o fi asa greu sa traim in prezent?

George Clooney a declarat ca mai degraba isi face o colonoscopie in direct la tv decat sa apeleze la o retea de socializare gen facebook. Apai domnu Cluni, serios acum, cu fata lu” matale si cu holivudu si cu toate filmele alea nici nu crez ca ati avea nevoie de retele din astea de popularizare a fataului, ca va stie lumea fatzau cu varf si indesat, si nu cred ca va suspecteaza cineva de lipsa de prieteni, relatii si retele…dar noi astialalti care nu ne-am nascut nici frumosi, nici celebri nici in fileme cu Catarina Zeta a lui Jones care de fapt e a lui Duglas, noi mai apelam la cate-o retea din asta ca sa ne dam impresia ca suntem si noi cineva, ca adicatelea mai avem si noi un prieten doi  acolo care se mindresc cu fatzaul nostru si noi cu al lor. Cat despre colonoscopia in direct la tv, sunt convinsa ca ar avea mare succes daca ati face-o. Cu siguranta mai amre deecat daca v-ati inscrie intr-o retea de socializare. Adicatelea io cred ca curur lu matale bate fetele noastre ale tutror, cu Facebook sau fara, asa ca, daca ma intrebati pe mine, io cred  ca si dumneavoastra  umbalti dupa popularitate…Dar intr-un AssBook ati intra, domnule Clooney?

PS Ati putea macara sa va alaturati Facebook ca sa ne dati sansa sa va trecem la prieteni si sa avem astfel o buna acoperire sa va privim zilnic poza….

Imi ia foarte mult timp sa imi verific toate adresele de mail ca sa vad ca nu m-a cautat nimeni.

Sau in statie si stau si stau. In stanga mea un tip pe ai carui pantofi de sport scrie mare NIKE in dreapta o tipa pe geaca careia care scrie DIESEL. In fata un tricou MISS SIXTY. Treaba sta in felul urmator. Noi dam bani foarte multi pentru a ne transforma in reclame ambulante. Fiind noi reclame ambulante, valoarea brandului creste cu fiecare expunere asa ca data viitoare dam si mai multi bani. Si tot asa. Cu fiecare purtare la vedere valoarea brandului creste. Este ca si cand ne-am stradui sa ne asiguram ca data viitoare vom da si mai mult pe tricou. Este asta o dovada de inteligenta? Nu doar ca ne transformam in purtatori de reclama dar contribuim si la cresterea valorii brandului. N-ar fi mai bine oare sa lasam eticheta acolo unde trebuie sa fie, in interior? Ok, le purtam  produsele, ca sunt bune dar de ce sa le mai facem si reclama? Sau asta e doar ca sa vada cei din jur ca ne  imbracam cu bani multi? Ghici ghicitoarea mea. Oare marca vine de la marcat? Ne marcheaza toate aceste firme? Mai degraba de la remarcat. Vrem sa ne facem remarcati prin ele. Ar trebuie sa le spuna “Remarci inregistrate”

Nu le am cu fotbalul, dar deloc. In schimb m-am obisnuit sa cred in puterea cuvintelor. Riscul meseriei. Asa ca atunci cand ma uit la un meci in care joaca echipa nationala si aud inca din primele minute comentarii de genul:”ce bine ar fi daca am putea castiga” sau ” ar fi o minune o victorie” ” poate avem noroc”  ma apuca ameteala. Baietii aia de la microfon, or sti ei fotbal, nu zic, dar  parca sunt doua cobe, doua babe care stau pe ulita si o comenteaza pe domnisoara batrana a satului care se pare ca a gasit in sfarsit pe unul sa o duca la altar” Nu o ia, vezi de treaba…isi face si el de cap si apoi o lasa” “Aiurea…cine sa vrea sa isi faca de cap cu una ca asta…macar daca ar fi bogata, dar asa…” Deci nu ma pricep la fotbal dar bag mina in foc ca daca jucatorii nostri de pe teren ar auzi comentariile s-ar sinucide la pauza , toti! Ce vorbesc la pauza, acolo direct pe gazon!