S-a asezat pe bordura. A lasat in spate spitalul si ramane cu fata la muzeu. De o parte a drumului e un spital, de cealata un muzeu. Intre ele drumul. Multi oamnei pe drum. Toti merg de undeva in alta parte.Mereu viata e in alta parte. Tu stai intr/un loc si actiunea e altundeva. Ceea ce traim azi maine e istorie. Doar un drum de facut.  Isi prinde capul in maini, mainile ii devin din ce in ce mai mari si capul din ce in ce mai mic ca si cand ceva de dincolo ii spune ca viata nu trebuie gandita ci apucata cu doua maini. Si asa reuseste sa planga. Isi aduce aminte de Strigatul lui Munch si isi da seama ca de fapt el e acela, ca a mai trait asta, ca a fost in capul lui Munch si ca acel strigat se aude acum in capul lui. Dar asta e iarasi un concept si conceptele nu sunt bune.

Sau cel putin nu la fel de bune ca mainile mari care pot prinde si apuca. 

Ma gandesc sa pun o camera de luat vederi, de preferat cu infra rosu si sa fac un reality show de show cu toti neandertalienii astia de se aduna seara sub fereastra mea. Ar fi un succes, ce Seifeld, astia prieteni. Ce dialoguri, ce umor, cata subtilitate de limbaj, ce ghidusii verbale, n.aveti idee! Ce pot ei face cu cele trei cuvinte pe care le cunosc e lucru rar, mai ales ce pot face cu cele trei cuvinte dupa trei navete de bere de la nenea Aurica, e un miracol. Acest reality show ar bate de la distanta totul si i-as spune televiziunea  NULA TV. Iar in calupul publicitar as baga reclama la cele mai simple, eficiente si nedureroase metode de sinucidere. Cu plata in rate, dar numai in avans. Incepi sa platesti acum si mori imediat dupa ultima rata. Cu cat iti doresti sa mori mai repede cu ata mai mult muncesti ca sa scapi odata. Moartea lenta e un faliment, dar cateodata si un faliment e de luat in calcul. Acum de exemplu se cearta pe bani, cine, cat unde si cui i-a dat. Unul sustine ca i-a dat celuilalt imprumutul dar ala nu-si aminteste sa-si fi primit banii inapoi. Continuarea maine seara. Credeti ca Vasilica i-a dat lui Ionica banii? Cine credeti ca se va trezi primul din coma alcoolica? Continuarea numai la NULA TV. Sau pe NULA TV? Serios, suna a brand, il construiesc. Ma gandesc chiar si la un program variat. Sloganul e Si azi dormi o nula si maine o….Serios, ce ii atrage in locul acesta, altceva inafara de berea lui Nenea Aurica?

Pentru cine are de gand sa isi ia porci de Guineea, sfatul meu e mai bine sa isi ia gandul! Stiu ca sunt simpatici, smotociti si dragalasi. Sunt ca niste jucarii de plus. Dar nu fac nimic, decat mananca, dorm, guita si fac extrem de repede reflexe conditionate. Cam ca parlamentarii nostri.

De exemplu, daca il tineti in bucatarie, ceea ce nu va sfatuiesc, va face imediat un reflex conditionat la zgomotul deschiderii usii frigiderului. Asa a de cate ori vrei sa beti un pahar cu apa rece, va incepe sa guite. Daca tot nu prmeste ce vrea, incepe si roade cusca si pina la urma tot ii dai ce vrea. Si uite asa ii dai de mancare cam de 45 ori pe zi, fiindca aici trebuie sa stiti ca pe porc il doare in cur care membru al familiei deschide frigiderul. Sii cum legea Karmei se aplica si la porci, ce intra trebuie sa si iasa asa ca pe linga fapltul ca vei avea un porc gras, ceea ce fiind vorba de Guineea, nu prezinta niciun avantaj cu toate ca iti vine sa-i tai de mai multe ori pe zi, va trebui sa schimbi cusca la doua trei zile (nu are miros kk in schim PP…)asa ca de cate ori vei iesi la cumparaturi, vei avea grija sa te agati de un pachet de talas de ajunge vanzatorul de la pet shop sa creada ca ii faci concurenta.

Daca il duci in sufragerie face reflexe conditioanate la pachetele de chipsuri, pufuleti, fistic, cam la tot ce insemana mancare, fiindca nu stiu cum, dar in capul lor mic mancarea ta se asociaza imediat cu mancare lor.

Daca bei apa, se duce si el la picuratoarea lui cu bila si incepe sa zdrangane la ea. E o bila miciuta de metal, in interiorul unei tevi mici de metal, pe care vin dintii de rozator. Si cum repetitaia e mama invataturii, porcul are grija sa se asigure ca te inveti minte.

Daca il duci in dormitor, nu mai face reflexe contitionare la nimic, dar il mai apuca saritul si guitatul noaptea, asa, numai ca sa nu uiti.

 Apropo, cine vrea un porc de Guineea? Dupa cum spuneam, sunt foarte dragalasi…dar ma lasi…

Niste prieteni si-au cumparat o vila la pret de chilipir, vreo treisutecinzeci de mii de euro cand ea face vreun milion si jumatate. In fine, au luat-o oamenii, vila obiect de patrimoniu, adica cazuta rau, necesita reparatii fundamentale, dar tot e afacere. Cum ei se ocupa cu imobiliare, si as zice ca se ocupa destul de bine, baga imediat o echipa de muncitori de-ai lor, care lucrau la un bloc si ii muta la vila,  fiindca deja gasisera clienti pentru inchiriere. Muncitorii, fiind angajatii lor si sunt precauti in a lua decizii riscante mai ales ca el are obiceiul de a urla din orice asa ca bietii oamnei suna din ora in ora si intreaba “Sefu, vrei sa astept sa se usuce de tot si sa mai spal o data sau…” “Sefu, trebuie neaparat sa imi spui daca sa amesec de la stanga la dreapta sau de la dreapta la stanga …” . Pe scurt, le e frica fiindca smuncesc in Romania si au salarii mai ceva ca in Spania.

Azi dimineata la sapte suna telefonul. “Sefule, trebuie neaparata sa vii” . Seful e deja nervos, fiindca vila e in centru, nu erau bogatanii pe vremuri  si Sefu sta unde stau bogatanii acum, deci zi de vara pina-n seara.

“Da ce e ma, asa urgent?”

“Nu Sefu ca nu spun eu la telefon ca sa vii matale aici in persoana sa vezi ca nu e bine de vorbit asa…”

Sefu se rade, se imbraca, isi bea cafeaua si iata ca nu are incotro decat sa asculte radioul o ora si jumtate pina la vila interbelica.

Dar a meritata, fiindca ziua a continuata la fel de bine cum a inceput.

Muncitorii gasisera in casa lui un intreg arsenal ingropat intre doi pereti. Trei pistoale si cartuse pntru un foc continuu de trei zile.

 Politie. declaratii. verificari. Distractie.

Sa mai spuna cineva ca multimilonarii nu se distraeza.

La plecare i-a intrebat pe muncitori

“Ba, daca gaseati cinci cocosei de aur, ma mai sunati la sapte dimineata?”

” Sefu, poate nu pentru cinci , da pentru unul, doi, da!”

Uite vezi, asta inseamna cinstea romaneasca si loialitatea fata de angajator. Dar sefu era prea obosit ca sa se mai enerveze.

Daca stai de vorba cu cineva in scris, pe mes, de la un punct incolo nu mai conteaza cu cine stai de vorba. Este ca si cand in toata lumea ar fi numai doi oamnei, tu si celalat. Apoi ajungi sa crezi ca de fapt esti numai tu. Ceva gen Odiseea Spatiala 2010 (apropo, daca ar fi fost cu adevarat intuitiv ar fi trecut O.S 2012  ) dar ma regrupez pe idee, de la un punct incolo, replica, contrarelica, replica, contrareplica, ajungi la concluzia ca celalalt nici nu exista, e doar vocea din capul tau. Straniu. Daca si in iubire e exact la fel, schimbam un trup cu un alt trup, un vas cu altul, in care turnam mereu aceleasi lucruri carora le spunem iubire si de fapt sunt doar frustrari si sperante, tristeturi cu iz dulceag de papaya. Daca suntem numai si numai unul? Asta face lucrurile mai simple, mai dificile sau le lasa neschimbate ?! Si apropo de scrisul asta rapid, de mes, in care vocalele se sar cu voiosenie, o fi din Kabbalah?

I-as intreba pe toti ziaristii, pe toti analistii, pe toti desteptii din lumea asta care se bucura sa-si arate mecla pe sticla, mandri foarte ca iata, inca o data vin ei sa faca lumina. Cu toate ca tot discursul pare sa fie mai degraba un exercitiu de verbalizare, un fel de “uite-ma cum vorbesc si gandesc aproape in acelasi timp, dar voi sunteti prosti si nu va prindeti. “I-as intreba un lucru. Mint.Doua lucruri i-as intreba si stiti cum e, din doua, una, doar una e retorica. Deci i-as intreba pe imbuibatii astia de orgoliu, pe plesnitorii astia de sine, pe preafericitii micilor ecrane, i-as intreba in primul si in primul rand, cum fac sa se suporte.Un om normal cu doua trei circumvolutiuni are zile in care nici macar in oglinda pantofilor bine lustruiti nu suporta sa se reflecte, daramite pe toate televiziunile, la toate orele.

Si i-as mai intreba pe ei si pe toti sefii de stat de aici si aiurea, din desert si de la malul oceanului din tara tutror posibilitatilor si din tarile niciuneia, i-as intreba asa:

“Voi pricepeti ceva din lumea asta?”

Adevarul e ca daca vrem sa pricepem ceva trebuie din lumea asta mai bine citim O mie si una de nopti sau prospectul de la Varixinal.

Ma aflam in drumul meu de seara cand dau peste love of my life.

-Ce faci, bine?

-Bine.

-Tu?

-Si eu bine, muncesc. (absolut cretin raspuns, stiu! merita o votca)

Apoi plecam fiecare in drumul lui stiind ca cel putin unul dintre noi a mintit.

http://www.youtube.com/watch?v=QtqADo-D3mQ

Pe o parte fac pe trei parti distrug, sunt ca o liota de elefanti masculi in calduri, rad tot in jur in speranta de-a ajunge cat mai repede la singura parte a muncii lor pe care o inteleg-PLATA!  Muncesc doua ore si stau patru, vor mancare gatita la pranz, beau , sunt misogini si au impresia ca o femeie nu poate intelege principiul profund al functionarii flexului. Daca le spui sa folosesca ghilotina in loc de flex ca nu face prafe, se uita la tine ca la o aparitie, apoi se ridica cu o putere de frecare foarte mare si se duc la ralanti sa ia ghilotina, cu aerul ca uite na! iti fac o favoare ca esti femeie si esti proasta.  Cred ca tot ce era decent in materie de meseriasi a plecat in Italia si Spania si noi am ramas doar cu niste homunculi degizati.

Cu cateva exceptii fericite, toti prietenii mei sunt complet imaturi. Au ramas captivi undeva intre o adolesenta care nu vrea sa se termine si o maturitate care nu vrea sa inceapa, au slujbe dar nu isi doersc nimic de la ele decat sa se termine si sa vina sfarsitul de zi sau de saptamana, au iubiti si iubite de la care tot asa nu asteapta nimic, nu le place lumea in care traiesc dar nu vor sa o schimbe, si-n general, sunt dincolo de greseala fiindca nu fac nimic. Cand ne intalnim stam la o masa, ce naiba sa spunem? Ce imi pasa mie de ultimele concerte? Sigur, inca nu am surzit de tot dar toate festurile ma lasa rece. Bratarile acelea roz m-au oripilat, insasi ideea de a sta cu asa ceva la mana trei zile, mi se pare groaznic de inregimentator, mi-a adus aminte de sinistra matricola de pe vremuri. Pe care ei de altfel nu au prins-o fiindca marea majoritatate a prietenilor mei e ceva mai tanara decat mine, nu mult dar suficient cat sa fi ratat , din fericre pentru ei, aceea perioada. Deci prietenii mei sunt mai tineri, imaturi, nu am ce vorbi cu ei atunci cand ne vedem, eu alunec in acreala maturitatii mele de kkt ei in adolesecnta lor vesnica. Ce ne uneste? De ce ne vedem? Astazi chiar nu stiu, dar probabil, de fapt mai mult ca sigur, maine mi se va face dor de ei. Poate ca eu am nevoie de putina inconstienta si ei de putina maturitate. Sau poate doar ne iubim.

Orasul e din ce in ce mai galagios, in special noaptea. De vina nu e numai vara care stimuleaza emisiile nocture de tot felul ci si golul dintre urechile locuitorilor. Cu cat un om e mai prost cu atat simte nevoia sa vorbeasca mai mult si mai tare, sa scartie din frane, sa abreieze motorul, sa comenteze in timpul filmului, sa tropiaie in casa, sa strige la ceilalti, sa dea cu pocnitori de Craciun si Revelion, sa pocneasca din bice, sa vina cu Buhaiul,  si tot asa. La nunta, galagie, la botez galagie, la inmormantare galagie. Zgomotul ne urmareste permanent. Din pacate ce n-am intele noi pina acum e ca esenta zgomotului, e linsitea. Esita insa cineva care a inteles pentru noi toti si acum are rabdare, sa ne prindem si noi. In mijlocul unei Oltenii galagioase , Brancusi a sculptat Masa Tacerii.Acum ramne sa vedem cu cat timp era el inaintea noastra. Cu o suta, cu doua, cu noua…